INTERVIU Dan Dungaciu: „Moldova a crezut că-i păcăleşte pe toţi“

Profesorul Dan Dungaciu spune că Guvernul de la Chișinău a încercat să se pună bine și cu Uniunea Europeană, și cu Federația Rusă, neînțelegând că această atitudine i se va întoarce împotrivă.

„Adevărul": Atitudinea României în relaţia cu Guvernul Filat a fost cea mai potrivită?

Dan Dungaciu: Eu cred că aici nu e vorba de acţiune directă vizavi de un guvern sau altul. E vorba de acţiunea coerentă şi concretă a României faţă de un spaţiu. România trebuie să spună foarte clar: „Care e relaţia noastră bilaterală?" Suntem simpli parteneri şi atunci te comporţi faţă de Chişinău aşa cum se comportă Belgia, Spania sau Italia, cu toate rigorile de cuviinţă, sau avem un parteneriat privilegiat şi atunci, sigur, ne comportăm altfel. În orice dragoste e nevoie de doi. Ideea e să nu ne mai prefacem şi să spunem lucrurilor pe nume. Ar fi cel mai profitabil pentru ambele părţi. E dificil să fii credibil când declari relaţii privilegiate cu România, dar recunoşti „minoritatea moldovenească" din Ucraina, schimbi „istoria românilor" - chiar cu asta trebuia începută europenizarea republicii? -, cedezi drepul de control al informaţiilor clasificate ale fostei URSS serviciilor secrete ruse şi accepţi comisii istorice comune pentru evaluarea evenimentelor din 1812. Adică tocmai acum când Moscova a declanşat campania de transformare a raptului Basarabiei din 1812 în „eliberare de sub jugul otoman"?

Lucrurile sunt clare în ceea ce priveşte raporturile dintre membrii actualei Alianţe pentru Integrare Europeană? Unii par mai hotărâţi în direcţia proeuropeană, alţii ezită sau privesc cu un ochi către Moscova. Partidul domnului Ghimpu, Partidul Liberal, a avut întotdeauna o poziţie prooccidentală explicită, în schimb partidul domnului Marian Lupu, PD, şi partidul domnului Filat, PLDM, au privit întotdeauna şi cu un ochi către Moscova.

Din păcate, nu pot să vă contrazic, aşa cum mi-ar plăcea. Republica Moldova a făcut, la un moment dat, gestul unui copil mic care crede că păcăleşte şi pe mama, şi pe tata, şi e satisfăcut seara, când merge la culcare, că i-a păcălit pe amândoi. Dar, evident, părinţii vorbesc între ei şi ştiu despre ce e vorba. Şi atunci sigur că situaţia, pot spune, este mai degrabă ridicolă decât eficientă. Şi n-a fost eficientă...

Depinde cine-i „tata" în această relaţie...

Eu cred că, la un moment dat, Republica Moldova a încercat să păcălească într-un fel şi Uniunea Europeană, şi Federaţia Rusă, încercând să dea semnale că „suntem cu toţii împreună". Este o naivitate care durează de ani buni în stânga Prutului...

Dar ştiţi cum e cu „măgarul lui Buridan", care a murit de foame încercând să ia o decizie. Acesta este riscul şi la Chişinău. În Republica Moldova, decizia proeuropeană nu e asumată încă la nivelul populaţiei. Asta e o realitate cu care trebuie să trăim. Există o populaţie foarte „volatilă" şi ultimele sondaje arată destul de limpede că opţiunea europeană a scăzut aproape dramatic.

Nu e întâmplător şi nu e de neglijat faptul că partidul care a fost cel mai ambiguu, în speţă Partidul Liberal Democrat al domnului Filat, a pierdut vreo 10 mandate în Parlament. A ajuns, de la aproape 30%, la 18%.

Deci, populaţiei nu-i place acest tip de atitudine, dar trebuie să recunoaştem că există şi-o jumătate de populaţie care e din ce în ce mai colorată etnic, populaţia rusofonă, în speţă, care devine tot mai activă politic, se opune proiectelor europene şi va menţine Partidul Comuniştilor cu un electorat consistent blocând Republica Moldova, o perioadă, pe termen scurt şi mediu, undeva la mijloc, în zona de nicăieri.

Frontiera dintre spaţiul estic şi cel vestic trece în Republica Moldova, din păcate, prin minţile şi sufletul populaţiei. Nu e o chestiune strict geografică, este o chestiune de mentalitate, de cum vezi şi înţelegi lucrurile. De aici până la un condominium în Republica Moldova dintre Rusia şi unele forţe europene e doar un pas... Iar transnistrizarea este expresia acestui condominium.

„Politica față de Chișinău e prost gestionată“

Mai interesează pe cineva din România, în momentul de faţă, ce se petrece dincolo de Prut?

Ştiţi cum stau lucrurile? Dacă pe tine nu te interesează ce se întâmplă la estul României, s-ar putea ca estul României să fie interesat de ce se întâmplă la tine în ţară. Sigur, lumea va continua să funcţioneze, indiferent de ce se întâmplă la Bucureşti şi indiferent ce guvern va fi la Bucureşti. Depinde însă cum.... La Chişinău e o confruntare pe care n-o vedem, dar care este prezentă. O simţi de fiecare dată când treci Prutul, adică frontiera euroatlantică. Când România a intrat în Uniunea Europeană, în 2007, ea şi-a îndeplinit un tip de proiect. Problema României este că n-a avut niciun proiect după 2007. Care a fost proiectul postaderare al României, nu e clar nici astăzi.

România poate avea un proiect naţional legat de Republica Moldova?

România trebuie să aibă un proiect postaderare care să fie inclusiv legat de Republica Moldova. De ce? Pentru că, atunci când am intrat în UE, era limpede că performanţele noastre economice nu erau atât de bune încât România să se evidenţieze la Bruxelles. Neavând acest instrument, îi mai rămânea altul. Care anume? Plasamentul ei geopolitic. Adică suntem ţară de frontieră euroatlantică, menită să gestioneze frontiera, respectiv o bucată bună a graniţei europene şi a NATO. Din nefericire, însă, România n-a reuşit să-şi vândă bine această poziţie de actor regional important. Una dintre temele pe care ar fi trebuit să le gestioneze mai bine este şi Republica Moldova. E o temă prost gestionată şi lucrurile se văd. Se văd şi în ceea ce priveşte prestaţia României la Bruxelles şi în ceea ce priveşte situaţia din Republica Moldova.

„Va fi o confruntare pe viaţă şi pe moarte"

Decizia de organizare a unui nou referendum constituţional în Republica Moldova a mai întărit relaţiile dintre membrii Alianţei pentru Integrare Europeană?

Eu sper că da, deşi, după cum cunosc eu relaţiile din cadrul Alianţei, tensiunile sunt încă enorme. Va fi, dacă nu o căsătorie din dragoste, atunci o căsătorie din interes. Niciodată n-a fost o căsătorie din dragoste. Dar s-ar putea ca această căsătorie din interes să dureze mai mult. Pentru că oamenii au constatat că toate „marile mişcări" pe care unii le-au făcut - mici, de fapt, adică mediocre -, prin care au încercat să acapareze cât mai multă putere în interiorul Alianţei pentru Integrare Europeană şi cât mai multă putere în Republica Moldova, s-au dovedit „jocuri cu mărgele de sticlă".

Unii vor să fie cei mai puternici oameni de afaceri din republică, alţii să devină preşedinţi cu orice preţ... Sper că etapa aceasta a trecut şi că toţi şi-au dat seama că au o singură şansă să rămână la putere şi, vorba lui Carl Schmitt, Alianţa a înţeles cine e „duşmanul" şi cine este „prietenul". Acum, toată Alianţa încearcă să se mobilizeze pentru a juca ultima carte de rămânere la putere. Dacă referendumul va fi bine gestionat, în aşa fel încât populaţia să dea câştig de cauză Alianţei, atunci s-ar putea să avem un preşedinte, un premier, un speaker al Parlamentului, aşezaţi în scaune şi doi, trei ani de guvernare care să readucă speranţa europeană în rândul cetăţenilor din Republica Moldova. Nu va fi deloc uşor însă.

Condiţia esenţială este să nu intre din nou în concurenţă liderii Alianţei, aşa cum s-a întâmplat în 2010, atunci când fiecare dintre ei se gândea că ar putea fi candidat la Preşedinţie din partea AIE.

Foarte bună observaţia! Afişele care au fost aşezate în Chişinău, în septembrie 2010, au avut imaginea candidaţilor, cel puţin din partea Partidului Democrat şi a Partidului Liberal-Democrat, adică a domnilor Lupu şi Filat, care se vedeau amândoi preşedinţi. Ei bine, de data aceasta cred că s-a învăţat ceva din erorile făcute atunci. Alianţa trebuie să transmită mesaje coerente, să organizeze împreună referendumul, nu fiecare partid în parte, aşa cum s-a întâmplat acum doi ani, să facă un comitet de organizare, să aibă chiar - de ce nu? - un purtător de cuvânt, să dea aceleaşi mesaje etc.

Trebuie să dea populaţiei senzaţia că există Alianţă pentru Integrare Europeană. Din păcate, la Chişinău, foarte multă lume se îndoieşte că ea mai există. Dar, cel puţin de data asta, are o şansă să dea senzaţia că se mai poate.

Este ultima carte?

E ultima carte pe care proiectul european, aşa şubrezit cum este el, o mai are în Republica Moldova.

Ar putea vreunul dintre liderii Alianţei să fie tentat de o înţelegere cu comuniştii?

Dacă se vor întâmpla alegeri anticipate, da. În caz de anticipate, oricare dintre aceste două partide - PD şi PLDM - poate să fie viitorul partener la guvernare al PCRM. Nu cred că cineva poate să bage mâna-n foc că nu se va întâmpla aşa. Dacă nu se vor întâmpla alegeri anticipate, niciunul dintre actori, în acest moment, n-are niciun interes să se retragă din Alianţă. Asta pentru că, deocamdată, e avantajos pentru toţi trei.

Altminteri, totul e posibil. Şi trebuie să ne aşteptăm ca toate forţele care nu sunt de partea Alianţei pentru Integrare Europeană să înceapă un război fioros împotriva AIE, împotriva proiectului de referendum sau să încerce, încă odată, alegerea unui preşedinte „neutru", o chestiune de o naivitate sau de o perversitate majoră, care nu vrea altceva decât să îl scoată pe Mihai Ghimpu şi partidul său din jocurile guvernării.

Cine îşi doreşte cu adevărat asta? Este, desigur, o întrebare retorică... Dar unii joacă rolul „idioţilor utili" sau al „idioţilor plătiţi" şi se fac că întrebarea nu există... Vor începe discuţii interminabile despre legalitatea sau ilegalitatea acestei iniţiative şi vor coborî oameni în stradă, care vor menţine tensiunea ca acest referendum să eşueze.

Va fi o confruntare politică şi geopolitică la Chişinău pe viaţă şi pe moarte. Aşa cum se întâmplă confruntări extrem de dure în acest moment şi în Ucraina, dar pe care noi nu le vedem pentru că suntem cantonaţi, deocamdată, în proiecte interne.

Citește cele mai importante știri din Republica Moldova pe Adevarul.md