Embargo asupra decomunizării?

Alexandru Canţîr este un ziarist cu ştate vechi în presa din Basarabia, fiind fost şef al redacţiei BBC din Moldova.

Sunt de-a dreptul surprinzătoare lipsa de vigilenţă a guvernării moldovene şi tăcerea sub care sunt trecute nişte iniţiative ale preşedinţiei ruse. Iniţiative „de combatere a comunismului" ce riscă să afecteze grav coeziunea AIE, interesele şi stabilitatea în Moldova şi care sunt de natură „să victimizeze" PCRM.

Acum aproape un an liderii AIE au amânat „până când o să vină timpul" decizia de a condamna comunismul, care „este cam pripită". Pentru că, bineînţeles, trebuia „să dăm la o parte emoţiile şi sentimentele". Şi pentru că „Moldova trebuie să aibă o agendă care să consolideze societatea". Şi deoarece „condamnarea comunismului trebuie să aibă loc în aşa mod, încât să nu mai revenim niciodată la acest subiect", dar abia atunci când AIE va ajunge la „o decizie politică consolidată"...

O decizie, aşadar, înţeleaptă şi cu scop nobil: a nu se condamna comunismul deocamdată, „şi ca formă, şi ca conţinut, şi ca mod de prezentare" pentru a menţine astfel coeziunea-beton a coaliţiei anticomuniste sau non-comuniste AIE, pentru a evita daruri electorale pentru PCRM prin victimizarea acestuia şi pentru a păstra o agendă de „consolidare a societăţii".

Şi când colo... Încă în februarie Consiliul pentru dezvoltarea societăţii civile şi drepturile omului, de pe lângă Preşedinţia rusă, i-a prezentat - fapt istoric - lui Dmitri Medvedev un program de destalinizare şi decomunizare. Surprinzător, dar dl preşedinte Medvedev a uitat cu iresponsabilitate să constate că programul de decomunizare e „pripit", că dl Ziuganov, liderul PCFR, deja cu coroană de martir pe cap, a şi început să savureze deliciosul cadou electoral şi că Alianţa Putin-Medvedev îşi pierde astfel rapid din „beton", în faţa unei opoziţii victimizate şi revigorate, iar societatea rusă s-a oprit din consolidare. Mai mult, dl Medvedev a sfidat - aşa cum face dintotdeauna Kremlinul - interesele Moldovei non-comuniste şi imperativul de consolidare a societăţii moldoveneşti.

Luând în consideraţie cele întâmplate, guvernarea non-comunistă de la Chişinău ar trebui, probabil, să-l declare persona non grata pe Medvedev pentru că acceptă şi încurajează un program atât de pripit de decomunizare, n-a lăsat la o parte emoţiile, a sfidat interesele partenerului strategic Republica Moldova de a condamna doar atunci când este convenabil. La fel trebuie procedat cu fiecare individ din anturajul său dornic să lupte în mod iresponsabil, inclusiv cu simbolurile regimului din ţara a cărei destrămare a fost cel mai mare cataclism al sec. XX.

Ar trebui anunţat un embargo asupra exporturilor ruseşti de decomunizare pentru că ar conţine otrăvuri care pot afecta elementele timide de virilitate ale fragilei făpturi politice moldoveneşti. N-ar strica să fie restricţionate şi mediile ruseşti, care ar putea relata pentru publicul moldovenesc consolidat despre modul în care se realizează programul de decomunizare a publicului rus. Numai astfel politicienii de la cârmă se vor putea proteja de ispita vinovată şi mioapă de a începe într-un mod pripit condamnarea comunismului şi decomunizarea.

Chiar dacă o fi de admis că în Rusia interesul electoral al guvernării este să condamne comunismul, iar în Republica Moldova - invers. O fi cam ca la Ilf şi Petrov: dimineaţa - voturile, seara - condamnarea. Se poate şi invers, numai că voturile - mai întâi!...