EDITORIAL Când ruşii vor deveni prietenii americanilor?

Igor Cașu

Vizita lui Rogozin la Chişinău de săptămâna trecută şi-a atins, din perspectivă rusească, scopul preconizat. Fără a intra în prea multe detalii, am avut încă o dată confirmarea că problema transnistreană este una care face parte din confruntarea Rusia-Occident şi, prin urmare, poate fi rezolvată numai cu implicarea mai largă a NATO, SUA şi UE.

Emisarul Moscovei a folosit ocazia pentru a şantaja autorităţile moldovene, dar şi cele occidentale, cu amplasarea sistemului radar de tip Voronej în Transnistria, ca replică la scuturile antirachetă ale NATO în Polonia şi România. Tot săptămâna trecută, Institutul Internaţional pentru Pace de la Stockholm a dat publicităţii clasamentul ţărilor în ceea ce priveşte cheltuielile militare pe anul 2011. Lider rămâne în continuare Statele Unite, cu 711 miliarde de dolari, ceea ce constituie 4,8 la sută din PIB-ul american. Pe locul doi se situează China, cu o sumă de 143 miliarde de dolari, o creştere de 170% raportat la anul 2002.

Pe locul trei figurează Rusia, cu o cifră de 72 miliarde de dolari, adică cu 8 miliarde mai mult decât în 2010. Astfel, Rusia devansează ţări precum Marea Britanie sau Franţa care, din cauza crizei, şi-au redus bugetul militar (fiecare cheltuind 62,7 şi, respectiv, 62,5 miliarde de dolari în 2011). Ceea ce este simptomatic în cazul Rusiei este că încearcă din răsputeri să-şi justifice statutul de moştenitoare de jure a URSS. Adică, de unde este, de unde nu-i, bani pentru armată întotdeauna se găsesc, chiar şi pe timp de criză. În ţară se articulează o nemulţumire a celor mai educate şi prospere segmente ale societăţii în legătură cu degradarea nivelului de democraţie, economia rămâne una bazată pe exportul materiilor prime, în special gaz şi petrol, în schimb guvernul alocă în continuare sume fabuloase pentru armată.

Este adevărat, suma care revine armatei este departe de a fi comparabilă cu cea din perioada sovietică - în 1988 URSS cheltuia 331 miliarde de dolari, adică 15,8 % din PIB - , dar tendinţa este foarte evidentă în sensul majorării continue a bugetului militar. Raportat la anul 2000, când Putin a venit la putere, suma acordată armatei şi industriei militare ruseşti a crescut de mai mult de două ori şi constituie actualmente aproape 4% din PIB, comparabilă cu ponderea cheltuielilor americane raportate la PIB-ul SUA. Suma de 72 de miliarde cheltuită de ruşi este exorbitantă şi disproporţionată însă dacă o corelăm cu bugetul federal. Astfel, reiese că Rusia a alocat anul trecut 27,4% din bugetul total pentru cheltuieli militare, cifra urmând să crească în următorii ani şi să ajungă la 40 la sută în 2014.

Rogozin, responsabil pe gestionarea domeniului militar, a acordat un interviu unui ziar rusesc, imediat după vizita de la Chişinău şi Tiraspol, unde era întrebat despre rezultatele sale în urma întâlnirilor din Moldova, dar şi de felul în care a reuşit sau nu să rezolve anumite probleme din industria militară în răstimpul în care a devenit vicepremier. A dat răspunsuri foarte evazive, din care însă reiese clar că există probleme mari în ramura respectivă. Sumele enorme sunt deturnate, calitatea armamentului scade, în ciuda faptului că bugetul pentru armată şi industria militară creşte de la an la an.

E mare păcat pentru Rusia şi poporul său faptul că liderii actuali concep ţara ca una asediată din toate părţile şi alocă mijloace financiare mult peste puterile sale şi care încearcă să fie justificate în termenii unei competiţii cu Occidentul care e demult pierdută. Rusia ar face mai bine să privească Europa şi America ca aliaţi şi nu ca duşmani, iar cu banii pe care de multe ori îi aruncă în vânt pe experimente militare costisitoare şi ambiţioase ar putea dezvolta o industrie proprie care ar produce mărfuri competitive pe piaţa mondială.