„Trenul durerii“ nu ajunge nici azi în gară

Foştii deportaţi îşi vor deplânge şi astăzi rudele decedate în Siberia la piatra comemorativă instalată cu ani în urmă în scuarul Gării din Chişinău. Monumentul în memoria victimelor represaliilor staliniste nu este încă gata.

Sculptorul Iurie Platon, autorul monumentului ce va lua locul pietrei comemorative, spune că va fi foarte fericit dacă acesta ar fi gata măcar la anul. Însă nu totul depinde de el. „Eu mai am de lucru pentru două luni. Apoi voi încuia hala şi voi ţine cheia în buzunar încă o bună bucată de timp", susţine artistul.

De fapt, lucrurile se tărăgănează din cauza birocraţiei. Nu demult, Primăria a anunţat o licitaţie pentru desemnarea firmei de construcţii care va amenaja complexul din scuarul Gării. Aceasta urmează să restaureze havuzul, să monteze pavajul şi să ridice postamentul. „Licitaţia nu va putea avea loc decât la toamnă, fiindcă acum e perioada concediilor. Câştigătorul va avea nevoie de timp ca să intre în esenţă. Apoi va organiza un nou concurs pentru selectarea companiei care va turna monumentul în bronz. Şi la turnătorie se va lucra jumătate de an", precizează Iurie Platon.

LUCREAZĂ PE ÎMPRUMUT

Împreună cu trei colegi, sculptorul a lucrat timp de un an în atelier. „Nu am mai executat până acum o lucrare atât de mare, cu atâtea figuri. Acum a rămas doar lucrul creativ, de autor, unde nu mă poate ajuta nimeni", mărturiseşte artistul.

Deocamdată, el lucrează gratis. Primăria urmează să aloce pentru acest proiect 15 milioane de lei. Jumătate din sumă va merge pentru turnarea operei în bronz. Iurie Platon îşi va primi onorariul abia după ce va încheia un contract cu firma de construcţii. Pentru a plăti chiria halei şi onorariul colegilor care l-au ajutat, el a luat bani cu împrumut de la câţiva businessmeni. „Dacă aş face lucrarea asta în Europa, m-aş asigura pe viaţă, iar la noi voi reuşi doar să-mi achit facturile două-trei ierni", afirmă bărbatul.

Onorariul său va constitui trei milioane de lei. Suma include cheltuielile pentru chirie (15.000 de lei pe lună), materiale (200.000 de lei), executarea schiţei, plata arhitectului şi muncitorilor.

Sculptura este o alegorie şi reprezintă un tren al morţii. Primele vagoane au chipuri umane, care se transformă pe măsură ce trenul înaintează în fiare, piese dintr-un mecanism. „Stalinismul a fost ca o linie de utilaj tehnologic. Oamenii serveau drept materie primă", explică autorul. Regimul comunist a distrus sute de mii de vieţi. Şi azi poveştile celor deportaţi ne trezesc fiori de groază.

AMINTIRI AMARE

Vladimir Şterbeţ avea 15 ani când a fost deportat împreună cu familia în Siberia. Şi azi ţine minte în detalii ziua când a lăsat în urmă patria, casa părintească şi tot ce avea mai drag. „Au venit pe neprins de veste după noi şi n-am reuşit să luăm nimic cu noi. Acolo locuiam câte patru familii într-o casă. Munceam din greu ca să supraveţuim, am fost şi lemnar, şi fierar, şi tâmplar", povesteşte bătrânul.

Soarta a fost nemiloasă şi l-a lovit din nou. „Peste trei ani m-am întors acasă şi am luat-o de la capăt. Nu a trecut mult timp şi iarăşi ne-au deportat, la Odesa. Acolo m-am căsătorit cu Galina, care după trei ani de căsnicie m-a părăsit şi a luat tot ce-am agonisit împreună", se tânguieşte pensionarul, care a rămas singur la bătrâneţe.

Şi Larisa Lazăr (80 de ani) din Şoldăneşti a rămas pe drumuri. „Tatăl meu a fost primar la români. Tot satul a semnat să nu-l deporteze, dar nu i-a ascultat nimeni. Mama a murit în Siberia. Când am revenit, nu ne-au întors gospodăriile, iar acum cinci-şase ani
ne-au dat 200 de lei, cu care nici măcar o pereche de cizme nu poţi să-ţi cumperi", se plânge bătrâna.
„Am încercat să-mi fac dreptate, să-mi întorc averea. M-am judecat patru ani la rând, am cheltuit toţi banii şi am rămas doar cu o piatră", spune femeia plângând.

Sculptura reprezintă mutilarea oamenilor, care au fost distruşi fără a avea vreo vină.
Dorin Chirtoacă
Primar de Chişinău

SCULPTURĂ-GIGANT

Monumentul victimelor deportărilor va avea 12 metri lungime, 2,8 metri înălţime şi 1,7 metri grosime. Pentru modelul din ghips, de 3,4 tone, au fost cumpărate materiale de 200.000 de lei. Monumentul din bronz va cântări 27 de tone şi va costa 350.000 de dolari.

„Mă simt acasă acolo unde e atelierul meu"

Adevărul: Domnule Platon, tot mai rar vă găsim acasă, în Moldova. Ce faceţi în Germania?
Iurie Platon: Ceea ce fac şi aici. Pictez şi sculptez, altceva nu ştiu să fac. Execut lucrări, le prezint la expoziţii şi le vând iubitorilor de artă. Niciodată nu lucrez la comandă, ci fac artă pură.

Şi unde vă merge mai bine?
În Germania particip la mult mai multe expoziţii decât în Moldova. Aici există doar un singur oraş, Chişinău. În altă parte nu sunt consumatori de artă. Chiar dacă avem câteva săli de expoziţii, spectatorul e acelaşi. Dacă analizezi publicul, trei sferturi sunt colegi, câţiva jurnalişti, iar restul vin să bea un pahar cu vin la lansare. În Germania, însă, e altfel. Pot expune în diferite oraşe şi lumea e mult mai pregătită. Chiar şi un şofer de tramvai care mi-a păşit odată pragul vizitase cele mai mari muzee din lume şi cunoştea istoria artelor.

Asta poate pentru că la noi nivelul de trai e mult mai scăzut...
Nu. Nici vorbă. La noi oamenii sunt bogaţi. Construiesc palate, investesc mii de euro în draperii, însă de tablouri nu au nevoie. Se laudă în faţa oaspeţilor cu colecţii de cuţite, săbii, pistoale. Un businessman mi-a spus că prietenii n-o să-l înţeleagă dacă le va arăta obiecte de artă.

De 16 ani faceţi naveta. De ce nu vă astâmpăraţi undeva?
Mi-e greu, dar e târziu să mai schimb ceva.

Unde, de fapt, vă este casa?
Mă simt acasă în spatele uşii atelierului, indiferent dacă e cel din Germania sau cel de la Chişinău.

Cei care v-au vizitat peste hotare spun că aveţi acolo un atelier foarte frumos.

Nu-l mai am pe acela. Până la 5 iunie am avut un atelier într-un centru din Berlin, dar s-a desfiinţat. Acum am unul de unde nu mă va scoate nimeni, fiindcă e proprietatea mea. Cu ajutorul prietenilor mi-am luat o casă ţărănească într-un sătuc aflat la 40 de kilometri distanţă de Berlin. Am coteţ pentru porc, poiată pentru găini. Îmi lipsesc doar animalele (râde).

Foştii deportaţi vor mai multe monumente

La o întâlnire cu premierul Vlad Filat, foştii deportaţi au cerut ca Guvernul să finanţeze instalarea mai multor monumente în memoria victimelor represaliilor staliniste. „Vrem să ducem un monument în Siberia, în memoria părinţilor noştri care au murit acolo. Noi facem sculptura. Avem nevoie de bani numai pentru drum", a rugat un bărbat din raionul Cantemir. Prim-ministrul a promis că va apela la fondul de rezervă al executivului, în caz că va fi nevoie.

Victimele celui de-al doilea val de deportări, din 6 iulie 1949, sunt comemorate astăzi printr-un miting în scuarul Gării din Chişinău. Doritorii vor merge la atelierul unde lucrează Iurie Platon pentru a vedea viitorul monument.

Foştii deportaţi şi deţinuţi politici vor primi ajutoare materiale unice în mărime de 500 de lei. Anual, pentru alocaţiile lor sunt prevăzute în buget 4 milioane de lei.