Șpaga judecătorului, osânda avocatului. Tot mai mulţi apărători se pomenesc pe banca acuzaţilor pentru acte de corupţie

De la începutul anului opt avocaţi au fost prinşi în flagrant cu mită de mii de euro

Avocaţii sunt cei care, sub masă ori în plic, au grijă ca mita să ajungă la cei care fac justiţie clienților lor. Niciun procuror sau judecător nu este însă tras la răspundere, deşi, cel puţin teoretic, şpaga intră în buzunarele lor.

Şase mii de euro. Atât urma să primească, acum o săptămână, un judecător de la Curtea de Apel Chişinău pentru ca să elibereze un deţinut din Penitenciarul 13 din Capitală. N-a fost să fie. Avocatul care urma să transmită banii a fost pus la pământ de ofiţerii anticorupţie şi trimis după gratii. Aici firul se rupe. Oamenii legii nu au ajuns însă la magistratul care-şi aştepta plicul, iar acesta continuă să examineze dosare. Este al optulea astfel de caz din acest an. Toate-s parcă trase la indigo: apărătorii în rol de intermediari, judecătorii sau procurorii în rol de destinatari.

Deşi defensorii nu sunt decât o verigă, recunosc cei care fac legea în stat, ofiţerii sunt neputincioşi atunci când e vorba să-şi reţină colegii din sistem.
„Este foarte complicat să demonstrezi un caz de corupţie. Dacă nu ai dovezi că banii au fost transmişi, dosarul nu are sorţi de izbândă. Ofiţerii sunt neputincioşi în faţa unui magistrat care are imunitate. Dacă te apropii de maşina sau casa acestuia, îi încalci drepturile. Iată de ce sunt expuşi avocaţii, care sunt un element de legătură", se justifică şeful Centrului Anticorupţie. Viorel Chetraru afirmă că astăzi mai toate instanţele, dar şi mulţi dintre procurori s-au asigurat cu avocaţi-intermediari.

„Cine sunt avocaţii? Foşti poliţişti, procurori. Sunt toţi naşi, fini, cumetri între ei. Recunosc, ne-am concetrat masiv asupra lor. Nu e o scăpare din partea noastră că nu reţinem şi procurori sau judecători, nu avem instrumente. Chiar dacă i-am strânge degetele în uşă sau l-am lega de calorifer, niciun avocat nu riscă să spună că mita trebuie să ajungă în buzunarul celor care fac justiţie", explică directorul CCCEC.

Îl susţin şi procurorii, care se plâng că le vine greu să probeze că un coleg de-al lor are mâna lungă. Mai mult, ei spun că avocaţii adesea îşi trag pe sfoară clienţii. „În majoritatea cazurilor, magistraţii nu ştiau că X urma să le dea bani. E curată escrocherie. Mai mult de 50 la sută din avocaţi îşi mint astfel clienţii. Mita rămâne la apărători, iar ei nu fac decât un demers sau o plângere", comentează Viorel Radeţchi, şeful Procuraturii Anticorupţie.

„Clienţii îi întreabă în primul rând cât costă"

Totuşi, procurorii au propus în acest an ridicarea imunităţii pentru câţiva judecători bănuiţi de corupţie. Nu au avut însă destule probe. „Acuzaţii sunt şi la adresa Guvernului, şi a Parlamentului, precum că demnitarii nu şi-ar face datoria. Nu doar în justiţie apar speculaţii", îşi apără colegii preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Nicolae Timofti.

Altfel se văd lucrurile din tabăra apărătorilor. „Atunci când un client vine la mine, mă întreabă dacă îl cunosc pe judecătorul în faţa căruia urmează să-l reprezint. Nu-l interesează dacă am suficiente cunoştinţe în domeniu, ci cât o să coste toată «afacerea» cu magistraţii", explică preşedintele Baroului de Avocaţi, Gheorghe Amihălăchioaie. În opinia lui, mai toate cazurile în care avocaţii sunt acuzaţi de luare de mită sunt doar „o provocare".
„De ce ofiţerii anticorupţie nu urmăresc apărătorul ca să afle ce se va întâmpla cu banii, cui îi va transmite? La CCCEC merg să se plângă cei care au cunoştinţe acolo sau cei care vor să se răzbune pe avocat. Astfel, creşte numărul dosarelor de care se ocupă Centrul Anticorupţie şi Procuratura", spune Amihălăchioaie. ;

Se aleg cu amendă

În acest an, procurorii au trimis în instanţă 7 avocaţi acuzaţi de corupţie. De asemenea, sunt judecaţi şi 23 de poliţişti, 12 medici, 10 primari, 9 vameşi, 6 profesori. De obicei, ei se aleg cu o amendă sau sunt condamnaţi la închisoare cu suspendare.

Imunitate parțială și vizite la domiciliu

Faptul că doar intermediarii ajung pe banca acuzaţilor este, în primul rând, o problemă de legislaţie. „Actele de corupţie fac parte din categoria infracţiunilor mai puţin grave, ceea ce le permite magistraţilor să aplice pedepse uşoare. În acelaşi timp, oamenii legii nu pot intercepta convorbiri telefonice, nu pot plasa camere video, de exemplu, în birourile judecătorilor", explică secretarul Alianţei Anticorupţie, Cristina Cojocaru. Astfel, totul depinde de dorinţa traficantului de a colabora pentru ca destinatarul să fie prins în flagrant. De obicei însă, el refuză. În plus, procurorii sunt greu de prins pentru că sunt suspicioşi din fire, iar judecătorii au imunitate şi pot fi cercetaţi penal doar cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Procedura este însă anevoioasă şi o intervenţie operativă este practic imposibilă.

Pe lângă modificarea legislaţiei, experţii propun ca judecătorii să se bucure doar de imunitate funcţională, adică în ceea ce priveşte munca lor, sau de imunitate parţială, excepţie făcând cazurile de corupţie.

De asemenea, ofiţerii anticorupţie i-ar putea vizita acasă periodic pe poliţişti, judecători sau procurori. „Vom vedea în ce casă trăiesc, ce maşini conduc, ce şi-au cumpărat. La sfârşit de an, facem bilanţul: ce salarii au ridicat şi cât au cheltuit", propune o soluţie şeful CCCEC, Viorel Chetraru.