SPECIAL Un puști de 19 ani de la Telenești implicat într-o rețea internațională de spălare de bani

Un băiat sărac de 19 ani din Moldova este căutat de oamenii legii din câteva ţări pentru că ar fi implicat într-o reţea internaţională de spălare de bani. Boris Devdier habar nu are ce „afaceri" învârtea. Tânărul apare ca reprezentant al câtorva din cele zeci de firme-fantomă folosite la nivel mondial pentru spălarea a miliarde de euro. Investigaţia a fost realizată de zece ziarişti membri ai OCCRP.

Boris Devdier (19 ani), vrea să evadeze din Teleneşti, oraş unde el şi familia sa se zbat să-şi ducă existenţa cu câteva sute de dolari pe lună. Familia este falită. Tatal lui Devdier a plecat cu multă vreme în urmă. Când avea doar zece ani, mama sa Zinaida a fost lovită de cancer. Ea reuşeşte cumva, în pofida problemelor de sănătate, să vândă oale la piaţă şi să câştige, astfel, bani cu care să-şi menţină familia pe linia de plutire. În noiembrie anul trecut, Moldova Agroindbank a dat-o în judecată pentru o datorie de 2.500 de dolari. În pofida tuturor acestor lucruri, fiul său adolescent a aparut ca personaj neaşteptat într-o reţea de afaceri frauduloasă, de multe milioane de dolari, anchetată în Uniunea Europeană.

Numele lui apare în documente ca reprezentant oficial al patru companii offshore înregistrate în statul american Delaware. Companiile se crede că sunt implicate într-o reţea complexă de spălare de bani în România, Bulgaria şi Cipru şi în vânzarea suspectă a unor bijuterii de lux, în valoare de 7,6 milioane de dolari, pentru care lipsesc documentele de provenienţă.

Boris Devdier, băiatul sărac din Teleneşti, dă din umeri când este întrebat cum a ajuns în mijlocul unor asemenea învârteli, căutat de procurori, poliţie şi serviciile de informaţii din România şi Bulgaria. Reporterii Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) i-au descoperit povestea.

După 20 de ani, Moldova, nu a finalizat tranziţia de la fostul sistem sovietic la democraţie. Instituţiile slabe ale statului, corupţia larg răspândită şi sărăcia au alimentat multe tipuri de crimă organizată. Iar în ultimii cinci ani, grupurile criminale au popularizat în mod aparte traficul de identitate - în care un numar mare de „împuterniciţi" sunt livraţi, pentru profit, industriei offshore. Boris Devdier este un astfel de împuternicit.

TRAFICUL DE IDENTITATE

Fermieri, studenţi, comercianţi şi tot felul de oameni obişnuiţi au devenit directori şi acţionari majoritari la companii implicate în atacuri „raider" asupra băncilor sau companiilor occidentale, adesea fără ca ei să ştie acest lucru. Atacurile „raider" au loc atunci când grupări de crimă organizată preiau o companie sau o proprietate fie prin forţă, fie prin documente contrafăcute. În spatele unor astfel de atacuri sunt, de obicei, companii offshore cu proprietari nedeclaraţi. În ultimii ani, Ucraina şi Moldova au devenit ţinte preferate ale acestor atacuri „raider".

În primavara lui 2010, Boris Devdier abia absolvise liceul când un serviciu neo-zeelandez de înregistrare a companiilor, numit GT Group, condus de familia Taylor, i-a folosit datele personale. GT Group l-a făcut pe hârtie, în România, reprezentantul a patru companii înregistrate în Delaware - una dintre cele mai discrete paradisuri fiscale din lume.

OCCRP l-a găsit pe Boris Devdier acasă, într-un bloc de apartamente gri, comuniste. Devdier trăieşte împreună cu mama, sora şi cumnatul lui şi cu copilul nou-născut al acestora din urmă. Camera lui modestă este mobilată sărăcăcios, un afiş şters al unui jucător zâmbitor de fotbal şi un laptop vechi legat la o reţea socială.

„N-am auzit niciodată de companiile acelea", a spus Devdier. „Nu am semnat niciodată astfel de documente". Nu ştie exact unde este statul Delaware. Nu a ieşit niciodată din Moldova, cu o singură excepţie, când a mers cu un prieten la mare la Odesa, în Ucraina. Spune că i-ar plăcea să muncească în străinătate, „în România sau, poate, în Italia". Dar nu are viză. Îşi doreşte cetăţenia română, care l-ar ajuta să plece în UE.

Această simplă dorinţă de a deţine cetăţenia română este, în cele din urmă, motivul pentru care poliţia i-a percheziţionat casa şi pentru care a trebuit să treacă prin lungi interogatorii. Îşi aminteşte că, în primăvara lui 2010, i-a dat cuiva o copie a paşaportului său şi că a semnat nişte hârtii despre care credea că sunt cererea pentru cetăţenia română. În aprilie anul trecut, Devdier a mers la Ambasada României, însă cetăţenia i-a fost respinsă.

ENIGMATICUL „MARIO"

„Seara, m-am dus să beau. Eram la bar, singur şi supărat. A apărut un tip, s-a prezentat şi a început să vorbească cu mine. A spus că îl cheamă Mario şi că ar putea să mă ajute să obţin cetăţenia română. La început, nu l-am crezut, dar părea că ştie ce spune". Mario i-a spus că ar putea să-i obţină cetăţenia în trei săptămâni, pentru 800 de dolari. Au schimbat numerele de telefon, iar Devdier s-a dus să găsească banii pentru o plată în avans.

S-au întâlnit în faţa unui bloc, s-au aşezat pe o bancă şi au discutat. Devdier i-a dat 300 de euro şi o copie a paşaportului său. Mario i-a cerut să semneze nişte hârtii „pentru ambasadă". Urma să-l sune în şase zile, dar nu a făcut-o niciodată. Devdier a încercat să-l sune, dar telefonul lui Mario era închis.

„Ultima dată când l-am văzut a fost atunci, pe bancă... Mi-am dat seama că m-a înşelat. Mi-am zis că e vina mea şi că asta este". Dacă Devdier nu avea de ales decât să stea în Moldova şi să o ajute pe mama sa bolnavă să vândă oale la piaţă, numele său a călătorit mult - trecând frontiera de vest în România şi devenind un instrument al crimei organizate. ;

Jurnaliştii OCCRP vânează firmele-fantomă din lume

Zece jurnalişti, membri ai Organized Crime and Corruption Reporting Project(OCCRP), au reuşit să ia urma miliardelor de euro din economia subterană mondială, bani spălaţi prin intermediul unei reţele de firme-fantomă, printe acţionarii cărora figurează şi cetăţeni ai Republicii Moldova, reţea care porneşte din Noua Zeelandă şi se întinde din Panama până în China. Investigaţia OCCRP a pornit de la extrasele bancare lituaniene ale Tormex Ltd din Noua Zeelandă. Documentele dezvăluiau faptul că prin intermediul companiei fără niciun angajat se rulase în ultimii ani aproape 700 de milioane de dolari şi era deţinută pe hârtie de un simplu şofer din Moscova care habar nu avea de Tormex.

Istoria lui Boris Devdier este doar un episod din investigatia „Platforma imputerniciţilor", pe care o puteţi citi integral aici.