Poezia lui Eminescu, terapie pentru deţinuţi

Mihai Eminescu a fost comemorat la Penitenciarul de la Cricova. Puşcăriaşii i-au recitat versurile şi au încercat să înţeleagă în ce fel poetul le-a influenţat viaţa. Angajaţii închisorii spun că astfel de şedinţe de terapie prin artă îi fac pe condamnaţi, măcar pentru o clipă, să uite unde se află.

Întrunirea, la care au participat şapte tineri, a avut loc în biblioteca instituţiei, singura încăpere fără gratii. Printre cei prezenţi la acţiunea cultural-artistică era şi Leonid, un tânăr de 23 de ani care s-a însurat recent în penitenciar. Leonid e considerat un mic artist. Anul trecut a jucat rolul lui Hiperion în piesa „Luceafărul", de Mihai Eminescu, pusă în scenă de deţinuţi. Tânărul le-a recitat colegilor săi câteva strofe.

Este împătimit de poezie şi Ion Vasilache. Scrie versuri şi speră să le poată edita primăvara aceasta, când va fi eliberat. Ion a recitat „Testament"-ul, de Grigore Vieru, dedicat lui Eminescu. Şi, deoarece nimeni nu mai cunoştea pe de rost vreo poezie, câţiva deţinuţi au citit versuri din cărţi. Apoi, Andrei Romanov, şef de sector, le-a prezentat două strofe din „Luceafărul" din care lipseau câteva cuvinte. Tinerii trebuiau să ghicească ce e scris acolo. Jocul a fost pe placul tuturor, versurile eminesciene transformându-se... în folclor puşcăriaş. În loc de „Dă-mi pace, fugi departe", deţinuţii au considerat că ar fi mai potrivit „Dă-mi bani, fugi repede". Iar în loc de „M-a prins un dor de moarte", ei au scris „M-a prins un poliţist din sat".

„EU ÎL STIMEZ PE EMINESCU"
La sfârşit deţinuţii au fost întrebaţi ce rol a avut Eminescu în viaţa lor. „Nu sunt prea mare prieten cu poeziile", a recunoscut Alexandru. „Nu ştiu nimic de Eminescu. De mititel îs la închisoare. Am învăţat numai şase clase", a mărturisit Igor. „Eu îndeobşte n-am ştiut că pe 15 e ziua lui Eminescu", a zis Lioşa. Alexandru s-a dovedit însă a fi mai versat. „Eu îl stimez pe Eminescu. A scris despre viaţă", a spus el. Leonid a mărturisit că destinul lui e legat de marele poet. „Pe mine m-a urmărit toată viaţa. Am trăit pe strada Eminescu, iar penitenciarul e pe strada Luceafărul. Fratele meu e născut la 15 ianuarie şi am jucat un rol într-o piesă de-a lui Eminescu", a explicat tânărul. „Pe vremea lui Eminescu erau poliţişti?", s-a interesat, curios, unul dintre condamnaţi.

INSPIRAŢI DE MARII CLASICI
Psihologul Tamara Brumaru susţine că astfel de întruniri le ridică moralul deţinuţilor, le dezvoltă abilităţile artistice. Şedinţele sunt organizate de circa patru ori pe an. Unii deţinuţi au început să scrie versuri după ce au participat la terapie prin artă.