Poame dulci ca mierea şi amare ca fierea. Viticultorii nu ştiu ce vor face cu roada din anul acesta

Ţăranii nu vor să dea munca de un an aproape pe degeaba

Ţăranii au ieșit zilele acestea în vie la cules. Deși se laudă cu o recoltă bogată, ei se plâng că nu au cumpărători. Se tem să-şi piardă munca de un an şi vând strugurii pe nimic. Unii şi-au scos panerele la marginea şoselelor. Poate au noroc.

Ion Plugaru din Bardar, Ialoveni, şi-a scos miercuri toată familia la culesul strugurilor. Via se află la 20 de kilometri depărtare de sat, pe traseul ce duce spre Hânceşti. Nu a rămas acasă nici chiar fetiţa lor, Cristinica, de doar doi anişori.

Capul familiei spune că n-are de gând să-şi vândă poama. „Am strâns cam o tonă de struguri. Dacă-i dau cu trei lei kila, cum sunt preţurile anul acesta, voi câştiga 3.000 de lei, dar eu numai pentru stropit am cheltuit aproape 2.000 de lei", se plânge bărbatul.

Ţăranul a făcut un calcul şi a decis: mai bine dă poama la teasc. E mai rentabil. „Anul trecut, am făcut două tone de vin şi l-am vândut cu opt lei litrul precupeţilor de la Piaţa Centrală. E mai mult, dar oricum nu se răscumpără munca şi banii băgaţi în pământ", afirmă agricultorul. Bărbatul a avut noroc cu neamurile care l-au ajutat la prăşit, de aceea n-a fost nevoit să-şi ia lucrători cu 100 de lei ziua. Şi acum la cules îi dă o mână de ajutor socrul său, Gheorghe Chihai.
Deşi are 80 de ani, bătrânul conduce cu încredere un tractor pe care l-a cumpărat când s-a destrămat colhozul. „L-au trecut la pierderi şi mi l-au dat mai ieftin, cu 700 de ruble", se laudă moş Gheorghe. De ceva vreme, de când mezinul Gheorghe, de 23 de ani, s-a întors de la Moscova, tatăl îi încredinţează volanul, dar numai sub stricta lui supraveghere.
Politică pe dealuri
În vie, moş Gheorghe e mai mult cu datul ordinelor. Când ceilalţi lucrători îşi trag sufletul la capătul rândului, el îi struneşte, le dă sfaturi şi se văicăreşte că e tare greu din cauza politicienilor. „Mă doare că am ales parlamentarii degeaba. Se sfădesc, iar pentru noi nu fac nimic. Oamenii n-au bani. Toate dealurile-s pârloagă. Iar ei gândesc: «Lucrează, măi Gheorghe, ca prostu'!» Să vină pe deal să vadă cum ne chinuim!", spune răstit pensionarul.

La vreo zece kilometri depărtare de Hânceşti am întâlnit o altă familie care, la fel, a ieşit la cules. „Nu ştim ce vom face cu strugurii. Anul trecut, i-am dat cu doi lei la fabrica de vinuri. Acum însă ne-au spus că au încheiat contracte cu asociaţii agricole şi mai întâi vor lua producţia lor", se tânguieşte Elena Cibotaru. În vorbă intră Viorel Dumbravă, un vecin care-o ajută la cules. „Eu mai am vin de anul trecut. O să-l vărs, că se oţeteşte. Dar nici pe degeaba nu dau poama", zice supărat bărbatul.

„Anul trecut am vândut aligote şi sauvignon cu doi lei. Degeaba am muncit. Nu merită. Via trebuie îngrijită mereu", se plânge şi Ion din Ialoveni.

Autorităţile nu-şi fac treaba

În mod normal, autorităţile ar fi trebuit să-i informeze pe producătorii agricoli despre preţurile orientative la diferite soiuri de struguri şi despre întreprinderile care cumpără producţia, consideră Viorel Chivriga, economist la IDIS „Viitorul". „Un ţăran care deţine un hectar sau două de plantaţie vinicolă are nevoie de o asemenea informaţie. Or, el nu are acces la comunicatele difuzate pe Internet", explică economistul.

În opinia expertului, o altă problemă este faptul că multe fabrici vinicole nu şi-au revenit încă după interdicţia impusă de către autorităţile ruse în 2006, iar speranţele de reorientare a exporturilor de vinuri spre alte pieţe rămân doar nişte doleanţe în documentele de politici publice „la alcătuirea cărora suntem mari maeştri".

Viceministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ştefan Chitoroagă, spune însă că în acest an nu s-au difuzat informaţii despre preţul orientativ la struguri „pentru a nu influenţa piaţa şi contractele de achiziţii încheiate între fabrici şi fermieri". Producătorii agricoli ar trebui să se înveţe să semneze contracte de vânzare din timp şi să nu aştepte un semnal de la minister sau preţuri mai bune", a precizat oficialul.

În cazul în care nu le convin preţurile de pe piaţă, agricultorii au posibilitatea să-şi exporte producţia de struguri, fără vreo restricţie, a mai spus Ştefan Chitoroagă.

Circa 50% din vinării au intrat în faliment

Potrivit unor estimări, aproape jumătate din întreprinderile vinicole din Republica Moldova au falimentat sau sunt la un pas de faliment ca urmare a embargoului impus de Federaţia Rusă la importul de vinuri moldoveneşti, începând cu 27 martie 2006. Pierderile directe ale vinăriilor au fost estimate la peste 200 milioane de dolari.

Doar faţă de bănci, datoriile vinificatorilor depăşeau anul trecut cifra de 1,5 miliarde de lei şi practic erau egale cu valoarea activelor tuturor fabricilor de vinuri. În plus, acestea aveau restanţe de câteva sute de milioane de lei și faţă de producătorii agricoli. Autorităţile şi producătorii de vinuri din Moldova nici nu mai speră să revină pe piaţa rusească la cotele de până la anul 2006, iar accesul pe piaţa UE este limitat de concurenţa mare şi de faptul că preferinţele consumatorilor europeni se îndreaptă spre alte produse.