Paștele în Basarabia pe timpul sovietic: „Mâncam ouă și pască sfințite pe ascuns”

În preajma sărbătorii Învierii Domnului, creştinii ortodocşi din mai multe localităţi au povestit pentru „Adevărul" despre anii în care erau avertizaţi să nu păşească pragul locaşurilor sfinte. Totuși chiar şi în anii în care URSS atingea apogeul, moldovenii gustau din pască şi ouă roşii, sfinţite pe ascuns în Noaptea Învierii.

Cu mic, cu mare, gospodarii din satul Hâjdieni, raionul Glodeni, fac ultimele pregătiri de Paşte. Femeile coc pască, iar bărbaţii bat ultimele covoare. Gardul a fost împrospătat cu vopsea, bordurile trotuarelor au fost văruite, iar copii aşteaptă cuminţi hăinuţe noi, promise de sărbătoare.

Eugenia Fişer (62 de ani) tocmai scosese cozonacii rumeni din cuptor când i-am bătut la poartă. Mai are de vopsit ouă şi să umple coşul cu bucate pentru sfinţit. Femeia, bibliotecară la şcoala din sat de mai bine de 40 de ani, se bucură de fiecare sărbătoare care îi adună în jurul mesei copiii şi nepoţeii.

„Astăzi nu ne mai oprete nimeni să ne facem semnul crucii, iar Paştele e o adevărată bucurie", spune Eugenia Fişer, care-şi aminteşte de anii în care porţile bisericilor erau mai mult închise, iar oamenii mâncau bucate sfinţite pe ascuns. „Eram atât de afectaţi de propaganda comunistă încât nici nu ne gândeam să intrăm în biserică în Noaptea Învierii. La şcoală eram ameninţaţi cu sancţiuni. Fiind bibliotecară, aveam misiunea să le dau copiilor cărţi ce promovau ateismul", mărturiseşte femeia. „Cu toate că-şi puteau pierde serviciul, colegii mei, profesori, mergeau pe ascuns la rude şi vecini să guste din ouăle roşii şi pasca stropite cu agheasmă", mai spune ea.

Foto Adevărul: Copiii aşteaptă cu sufletul la gură Paştele

Ca pe vremea lui Stalin

În anii în care puterea sovietică tot înflorea, iar religia era percepută ca un pericol, de Paşte, în satul Ulmu, raionul Ialoveni, clopotele de la biserică au fost date jos. Totuşi, de sărbători, aici se adunau creştinii din satele vecine, în care bisericile erau închise. Ion Guţu (77 de ani), considerat cheabur în sat, îşi lua copii de mână şi mergea la slujbă. „Chiar în timpul liturghiei, în locaş intra preşedintele sovietului sătesc şi alunga copiii. «Chiar acum să mergeţi acasă», zbiera acesta. Autorităţile comuniste întocmeau liste cu cei văzuţi la slujbă. Religia era respinsă precum «culacii» pe vremea lui Stalin, iar noi ne rugam Domnului mai mult în tăcere", spune Ion Guţu.

Şi la biserica din satul Trinca, raionul Edineţ, se adunau creştini din şapte localităţi. „Fiind copii, aşteptam cu sufletul la gură Paştele. Ştiam că părinţii ne-au pregătit hăinuţe noi. Bucuria Învierii coincidea cu aşa-zisul «subotnic» (sâmbăta în care oamenii erau mobilizaţi să lucreze pe gratis - n.r.). Părinţii erau obligaţi să muncească în colhoz, la tutun. Mai mult, chiar în ziua de Paşte, tractoriştii erau scoşi la lucru în câmp", spune Gheorghe Ciobăniţă (45 de ani).

„Pericolul" credinţei

Credinţa era considerată un adevărat pericol pentru propaganda comunistă până la prăbuşirea Uniunii Sovietice. Persecutarea preoţilor, dar şi a enoriaşilor, a fost resimţită mai ales începând cu 1944, atunci când Basarabia a fost reocupată de Uniunea Sovietică. Autorităţile comuniste au dispus distrugerea bisericilor şi a mănăstirilor, iar printre oamenii de rând era promovat ateismul.

„Învierea este temelia credinţei"

Preoţii spun că Învierea, care, potrivit Bisericii Ortodoxe, a avut loc la trei zile de la răstignirea lui Isus Hristos, reprezintă temelia credinţei.„Paştele este sărbătoarea fundamentală pentru biserica noastră. Fiul lui Dumnezeu, care a înviat pe alţii, s-a înviat şi pe sine însuşi. Acest eveniment argumentează învăţătura despre nemurirea noatră şi despre viaţa cea veşnică, refuzată de mulţi. Foarte mulţi cred că viaţa este doar pe pământ şi luptă aici pentru putere, bani, averi şi diferite bogăţii", a spus preotul Petru Buburuz, parohul bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din Chişinău.

Maica Dionisia de la mănăstirea „Pogorârea Duhului Sfânt şi Naşterea Maicii Domnului", din satul Găvănoasa, raionul Cahul, spune că „Învierea lui Hristos ne face să ne bucurăm nu doar de darurile materiale, ci şi de starea noastră spirituală din acea clipă".

„Învierea lui Hristos ne aduce o mare bucurie şi un dar care învie şi sufletele noastre. Ne bucurăm peste fire de acest eveniment, iubindu-ne unii pe alţii, bucurându-ne de cel de lângă noi", a mărturisit Maica Dionisia. Creştinii sărbătoresc Învierea Domnului timp de o săptămână. „Trăim Învierea şapte zile pentru că asta ne aduce speranţa de a trăi veşnic. Învierea noastră o resimţim atunci când spunem: «Hristos a înviat!», iar celălalt spune: «Adevărat a înviat!»", mai spune ea.

Pasca şi ouăle roşii, o tradiţie străveche

Paştele nu poate fi conceput fără ouăle roşii şi pasca sfinţită în Noaptea Învierii. Acestea sunt de nelipsit pe masa tradiţională la care se aşează toată familia după slujba religioasă.

Feţele bisericeşti spun că aceste simboluri provin dintr-un vechi obicei popular. „Mâncăm pasca pentru că aceasta înseamnă trecerea de la moarte la viaţă, grâul simbolizând trupul lui Hristos. Oul este simbolul vieţii. Din mormântul lui Hristos a răsărit viaţa precum aceasta apare din ou", explică preotul Petru Buburuz, parohul bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din Chişinău.

El mai spune că vopsirea ouălelor este o tradiţie a creştinilor de sute de ani. „De Paşte Maica Domnului ţinea în mâini un coş cu ouă. Atunci când Fiul său a fost împuns cu suliţa, peste ouă a curs sânge. Mai târziu, ea le-a împărţit altora ca semn al Învierii", mai spune preotul.

Parascovia Mihalache (25 de ani): „De Paşte am un singur vis. Vreau să se întorca prietenul meu din Marea Britanie. Voi fi cea mai fericită!"

Radu Cotici (30 de ani): „Paştele îmi aminteşte de bunicii care acum nu mai sunt printre cei vii. Era o mare bucurie să merg la ţară."

Roman Graur (24 de ani): „După Noaptea Învierii ne vom aduna cu toată familia la masa de sărbătoare. Ce cadou poate fi mai frumos?"

Valentina Şahrai (23 de ani): „Pentru mine, Paştele este un simbol religios foarte important. Voi merge la biserică să sfinţesc pască şi ouă."

Maria Roşioru (63 de ani): „După slujba de la biserică îmi voi aştepta copiii şi nepoţeii ca să stăm la masa de sărbătoare şi să ciocnim ouă roşii."

Gheorghe Babalici (69 de ani): „Când eram mic furam ouă roşii de acasă şi le duceam la scrânciobul din sat unde se adunau toţi copii."