EDITORIAL Oferte „generoase“ à la russe
0
Vizita premierului moldovean Vlad Filat în Rusia a demonstrat a câta oară că Moscova nu crede lacrimilor, nu se lasă convinsă cu vorbe dulci despre „parteneriat strategic" şi scuipă ... diplomatic pe abordarea pragmatică a relaţiilor bilaterale, pe care o flutură Chişinăul.
Rusia se ghidează doar de propriile interese, iar Putin şi Medvedev nu se sinchisesc să-i spună în faţă chiar şi lui Barroso, darămite lui Filat, care sunt acestea.
Prim-ministrul nostru s-a dus cu multe speranţe la Moscova, cele mai mari legate de proiectul acordului de colaborare în domeniul energetic, chiar dacă, prevăzător, a declarat că semnarea n-a figurat în agendă.Oficialii noştri n-au făcut publică varianta moldovenească a proiectului, aşa că presa şi experţii s-au pus pe ghicit cu ce i-am putea convinge pe ruşi să ne dea gaze mai ieftine şi să ne scape de povara grea a datoriilor acumulate de creatura separatistă din stânga Nistrului.
Ruşii, în schimb, și-au dezvăluit dorinţele. Şeful guvernului de la Moscova a spus clar că nu vedem niciun acord atâta timp cât suntem parte a comunităţii energetice europene, deoarece asta contravine intereselor Gazprom. Iar subalternul său, ministrul rus al Energiei Alexandr Novac, a fost şi mai explicit: dacă vrea o reducere de 30% a preţului la gaze, aşa cum solicită, Moldova trebuie să denunţe acordul de aderare la Pachetul Energetic al UE şi „să reglementeze datoria de 4,1 miliarde de dolari pentru livrările de gaze ruseşti".
Niciun cuvânt despre faptul că denunţarea cerută ar însemna că Moldova trebuie să renunţe la integrarea europeană sau despre faptul că din cele 4,1 miliarde de dolari doar vreo 10% sunt restanţe ale Chişinăului, în timp ce grosul datoriei îi revine Tiraspolului şi a fost acumulat timp de 20 de ani cu ştirea şi acordul Kremlinului.
Altfel spus, Moscova ne şantajează din nou: „Reunificarea ţării şi gaze ieftine vreţi? Atunci jucaţi așa cum vă cântâm noi!". Şi care e reacţia Chişinăului? O bâlbâială: „n-au fost condiţii, ci discuţii", „fiecare şi-a prezentat viziunea", „nu pot comenta ipoteze"... Mi-e milă de premierul Filat şi de miniştrii Leancă şi Lazăr. Înţeleg că nu-i uşor să negociezi cu ruşii şi că o astfel de vizită implică o muncă enormă. Dar cel puţin este posibil să spunem deschis, clar, pe puncte, ce vrem noi, aşa mici şi aproape neobservaţi pe hartă cum suntem? Ca să nu aflăm de la oficialii ruşi ce ne dorim?
Înţeleg şi faptul că autorităţile trebuie să dea semnale pozitive poporului, să-i inspire optimism, să-l asigure că va face tot ce-i stă în puteri ş.a.m.d. Dar, totuşi, dragilor, parcă nu suntem (încă) în campanie electorală, aşa că nu vă grăbiţi să declaraţi că totul va fi bine şi să anticipaţi ce-o binevoi rusul să ne ofere. Căci şi anul trecut, prin octombrie, tot gaze mai ieftine şi acord avantajos pe termen lung visam cu ochii deschişi şi cu ce ne-am ales? Cu un „nu" răspicat o lună mai târziu şi un an de negocieri fără rezultat.
Ar fi mai cinstit să daţi cărţile pe faţă: scumpi cetăţeni, astea sunt costurile integrării. Vrem în Europa, va trebui să plătim pentru gaze ca în Europa. Vrem Transnistrie, va trebui s-o readucem acasă cu tot cu datorii. Poate, având un mesaj mai clar, reuşim să fim mai convingători şi în faţa partenerilor din UE. Altfel, va trebui să zâmbim de fiecare dată şi să avem grijă să nu ne înecăm când „prietenii din Est" ne servesc amabil cu vin „deocamdată italienesc", tot promiţându-ne că, poate, în curând vor avea şi licori moldoveneşti pe masa de la palat.
Se încarcă comentariile...
