Nicu Popescu: „Perioada de graţie dată clasei politice moldoveneşti începe să expire“

Nicu Popescu, expert în politică externă

Cercetător la Consiliul European pentru Relaţii Externe, biroul de la Londra, Nicu Popescu vorbeşte despre restanţele Moldovei faţă de UE, dar şi despre „micii" paşi pe care i-am realizat în ultimul timp. Fostul consilier al premierului Vlad Filat spune că politicienii moldoveni trebuie să se ocupe mai mult de reforme, nu de scandaluri.

Cum se văd în capitalele europene scandalurile de la Chişinău şi epopeea alegerii preşedintelui ţării?

Partenerii externi, ca şi cetăţenii Moldovei, şi-ar fi dorit ca aceste dificultăţi să fie surmontate şi ca întreaga atenţie şi energie a clasei politice să se concentreze pe procesul de reforme şi modernizare a ţării. În Moldova s-a investit mult capital politic şi speranţe atât la Bruxelles, cât şi la Berlin sau Varsovia, dar există şi temerea că Moldova va repeta traiectoria Ucrainei din 2004-2009.

În Moldova s-a vorbit foarte mult despre summitul Parteneriatului Estic de la Varşovia, în care guvernanţii au pus mari speranţe, dar de la care nu ne-am ales cu nimic.

De cele mai multe ori summiturile, în special cele multilaterale, sunt nişte reuniuni care consfinţesc sau anunţă anumite progrese deja realizate şi convenite sau lansează alte iniţiative care pot deveni succese în viitor. Adevăratele progrese se realizaeză prin muncă asiduă, nu la summituri. Şi dacă vrem să înţelegem dinamica relaţiilor Moldova-Uniunea Europeană nu trebuie să ne uităm doar la acele doua zile de summit, din 29-30 septembrie, ci la câteva luni care au precedat reuniunea, şi lunile care urmează. Bunăoară, pe 16 septembrie, UE a publicat primul raport privind implementarea condiţiilor în urma cărora vom obţine liberalizarea vizelor. A fost un raport foarte pozitiv pentru Moldova, mult mai pozitiv decât cel pentru Ucraina. Un alt exemplu e că 4 octombrie Moldova a intrat, nu pe ultima sută de metri, ci pe ultimii zece metri în negocierea unui spatiu aviatic comun cu UE. Aceasta va însemna integrarea de facto a Moldovei în spaţiul aviatic comun european. Companiile noastre vor putea zbura fără restricţii în UE şi viceversa, iar carezultat şi preţurile la biletele avia vor scădea substanţial. Sunt paşi mici, dar fermi în direcţia UE, care, spre deosebire de summituri, sunt lucruri concrete, dar mai puţin vizibile în presă.

Cum ţi se pare ca-şi face temele pe acasă Chişinăul în ultimii doi ani, timp în care a trăit „povestea de succes"? Unii oficiali europeni vorbesc deja că se adună restante: Justiţia, Internele, corupţia, Legea antidiscriminare ş.a.

Moldova, într-adevăr, este percepută drept „povestea de succes" a Parteneriatului Estic, acum însă miza Chişinăului e de a transforma „povestea" în realitate. Pe unele domenii am avansat destul de bine. Democratizarea, pluralismul mediatic sunt realizări ce nu trebuie subestimate. Pentru UE acestea contează foarte mult, în special pe fundalul ştirilor negative ce vin din spatiul estic - şi condamnarea Iuliei Timoşenko la şapte ani de închisoare, şi revenirea lui Putin la preşedinţie, şi reprimarea libertăţilor în Belarus. Şi comparativ cu tensiunile politice şi fraudele electorale din Albania, sistemul de guvernare destul de centralizat din Muntenegru sau disfuncţionalitatea Bosniei Moldova apare ca un stat cu multe dificultăţi, dar care se mişcă înainte, şi acest fapt este apreciat foarte mult în UE. Şi la capitolul gestiunii situaţiei economice lucrurile nu stau chiar prost. Uitaţi-vă la Grecia, dar şi la Letonia sau alte state-membre UE. Anul trecut Republica Moldova chiar a fost pe locul 3 în Europa la creşterea economică, iar în prima jumătate a anului curent exporturile au crescut cu vreo 60%. Evident, în condiţiile crizei economice globale, e aproape imposibil să mişti carul economic înainte, astfel încât cetăţenii să simtă o îmbunătăţire vizibilă a calităţii vieţii. La fel de important e că s-au pus anumite baze pentru reformele ulterioare. Atât obţinerea unor promisiuni de asistenţă majoră din partea UE, SUA, FMI şi a Băncii Mondiale sau a Băncii Europene de Investiţii, cât şi lansarea mai multor iniţiative în relaţiile cu UE (discuţiile privind asocierea, crearea spaţiului aviatic comun, negocierile privind Zona de Liber Schimb, lansarea dialogului pe vize), toate aceste măsuri pregătesc terenul pentru schimbări potenţial fundamentale. Astăzi nu le simţim efectele şi de aceea e uşor să fii cinic şi pesimist, însă rezultatele lor se vor face treptat resimţite în următorii ani.

În ce măsură a avut de suferit imaginea ţării noastre la Bruxelles şi, implicit, cea a liderilor alianţei de guvernare din cauza temelor nefacute?

Şi da, şi nu. Pe de o parte, acele succese pe care le-am enumerat sunt suficient de importante ca Moldova să se mai menţină pe linie de plutire ca „o poveste de succes". Dar cred că de acum înainte lucrurile vor fi mai dificile. E mai uşor să lansezi negocieri decât să reformezi Justiţia şi Poliţia sau să atragi investitori străini. Deci adevarata muncă, inclusiv în plan extern, abia începe. Până acum impresionam partenerii cu intenţii, dinamică şi energie, de acum înainte va trebui să-i impresionam cu mai multe realizări. Şi UE, şi, mai ales, cetăţenii Republicii Moldova aşteaptă ca „povestea de succes" să intre într-o nouă fază, mai ales că perioada de graţie dată clasei politice începe să expire. Într-un fel politicienii trebuie să facă mai puţină politică şi mai multă economie, dar e greu să faci acest lucru când ţara e în criză constituţională. Acum e nevoie ca logica de gestionare a economiei să treacă din faza de „supravieţuire" şi „evitare a catastrofei" în cea de creştere. Or, acest lucru va fi imposibil fără o schimbare mult mai drastică a modului de gestionare a ţării. Economia nu se va mişca înainte fără o luptă nemiloasă cu corupţia, fără o reformare drastică a Justiţiei şi Poliţiei şi fără o curtare mult mai activă a investitorilor străini. Dacă nu vom avea o abordare mult mai serioasă şi sistematică a acestor obiective, „povestea de succes" se va dezumfla destul de rapid.

Una dintre promisiunile electorale ale actualilor guvernanţi e că din 2012 vom merge în UE fără vize. Ministrul de Externe, Iurie Leancă, a spus chiar că-şi va da demisia dacă nu-şi respectă promisiunea. Cât de departe suntem de acest deziderat?

Primul-ministru şi ministrul de Externe vorbeau de sfârşitul lui 2012 ca termen în care Republica Moldova va îndeplini condiţiile prescrise de Bruxelles pentru abolirea vizelor, dar să nu uităm că Uniunea Europeană este un organism mai lent şi obţinerea unui consens politic intern în UE uneori poate dura destul de mult. Deci Moldova poate face un calcul intern al propriei viteze de mişcare, nu şi al vitezei de mişcare a UE, care este afectată de mulţi alţi factori. Adevărul e ca Moldova se mişcă destul de bine cu implementarea cerintelor UE în dialogul pe vize, însă anul viitor va fi crucial. În 2011 Moldova a trebuit să facă modificări legislative, iar în 2012 se va da testul privitor la implementarea lor. Se ştie că una e să adopţi o strategie de luptă cu corupţia şi alta e să lupţi cu corupţia.

Ce state-membre ale UE se opun abolirii regimului de vize pentru moldoveni?

În fond, opinia publică din statele UE nu este prea entuziasmată de perspectiva liberalizării vizelor pentru mai multe state terţe. Dar elitele UE şi-au asumat acest angajament şi cred că procesul va continua. Să nu uitam că UE deja a liberalizat vizele pentru ţările balcanice, în pofida opiniei publice din statele-membre. În linii mari, în Uniunea Europeană există câteva grupuri care se poziţionează diferit pe problema liberalizarii vizelor. State ca Olanda sau Danemarca sunt, de regulă, destul de restrictive. Un alt grup, care include ţări ca Spania, Franţa, Grecia sau Finlanda, promovează liberalizarea cât mai rapidă a vizelor pentru Rusia. Majoritatea statelor din Europa Centrală şi de Est, dar şi Suedia, sprijină liberalizarea vizelor pentru Rusia, doar cu condiţia că numai în cazul în care se merge şi pe liberalizarea vizelor pentru Ucraina şi Moldova. Şi iată că aceste grupuri, în loc să se blocheze reciproc, de fapt, merg pe nişte concesii reciproce. În acest sens, dacă Spania sau Franţa vor să obţină liberalizarea vizelor în primul rând pentru Rusia, atunci condiţia care li se pune implicit e să fie mai constructive şi în privinţa Moldovei. O astfel de abordare la pachet uneori ne avantajează, pentru că diminuează din scepticismul unor ţări ca Spania sau Franţa, iar alteori ne dezavantajează, pentru că Moldova este cu mult înainte în implementarea cerinţelor UE, atât comparativ cu Rusia, cât şi cu Ucraina.

Ce domeniu e mai greu de reformat în Moldova?

Cele trei sectoare vitale sunt reforma Justiţiei, lupta cu corupţia şi îmbunătăţirea mediului de afaceri. Ele sunt interconectate, nu poţi face progrese într-un domeniu fără a avansa în altul.

"Pe fundalul ştirilor negative ce vin din spatiul estic, Moldova apare ca un stat cu multe dificultăţi, dar care se mişcă înainte, şi acest fapt este apreciat foarte mult în UE".

Nicu Popescu, expert în politică externă

„Moldova are capacitatea de a merge înainte"

Ai fost consilierul premierului, există piedici sau sabotaj în interiorul sistemului în ceea ce priveşte reformarea societăţii?

Pe de o parte, sunt foarte mulţi funcţionari capabili, pe de altă parte, există o disfuncţionalitate generală de sistem şi o sumedenie de funcţionari inerţi. De cele mai multe ori nu este vorba de sabotaj, care presupune acţiuni deliberate, ci, mai degrabă, de disfuncţionalităţi de coordonare şi planificare şi o lipsă de personal calificat. Efectul acestor defecţiuni e că o bună parte a timpului o petreci încercând să eviţi sau să gestionezi nişte crize sau soluţionând greşelile colegilor, care nu trebuiau lăsate să se întâmple.

Cât de dificil este să-l consiliezi pe Vlad Filat?

Ca orice om, Vlad Filat uneori ascultă de sfaturi, alteori - nu. Adevărul e că m-am ocupat de politica externă şi integrare europeană, unde lucrurile deseori sunt mult mai clare decât în politica internă. În politica externă şi reformele interne care rezultă din dialogul cu UE s-a mers pe o viteza destul de bună şi deseori m-am aflat în situaţia în care abia începeam să explic ce am putea face pe un subiect sau altul ca să mi se spună: «Nicule, ai tot sprijinul, apucă-te de implementare şi discutăm rezultatele în câteva săptămâni sau luni». Unul dintre rezultate palpabile din activitatea mea la Guvern va fi, în viitorul cel mai apropiat, liberalizarea transportului aerian cu UE.

De ce entuziasmul tău de a lucra în ţara natală s-a terminat aşa repede?

Am încredere în faptul că dinamica generală a Moldovei este pozitivă. Ştiu cu siguranţă că ne vom mai împiedica de multe ori, că lucrurile niciodată nu vor fi atât de bune pe cât ni le dorim, că vom avea dezamăgiri, dar până la urmă Moldova are capacitatea de a merge înainte. Nu atât prin entuziasm, cât prin muncă asiduă. Nu prea am căzut nici în extrema entuziasmului excesiv, dar nici în cea a dezamăgirii. Înainte de a reveni în Moldova, am urmărit ascensiunea şi căderea altor două „poveşti de succes" din perspectiva Bruxelles-ului: Georgia şi Ucraina între 2005 şi 2008. Aşa am obţinut o anumită imunitate faţă de optimismul excesiv. Totodată, călătoresc destul de mult în ţările Uniunii Europene, dar şi prin vecinătate ei, începând de la Tunisia şi Siria până la Georgia şi Rusia sau statele balcanice, şi percep evoluţiile din Republica Moldova inclusiv prin perspectiva comparaţiei cu alte state şi acest lucru mă imunizează impotriva pesimismlul excesiv.

Cum ţi se par programele de readucere în ţară a tinerilor şcoliţi în Vest? Există la Chişinău oportunităţi pentru aceşti absolvenţi?

Există un program de atragere a moldovenilor cu studii în Europa şi Statele Unite ale Americii, sprijinit de Fundaţia Soros şi PNUD, însă acest proiect este doar o soluţie pe termen scurt. Pe termen mediu, Moldova are nevoie de o reformă administrativă profundă, cuplată cu o reformă a sistemului de salarizare. În Georgia un şef de departament în vreun minister primeşte un salariu de 700-800 de dolari, iar acest lucru îi permite Guvernului să atragă oameni capabili, motivaţi şi necorupţi. Personal, ştiu o duzină de georgieni care au studiat în Uniunea Europeană, au facut masterate şi doctorate şi apoi au revenit la Tbilisi, lucrează în Guvern şi azi nici nu se gândesc să plece din nou în Occident. Georgia a găsit fondurile necesare pentru astfel de majorări salariale prin lupta nemiloasă cu corupţia, inclusiv la Inspectoratul Fiscal, şi atragerea investiţiilor străine care generează venituri la stat. Astăzi, administraţia publică este mult mai funcţională decât acum cinci-şase ani.

„Nu suntem gata să facem concesii"

În ce direcţie crezi că ne mişcăm în problema transnistreană? Este posibilă o avansare a dialogului sau riscăm să avem o telenovelă fără sfârşit?

Moldova trebuie să se concentreze pe acele lucruri pe care le poate face singură, fără a depinde de Rusia, Ucraina sau dispoziţia de moment a lui Igor Smirnov. Şi aceste lucruri ţin de îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în dreapta Nistrului, dar şi de păstrarea şi dezvoltarea unor legături cu concetăţenii noştrii din stânga Nistrului. În ultimele două decenii Moldova a cam încercat toate strategiile posibile - şi parteneriate cu Rusia, şi neutralitate, şi discuţii despre federalizare sau presiuni occidentale asupra Moscovei. Cam toate au eşuat. Mai rămâne această tentativă de a încerca să edificăm o Moldovă atractivă. Dacă şi aceasta eşuează, atunci nu mai ştiu ce putem face. Altceva e că nici societatea, nici elita politică nu sunt gata să facă nişte concesii serioase în reglementarea transnistreană. Mai există temerea că dacă adăugăm şi forţele politice din Transnistria la cocteilul politico-economic moldovenesc, atunci vom primi o substanţă toxică aproape letală pentru proiectul Republica Moldova. Această temere nu se prea discuta deschis, dar e una foarte serioasă.

Profil

Funcţia: cercetător la Consiliul European pentru Relaţii Externe, biroul de la Londra;
Vârsta: 30 de ani;
2010: consilierul premierului pe probleme de politică externă;
2005-2007: cercetător la Centrul de Studii Politice Europene din Bruxelles;
Domenii de cercetare: spaţiul postsovietic, relaţiile UE cu Rusia şi cu ţările din vecinătatea estică, conflictele separatiste din Moldova şi Caucazul de Sud.