Muzici şi catedrale

Vitalie Ciobanu

Deşi nu e clar dacă vom avea sau nu alegeri parlamentare anticipate în 2011, mulţi politicieni s-au şi antrenat în campania pentru locale din această primăvară. Şi cel mai energic, c-un fuleu populist greu de anticipat până de curând, pare să fie tânărul primar al Chişinăului, Dorin Chirtoacă. Iniţiativele sale, mai ales cele pe plan cultural (probabil că acestea sunt în viziunea sa urgenţele locuitorilor capitalei) se plas

El propune editarea în tiraj de masă, pe banii contribuabililor, a unei cărţi de poezii de Grigore Vieru, pe care o va primi fiecare copil din municipiu. O altă idee este ridicarea la Chișinău a unei replici mai mici a catedralei „Sfânta Sofia" de la Constantinopol, aşa cum făceau domnitorii români, care înălţau câte un locaş de cult după fiecare bătălie. Şi pentru că această iniţiativă s-ar putea să nu trezească asentimentul tuturor şi, mai ales, să nu adune fondurile necesare, primarul s-a gândit să lucreze pe centimetru pătrat, să intre cu arta în troleibuze. De la 1 martie, călătorii din Chişinău vor fi delectaţi cu muzică şi poezie semnate de autori basarabeni...

Iniţiativele culturale ale primarului, aglomerate, venind în cascadă, fără o prea mare grijă pentru oportunitatea şi logica lor, ascund, după părerea mea, dincolo de motivaţia electorală frapantă, o lipsă de eficienţă în domenii care revin cu prioritate primăriei, şi anume gestionarea problemelor economice şi de infrastructură ale capitalei. Şi apoi, aceste iniţiative suscită ele însele o serie de întrebări legitime: de ce un anume poet şi nu altul? De ce numai Grigore Vieru, nu şi Liviu Damian, Gheorghe Vodă sau Victor Teleucă, dacă e vorba să fie un literat din stânga Prutului? De ce nu şi un volumaş de poeme de Tudor Arghezi sau o carte de basme de Petre Ispirescu, scriitori mai puţin cunoscuţi în Basarabia?

Ideea cu ridicarea unei „a doua" catedrale „Sfânta Sofia" mi se pare fantezistă, ceva în genul bulevardelor suspendate ale primarului de Bucureşti Sorin Oprescu. Dar măcar acestea din urmă vizau o utilitate practică: fluidizarea traficului sufocant din capitala României. Nu cred că marea urgenţă a Chişinăului este o nouă catedrală. Şi nu de muzici în troleibuze avem nevoie (oare primarul s-a gândit la eventualitatea unui proces pe care i l-ar putea intenta, pentru „teroare fonică", un pensionar bolnav sau un student absorbit de lectură?), ci de drumuri bune, pe care să te deplasezi în siguranţă şi pe care să aibă curajul să circule şi oaspeţii capitalei. Popularizarea scriitorilor autohtoni se poate face după modelul altor metropole europene (Praga, Paris, Roma), de pildă, prin ornarea staţiilor de transport urban şi a altor locuri publice cu fragmente din scrierile lor - ţi se propun, nu ţi se impun.

Aş avea şi eu o sugestie „culturală": să înlăturăm disonanţele îngrozitoare de pe străzile Mihai Viteazul, Alecu Russo, de pe şoseaua care duce la aeroport (doar trei exemple!), pline de gropi ca după un bombardament. Înainte de muzici şi catedrale, domnule primar, e mai bine, cred, să asigurăm „simfonia străzilor" din Chişinău. Operă pentru care lumea vă va mulţumi şi chiar ar putea să vă ofere un nou mandat.