EDITORIAL Merkel la Chişinău, o vizită cu profunde semnificaţii istorice

Igor Caşu

Vizita cancelarului german Angela Merkel a fost comentată pe îndelete de presa de la Chişinău, dar şi de cea germană, şi nu numai.

Ziariştii străini, mai ales, au încercat să accentueze aspecte senzaţionale, ca să atragă privirile cititorilor asupra vizitei unui lider important al Vestului într-o ţară de la marginea Europei de astăzi. Mai puţin a fost comentat discursul doamnei Merkel din Parlamentul moldovean. Mai bine zis, au rămas multe idei care nu s-au bucurat, după părerea mea, de o atenţie cuvenită. Subiectul nu poate fi epuizat, evident, prin această intervenţie. Aş vrea să remarc, în primul rând, exprimarea solidarităţii cu cei care suferă anul acesta de secetă în Republica Moldova, ceea ce e un gest adresat unei jumătăţi din populaţia ţării care într-un fel sau altul îşi asigură strictul necesar din prelucrarea pământului.

Într-un cuvânt, celor mai necăjiţi de soartă. Germania a transmis de asemenea un mesaj foarte clar în ceea ce priveşte importanţa asumării trecutului, oricât de dureros ar fi acesta. Astfel, Merkel a făcut trimitere la experienţa naţional-socialistă a ţării sale, adăugând că „chiar dacă toate acestea s-au întâmplat demult, ele nu trebuie date uitării". Asta pentru că „numai cel care este conştient de propria sa istorie, poate trage învăţămintele corespunzătoare". Atunci când s-a pronunţat împotriva sferelor de influenţă şi la faptul că nu „trebuie să lăsăm singure ţările acestei regiuni, care încă nu şi-au soluţionat problemele", a făcut aluzie la consecinţele Pactului sovieto-german de neagresiune din 1939, prin care Basarabia revenea Moscovei, cu acordul Berlinului. Este o asumare a trecutului şi în acest sens, cu precizarea că Germania de astăzi încearcă să ne readucă în spaţiul de civilizaţie european din care am fost excluşi cu forţa acum 72 de ani.

Este adevărat că Merkel a fost prudentă în ceea ce priveşte perspectiva aderării într-un timp previzibil a Republicii Moldova la UE, dar, în acelaşi timp, Germania s-a angajat să susţină eforturile guvernării de la Chişinău pe calea reformelor spre o economie de piaţă funcţională şi a statului de drept. S-a accentuat şi nevoia unei descentralizări a sistemului de administrare existent astăzi la noi, după modelul german. Asta în ideea de a reduce concentrarea prosperităţii în anumite zone, aluzie directă la decalajul între urban şi rural. Nevoia de a dezvolta agricultura a străbătut şi din precizarea că dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii este foarte importantă pentru zona rurală. În acest context a fost exprimată şi ideea susţinerii de către Germania a proiectelor de aprovizionare cu apă a populaţiei din afara spaţiul citadin moldovean.

Merkel a mai subliniat importanţa semnării de către autorităţile de la Chişinău a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, care va crea „posibilitatea de a participa la piaţa comună europeană", ceea ce „va spori atractivitatea Republicii Moldova pentru investiţiile din UE". Adică, e vorba de mesajul că integrarea europeană este un proces, şi nu un scop în sine. Şi, chiar dacă va trebuie să treacă multă vreme până vom deveni stat-membru, e important să ne facem temele de acasă pentru a beneficia de multe înlesniri pe care ni le va acorda între timp UE. Nu mai puţin semnificativ e şi precizarea că Berlinul susţine ca finalitate a liberalizării regimului de vize, eliminarea oricăror restricţii pentru circulaţia în UE a cetăţenilor moldoveni.

Vizita lui Merkel şi discursul său este, indirect, şi un mesaj adresat nu numai Moscovei, dar şi Kievului. Referirea la faptul că anume Moldova e ţara care a ştiut cel mai bine să valorifice cadrul oferit de Parteneriatul Estic, poate fi interpretată şi ca o invitaţie Ucrainei de a face la fel, dacă într-adevăr ţinteşte spre UE. În acelaşi timp, dincolo de încurajări, Merkel a atenţionat care sunt problemele principale ale Republicii Moldova: corupţia, sistemul de justiţie, dar şi problema transnistreană.