Memoria comunismului, înainte şi după alegeri
0
Represiunile politice în perioada comunistă a fost un subiect des invocat în ultimul an şi jumătate la Chişinău. Unii au spus, mai ales dinspre zona PCRM-ului, dar nu numai, că e vorba de instrumentalizarea unei drame ale unor oameni nevinovaţi în scopuri electorale, şi că de fapt politicienilor nu le pasă realmente de victimele terorii comuniste din fosta RSSM.
Este adevărat că unele partide politice au speculat în campania electorală acest subiect şi au sperat că electoratul îi vor vota numai de aceea că se declară de dimineaţa până seara anticomunişti.
Ce se întâmplă după alegerile din 28 noiembrie în ceea ce priveşte problematica în cauză? În ciuda crizei politice, în decembrie au existat deja 2 decizii ale guvernului Filat. Pe 1 şi, respectiv, 14 decembrie 2010, s-au adoptat două acte prin care se oferă recompense băneşti victimelor regimului comunist sovietic. Este de aşteptat ca alte decizii de acest fel să continue.
Mai citeşte:
Condamnat pentru că „respecta legile României"
Adevărul despre „paradisul" comunist
Condamnat la moarte pentru că a cerut Unirea
Un analist rus recunoaşte: URSS a anexat Basarabia la 28 iunie 1940 VIDEO
Canibalismul provocat de sovietici în Basarabia
Teroarea sovietică din Basarabia şi Bucovina de Nord
Astfel, se observă că actuala guvernare AIE este coerentă şi determinată să facă dreptate oamenilor care au suferit pe nedrept. Este o chestiune foarte importantă, pentru că în aşa mod cetăţenii recapătă încrederea în clasa politică, care excela până nu demult doar în ceea ce priveşte promisiunile electorale. Cum se încheia campania, se uita totul.
În ultimul an s-a făcut mai mult decât în ultimii 20 de ani în ceea ce priveşte victimele regimului comunist sovietic. S-a creat comisia pentru studierea regimului comunist, care, prin concursul preşedintelui interimar şi al primului ministru a operat deschiderea arhivelor KGB, a MAI, a Procuraturii şi al unor fonduri inaccesibile din arhiva fostului CC al PCM. Mai mult, s-a început transmiterea unor dosare de la SIS şi MAI spre Arhiva Naţională.
Pentru a continua această acţiune care este o componentă importantă, dar nu suficientă, a noii politici a memoriei lansate de AIE (nu intrăm în detalii cine a susţinut mai mult şi cine mai puţin aceste demersuri pentru că este o chestiune secundară şi uneori dificil de desluşit) - este nevoie de voinţă politică, dar şi de obţinerea unor fonduri europene pentru ca Arhiva Naţională să poată construi o anexă modernă în care să găzduiască acest tezaur naţional arhivistic fără de care o naţiune nu-şi poate recăpăta demnitatea pierdută. Este important de asemenea ca istoricii care au adunat mii de pagini de documente inedite să scoată volume de analiză şi de documente şi să nu se limiteze la articole în presă. Asta e foarte bine, dar nu e suficient.
Este nevoie de cărţi fundamentale pe teme care să acopere în detaliu subiectele majore incluse în raportul comisiei care întârzie să apară din mai multe motive asupra cărora am insistat în altă parte. Altfel riscăm să nu avem degrabă o istoriografie veritabilă a comunismului, de respiraţie europeană, cu interpretări noi, explicaţii echilibrate, întemeiate pe documente, nu pe supoziţii şi slogane patriotarde, dacă nu de-a dreptul exclusiviste şi xenofobe, în logica naţionalismului îngust importat de peste Prut în 1989-1990 şi de care societatea românească se debarasează treptat.
La Chişinău însă, adeseori s-a confundat asumarea identităţii româneşti cu tot ce vine din România, iar noi am preluat de acolo „produse chimice ale intelectului uman" dintre cele mai nocive - naţionalismul ceauşist - despre care s-a uitat că este de factură comunistă, adică urmăreşte alte scopuri decât cele pe care le declară.
Se încarcă comentariile...
