Independenţa mult râvnită, după 20 de ani

Republica Moldova împlineşte în câteva zile 20 de ani. De existenţă, mai degrabă, decât de independenţă. Avem doar un stat în devenire. Raioanele din stânga Nistrului sunt controlate de un regim ilegal, susţinut de Rusia, inclusiv prin forţa armată.

Existenţa acestui regim separatist este o cauză importantă, dacă nu esenţială, a lipsei unei perspective clare de integrare în UE. Să nu uităm şi de „oile noastre": corupţia, sistemul judiciar defectuos şi hipermafiotizat, lipsa unei clase politice care să gândească dincolo de interesele personale şi conjuncturale.

La 20 de ani de la declararea Independenţei, multe dintre problemele existente atunci rămân pe agendă. În capul listei este chestiunea identitară. Unii o consideră secundară, dar ea a fost prezentă ca un fir roşu în toate campaniile electorale şi cine a manipulat-o mai bine acela a câştigat alegerile. Toate partidele o exploatează şi în prezent, care şi cum poate. Dovadă este şi disputa recentă despre manualele de istorie. În 1991, nutream speranţa că minoritatea rusolingvă se va integra în societatea noastră, învăţând limba română.

De fapt, au şi început să o studieze, unii chiar asiduu, până când n-au venit agrarienii la putere în 1994 - foşti preşedinţi de colhozuri, alias feudali de tip sovietic, marea lor majoritate moldoveni români - şi le-au spus că nu e obligatoriu... şi rusolingvii au abandonat un element-cheie fără de care nu poţi fi cetăţean respectuos şi loial al acestei ţări, cu o majoritate etnică şi lingvistică românească. Între 2001 şi 2009, rusolingvii au fost şi mai apăsat încurajaţi să nu înveţe limba română, ba chiar să se indigneze public, ca în vremurile sovietice, de ce se vorbeşte româna pentru că ei nu o înţeleg... Să nu uităm şi de etnicii români care nu au învăţat nici până astăzi limba română. Sunt numeroase cazuri, mai ales în oraşe, când părinţii sunt etnici români, iar copii lor au devenit ruşi. În anii 1989-1991, nu puţine erau cazurile când un soţ, etnic român, mergea la adunările Frontului Popular, iar al doilea, rus, mergea la Interfront. „Limba de stat" în asemenea familii este şi astăzi limba rusă...

Multe proiecte artistice, care s-au voit a avea un caracter educativ, de a stârni repulsie faţă de limba română locală amestecată cu rusisme, au avut un rezultat contrar. Tineretul, mai ales, a făcut concluzia: dacă ăştia de la Grăieşte Moldoveneşte şi Planeta Moldova sunt aşa de cool, de ce să nu-i imităm !?

La două decenii de la 1991, istoricii vin cu câteva volume de documente, care ne vor ajuta să înţelegem mai bine acele evenimente şi importanţa lor. Gheorghe Cojocaru, directorul Institutului de Istorie, Stat şi Drept al AŞM, va lansa pe 24 august o culegere de dezbateri parlamentare din 1990-1991. Un alt volum va fi lansat pe 1 septembrie de Centrul de Studiere a Totalitarismului de la USM, întitulat „Republica Moldova de la Perestroikă la Independenţă, 1989-1991", cuprinzând documente desecretizate recent din arhiva fostului CC al PCM şi editat de subsemnatul şi Igor Şarov, decanul Facultăţii de Istorie şi Filozofie a USM.