EDITORIAL Un candidat pentru Ghimpu

Fuleul european al Republicii Moldova nu pare să slăbească. Săptămâna trecută am fost vizitați de un comisar de la Bruxelles, pentru a demara negocierile pe marginea Acordului de Comerț Liber între Moldova și UE.

Pe 3 martie, la Iași, va avea loc prima ședință comună a guvernelor român și moldovean, la care se vor lua în discuție o seamă de proiecte strategice. Se caută soluții pentru adoptarea Legii Antidiscriminare, care va scurta lungul drum de eliminare a vizelor...

Știrile de felul acesta îmi sună tot mai suprarealist. Pentru că reflectă niște evenimente care își pierd consistența, sunt condamnate la neființă. Lunecăm pe un plan înclinat și nimic nu e în stare să împiedice fatalitatea. Filat vorbește pe un ton optimist și constructiv: să alegem președintele, asta așteaptă cetățenii, avem voturile necesare. Ghimpu îl contrazice, spune că sunt jocuri de culise, că PL nu știe nimic, că nu va dansa după cum îi cântă PLDM. Apoi vine Lupu, care ne recomandă în limbajul său plastic, inimitabil, să ne calmăm, să nu ne insultăm, „o asemenea poziție nu oferă valoare adăugată". Ghimpu nu se lasă: „Ei uită că au posturi, dar noi n-avem nimic. Nu vom vota pe cine vreți voi, dar nici să dizolvați parlamentul. Va trebui să-l dizolvați împreună cu comuniștii!"

Duplicitate și șantaj ordinar. Ghimpu spune că nu se teme de anticipate, electoratul său e în creștere (oare pe ce date se bazează?). De ce ar trebui să-i pese că democrația pe ansamblu în Basarabia e în scădere, că anticipatele îi vor aduce pe comuniști la guvernare?... Liberalii stau înfipți pe tușă și își blamează partenerii aflați în terenul de joc. Lipsa lor de solidaritate cu interesul public, cu interesul alianței din care fac parte e stupefiantă. Ghimpu uită că în alegerile locale de anul trecut fără sprijinul „satrapului" Filat, care și-a retras candidatul din competiție, Dorin Chirtoacă nu ar fi câștigat primăria. Ce este mai rău pentru democrația din Moldova, dle Ghimpu, un Dodon rupt de comuniști, gata să ofere voturile necesare pentru alegerea președintelui, spărgând majoritatea PCRM în Consiliul Municipal, sau un primar de Chișinău din partea lui Voronin, dezlegând mâinile restaurației?...

Am rămas în Moldova prizonierii unei stilistici maniheiste, păguboase: „ori tu/ori eu", niciodată „noi". Nu am fortificat măcar zona unui relativism acceptabil, care să salveze normalitatea, să ne asigure o evoluție constantă, fără convulsii și prăbușiri. „Democrația e cenuşie", spune Adam Michnik. E cel mai adesea lipsită de eroism, dar ea conservă speranța, permite vieții să continue.

Ori de câte ori am avut de luat decizii cruciale pentru destinul nostru, au sărit în față o seamă de „patrioți" vigilenți. Acești ostași neobosiți ai cauzei bat alarma, văd peste tot conspirații, trădări, lucrături odioase: Filat și Lupu - niște vânduți, ca și Bacalu, firește; Ghimpu e singurul politician de la Chișinău necontrolat de ruși (de ce să-l controleze, zic eu, îl pot exploata în orb, e mult mai ieftin); dacă nu un candidat la președinție care să facă Unirea în două zile, mai bine anticipate! Să se aleagă praful, vom fi învinși, dar ne vom purifica!...

Înaintea Moscovei, ne omoară prostia, mediocritatea și paranoia națională.