EDITORIAL Pacea kalașnikov

Vitalie Ciobanu

Debut însângerat de an în Moldova. Moartea lui Vadim Pisari, tânărul ucis de un „pacificator" rus pe 1 ianuarie 2012, ne-a revelat o dată în plus situaţia absurdă în care trăim de peste două decenii. După ce a avut grijă să n-o luăm spre Occident, împărăţia care „ne-a aranjat" războiul din '92, după cum mărturiseau chiar înalţii ei demnitari, de felul lui Lukianov și Selezniov, a instalat o reţea de posturi militare

Scopul a fost atins. Nu ne-am unit cu România, nu am devenit parte a spaţiului euroatlantic. Dar ce am devenit? Ţinte pentru trăgătorii ruși. Pacificatorii Moscovei sunt puși acolo să protejeze crimele separatiştilor transnistreni: terorizarea sătenilor din regiune, asedierea școlilor cu predare în limba română. Adesea e vorba de aceleași persoane. Soldatul care l-a împușcat pe Vadim Pisari a lucrat în miliţia lui Smirnov, apoi s-a înrolat cătană la ruși. E valabil și viceversa: mare parte din fosta armată a 14-a s-a „topit" în forţele militare transnistrene.

Mă întreb cum discută politicienii noștri cu Tiraspolul, cu ce fler, cu ce determinare, ce expertiză îi ajută? Premierul Filat s-a tot întâlnit cu Smirnov până în ultima clipă, deși era clar că Moscova îl ștersese pe acesta de pe listă. Acum, probabil, vom cere mai categoric desfiinţarea posturilor militare, înlocuirea lor cu observatori civili, neînarmaţi. Sau poate că evacuarea soldaţilor ruși de pe podul de la Vadul lui Vodă îi va asmuţi pe ţăranii de pe cele două maluri, îi va face să pornească unii împotriva altora?... Retorica nerușinată a ambasadorului Kuzmin trădează vulnerabilitatea poziţiei moscovite. Această breșă trebuie lărgită - azi, nu poimâine! Sperăm ca după atâtea succese internaţionale, autorităţile de la Chișinău să reușească măcar să mute câteva blocuri de beton din „zona de securitate". Căci dacă nu erau „pacificatorii kalașnikov", Vadim Pisari ar fi trăit.

Moscova susţine că militarul asasin a acţionat legal. Firește, cum altfel? Rușii au folosit mereu arma legal. Au ucis legal în Afganistan, în Cecenia, în Georgia, în Ţările Baltice, au ucis și ucid legal în Moldova. Vinovate întotdeauna sunt victimele, popoarele mici, cele care nu se pot apăra, pentru că au conducători incapabili, lași, vânduţi și traficanţi. Dintr-un act de agresiune colonială a Rusiei împotriva Basarabiei, războiul de pe Nistru s-a transformat într-un business profitabil, la care nimeni nu vrea să renunţe. Ce păzesc „pacificatorii", dacă aici, la Chișinău, securiștii de la Tiraspol se plimbă nestingherit pe stradă (a se vedea și recentele mărturii ale lui Ilie Cazac, după eliberare), răpesc oameni ziua în amiaza mare, fără ca SIS-ul sau Ministerul de Interne să se deranjeze!

Poate că nu totul depinde de guvernanţii de la Chișinău în ce privește „dosarul transnistrean". Dar un lucru suntem în drept să le cerem, mai ales că îi obligă și Constituţia: să garanteze siguranţa cetăţenilor noștri, oriunde ar trăi aceștia, în stânga sau în dreapta Nistrului. Vrem ca micuţii care s-au născut în aceeași noapte dintre ani, în Moldova, o noapte fatidică pentru Vadim Pisari, să crească niște oameni liberi într-o ţară în care „pacea kalașnikov" să fi fost aruncată de mult la groapa de gunoi a istoriei.