Igor Cașu: Marşul comuniştilor şi semnificaţia acestuia

Comuniştii au organizat duminică un marş în centrul Capitalei, la care au participat, după estimările Moldpres, circa 4.000 de persoane. Presa comunistă şi cea din Rusia a anunţat o cifră de 5-10 ori mai mare. Ce semnificaţie are această manifestare şi ce mesaje au vociferat comuniştii şi suporterii lor? Mai întâi, după numărul participanţilor, a fost vorba mai degrabă de o mică demonstraţie decât de un marş cu caracter d

Referitor la simbolistică. Au puttu fi văzute zeci de steaguri roşii cu seceră şi ciocan, simbolurile comunismului, şi tot cam atâtea drapele albe cu efigia stelei cu cinci colţuri, roşie, care reprezintă „Acţiunea Socială", o organizaţie-satelit a PCRM. Anul trecut, în iunie 2010, comentatorul politic Petru Bogatu spunea că s-ar putea ca în timp PCRM să-şi schimbe denumirea în Partidul Acţiunii Sociale şi să condamne comunismul.

Acest lucru nu s-a întâmplat însă, ceea ce sugerează mai degrabă faptul că liderii comuniştilor vor să proiecteze ideea că ei nu reprezintă doar un partid, ci un front de masă, la care participă mai multe organizaţii formale şi informale. La demonstraţia din 29 mai era prezent şi un pretins steag al lui Ştefan cel Mare, roşu-albastru, în centru fiind imprimată stema Moldovei istorice. Asistăm astfel la o combinaţie simbolistică eterogenă: simboluri comuniste, alături de cele ale unei pretinse noi stângi locale şi ale unei identităţi spuse moldoveneşti.

Dincolo de diferenţele aparente, culoarea roşie e firul care le leagă pe toate, demonstrând astfel filiaţia Acţiunii Sociale şi a „iubitorilor" de Moldova cu PCRM. În acelaşi timp, era doar un drapel naţional al Republicii Moldova, undeva în coada coloanei de demonstranţi, ceea ce sugerează clar cât de patrioţi ai acestui stat sunt comuniştii şi susţinătorii lor şi cât de mult respectă ei majoritatea etnică locală, românească.

Liderul comuniştilor Voronin a purtat un tricou roşu, iar fiul său, Oleg, recent devenit membru al partidului, un tricou roşu cu imaginea lui Che Guevara. Adică a celuia care a fost duşmanul declarat al unor oameni ca Voronin şi fiul său, care au folosit ideea comunistă pentru a deveni capitalişti, ce şi-au făcut averi prin manipularea lumpenului pe care pretind că îl reprezintă. Tkaciuk, Dodon şi Muntean, la rândul lor, au purtat cămăşi de culoare deschisă, sugerând astfel legătura cu o pretinsă nouă stângă, acea a „Acţiunii Sociale".

La un moment dat, când coloana demonstranţilor s-a apropiat de sediul Guvernului, a fost afişată o pancartă de câţiva metri pe care era scris „demisia". Şi în declaraţia remisă presei se accentua ideea respectivă, a demisiei Guvernului AIE. Acelaşi text stipula că „doar o demisie binevolă (sic! benevolă, de fapt, notă I.C.) a întregii conduceri a alianţei de guvernare constituie singura garanţie de reîntoarcere a Republicii Moldova pe calea unei dezvoltări decente, pe calea acelor transformări care vor face poporul nostru mai puternic şi mai prosper, îi va permite să-şi redobândească încrederea în prezent şi viitor". Nici mai mult, nici mai puţin! Asta după ce după opt ani de guvernare comuniştii au compromis relaţiile noastre nu numai cu Uniunea Europeană şi România, dar şi cu „partenerul strategic" din Est, Rusia.

Este dreptul fiecărui partid şi a fiecărui cetăţean de a protesta în public, că şi la noi e democraţie. Dar avem în acest caz un marş organizat graţie unui cadru democratic existent şi care cere, de fapt, anularea democraţiei. Cererea unei demisii imediate a Guvernului actual ar însemna revenirea comuniştilor la putere. Adică înlăturarea unui guvern care e numit de PCRM provizoriu, cum era numit guvernul care a premers loviturii de stat bolşevice din octombrie 1917. Iar NIT-ul a transmis seara un film în care sugera implicit cum trebuie făcută această schimbare. Sigur, e vorba de o acţiune în faza finală a campaniei electorale şi se mizează pe sensibilizarea electoratului roşu, rusofon şi prorus, şi nu pe o acţiune explicită contra Guvernului actual, dar subtextul nu trebuie trecut cu vederea.

Ar fi trebuit şi partidele din AIE să facă o manifestare similară, menită a solidariza electoratul său. Ori partidele de la guvernare cred că asemenea acţiuni sunt inutile şi ineficiente? Atunci se înşeală. Ele nu sunt importante atât prin numărul participanţilor, deşi şi acest lucru nu e de neglijat, cât în planul proiecţiei pe care i-o dă mass-media, televizată mai ales, şi care mobilizează populaţia din teritoriu.