EDITORIAL Decalog (III)

Alexandru Canţîr este un ziarist cu ştate vechi în presa din Basarabia, fiind fost şef al redacţiei BBC din Moldova.

De-abia s-au mai pleoştit şi molcomit politicienii, pentru o vreme, că o altă cumpănă copleşeşte, tradiţional, moldovenii. BAC-ul. Altfel spus, nişte examene mai de răscruce.

Şi ca orice cumpănă, cataclismul ca odraslele să fie supuse corect unui examen prilejuieşte o mobilizare straşnică a naţiunii.

Rar moldoveanul, dacă nu chiar exclusiv, cu glorie de unicat, care n-a copiat măcar o dată în viaţă la un examen sau n-a fraudat, cum se spune, vreun test. Sau care nu a încercat vreodată să intermedieze aşa ceva. Iar dacă se şi găseşte vreunul, se va constata în curând că, de fapt, a fost confundat şi că nici nu este moldovean.

Rarisim în lume acest dar, cu care suntem răucuvântaţi, de a cheltui mai mult efort, timp, bani, fantezie etc. pentru a camufla faptul de a nu fi învăţat ceva la timp, decât pentru a învăţa, ceva pur şi simplu. Şi, luaţi aminte, mintea de pe urmă, de fapt, nu există sau este, prin părţile locului, doar un fel de falsă consolare... Aţii zic că ar fi un fel de mit fondator...
Şi vorbeam de mobilizare cvasinaţională, chiar dacă aparent neobservată. Tensiunea a crescut cu mult în special după ce s-a anunţat că toate testele pentru apropiata sesiune de Bacalaureat au fost puse la punct şi că examenele şi în acest an sunt... inevitabile.

Rutina meseriei m-a obligat dăunezi să caut pentru un interviu tehnic un reprezentant al autorităţilor educaţionale, responsabil direct de buna şi corecta desfăşurare a BAC-ului. Am ajuns la un moment dat, în căutări disperate, să-mi plâng de milă şi să fiu copleşit de compătimire faţă de orice slujitor al docimologiei de la minister (Docimologie s.f Disciplină care se ocupă cu studiul sistematic al examenelor şi al concursurilor în scopul îmbunătăţirii condiţiilor şi structurii lor). Omul, altminteri respectabil, pe care l-am găsit totuşi, într-un târziu, nu mi-a spus nimic despre nevoia sa de a se ascunde şi în gaură de şarpe de cei care l-ar implora să se scape cu vorba despre conţinutul testelor. Dar, cu tot riscul de a mă înşela, am de bănuit un lucru.

Sistemul de protecţie a martorilor de peste ocean este o jalnică joacă de-a mijatca în comparaţie cu măsurile de conspiraţie în care ar fi forţaţi să cufunde oficialii, care cunosc din timp testele şi care sunt, după cum este lesne de bănuit, căutaţi ziua amiaza mare cu lumânarea de-abia de-abia să ajute copchilul vreunuia cu un secret ştiut din timp. Săracul oficial, obligat de lege şi conştiinţă să păstreze secretul testelor, devine condamnat să fie rupt de lume un timp. Trebuie să ai o imaginaţie de geniu ca, înainte de BAC şi în timpul acestuia, să mai poţi comunica atât cât e strict necesar. Asta după ce ai suprimat orice posibilitate de a fi găsit pentru eventuale servicii sau acţiuni raider asupra conţinutului din teste prin telefonului mobil sau fix, oricare alte gadgeturi, email, sms, twitter, poştă simplă, întâlniri ocazionale, codul de comunicare prin fum al „pielor roşii", limba navajo, codul Morse, maşina Enigma, telepatie etc. etc. Ca să nu mai zic de faptul că - o, tempora, o more! - eşti obligat să-şi scoţi facebook-ul din meniu până la balul de absolvire.

Habar nu mai am cum, bunica zmeului, nu s-a schimbat nimic de când Cantemir zicea că „nu numai că moldovenii nu sunt iubitori de ştiinţi, ci mai la toţi le sunt şi urâte. Şi aşa nici numele ştiinţelor şi ale meşteşugurilor frumoase nu le sunt lor cunoscute; şi zic, că oamenii cei învăţaţi îşi pierd mintea...". Şi de ce domnul Costin Miron n-a ajuns credibil nici azi cu constatarea sa că „nu este alta şi mai frumoasă şi mai cu folos în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor"?

Oricum, dacă tot triem interdicţii pentru un decalog al moldovenilor, haideţi să găsim şi pentru acest nărav al nostru ceva. De exemplu, măcar:
Să nu confunzi BAC-ul sau orice test al cunoştinţelor cu un recensământ personal al cumetrilor, finilor, naşilor, nepoţilor, cuscrilor, verilor, verilor de-al nu ştiu câtelea, prietenilor din armată, colegele trase de cosiţe la grădiniţă, prietenilor datori-vânduţi pentru că i-ai scos de la „vîtrezvitely"odată, politicienilor votaţi cu interes ş.a.m.d.

Să nu consideri că încercarea de a păcăli cumva BAC-ul este unica idee naţional viabilă a tuturor moldovenilor, indiferent de etnie, sex, orientare sexuală, convingeri politice, statut social. ultra-patriotism local etc.
Să nu spui „dau cât nu face, numai să-mi spuneţi cui", pentru că te dai de gol, arătându-ţi lipsa de imaginaţie...Poate că măcar aşa nu vei da...
Râdem noi râdem, dar de cine râdem, doamnelor şi domnilor? De noi râdem...