EDITORIAL Aşteptându-l pe Dodon…
0
Republica Moldova există mai mult pe hârtie şi mai puţin în inimile cetăţenilor ei, îmi spunea odată un ziarist străin.Iar dacă statul este aşa, de ce ne-am aştepta la mai mult în privinţa şefului statului, de pildă?
De ce, în această situaţie, am lua imediat poziţie respectuoasă de drepţi şi am tremura de emoţie patriotică ori de câte ori ar apărea cel sau cea care întrupează pe Preşedintele tuturor moldovenilor de diferite seminţii?
Este dumnealui sau dumneaei imn, încât să-ţi întinzi strună şira spinării când îţi intră în urechi? Este un portret-robot în care să se recunoască fiecare moldovean? Nu! Este un produs al împrejurărilor. E cineva care, la un moment dat şi în ciuda voinţei majorităţii absolute a alegătorilor, pretinde să fie liderul unei naţiuni. Iar cineva care trebuie să-l aleagă nu-l alege pentru că e bun, ci pentru că trebuie. Şi de ce cetăţeni ar mai avea pretenţia ca omul care, teoretic, i-ar reprezenta să fie împopoţat cu toate valorile şi principiile pe care le cultivă în grădina admiraţiei şi respectului lor?
Aşa că, iubiţi compatrioţi, se pare că cel mai bine ar fi ca omul care va deveni preşedinte să nu aibă nici un principiu, iar valoarea pe care o prezintă să fie în cu totul altă privinţă decât în privinţa potrivelii cu preşedinţia... Iar cetăţenii să se împace cu gândul că acum cineva doar a găsit locul şi împrejurările în care preşedinţia se oferă, dacă nu gratis, apoi la un preţ extrem de redus, ca o marfă care se alterează...
Pe de altă parte, impresia de ultimă oră este că, în disperare că nu sunt capabili să aleagă un şef de stat cât mai lipsit de principii, valoare şi scrupule, liderii alianţei de la guvernare şi întreaga populaţie nerăbdătoare n-au făcut până acum altceva decât să-l aştepte pe dl Dodon. Tot aşteptându-l pe Dodon, societatea moldovenească a ajuns să înţeleagă că în Republica Moldova faptul că eşti comunist extrem de loial liderului comunist, că devii în vorbe şi acţiuni mai comunist decât „papa" comunist, că eşti, de fapt şi paradoxal, în adâncul inimii comunist cum este dl Voronin imam, că vrei la un moment dat să reformezi PCRM ca să-l conduci, că devii victima obstrucţionării şi intrigilor în cadrul partidului cu care te identifici, că nu ţi se dă voie în propriul partid să devii cel care îl va înlocui pe lider, că îl părăseşti la un moment dat pe liderul comunist etc. etc. îţi asigură din start o importanţă politică foarte mare. Devii brusc Gulliver politic alături de ceilalţi uriaşi de pe Olimpul puterii. Uriaşi care acum trebuie să se gândească cu înfrigurare la premiul sau bonusul prezidenţial pe care trebuie să-l ofere condrumeţei dlui Dodon, Zinaida Greceanâi. Condrumeaţă care, evident, este deja „pregătită şi moral, şi psihologic, inclusiv şi pentru funcţia de şef al statului". Nimic mai firesc. Aşa că, în calitate de cetăţean şi urmând aceeaşi logică, mă alătur corului celora care îi roagă pe cei care au părăsit PCRM să accepte dovada celui mai înalt respect şi urări de sănătate întru continuarea foarte promiţătoarei cariere politice. Mai ales că dl Dodon are impresionant de mult har politic, dacă a ajuns să-l scoată din sărite până şi pe cel mai talentat „vrăjitor politic" din istoria mişcării comuniste moderne.
Iar cetăţenii în general ar trebui să se bucure că în sfârşit Preşedinţia nu va fi goală. Şi să nu se mai întrebe aiurea de ce dl Dodon şi dna Greceanâi până nu demult apărau cu înverşunare Patria de primejdia de moarte pe care o prezentau jumătate din cetăţeni, iar acum cred că vor reprezenta cu onor ambele jumătăţi, atât duşmanii Patriei, cât şi apărătorii ei. La rândul ei, intelighenţia moldovenească în general ar trebui să tacă şi să nu-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala, cum ar spune viitoarea eventual doamnă Preşedinte. Pentru că nu este intelighenţia ce-a spus V.I.Lenin că este? Şi nu suntem în Republica Moldova?
Se încarcă comentariile...
