EDITORIAL / Sabatul roșu

Vitalie Ciobanu este un renumit scriitor pe ambele maluri ale Prutului şi redactorul-şef al revistei moldoveneşti „Contrafort".

Ziua Europei este o cenușăreasă în Republica Moldova, un bastard care cerșește un loc umil la ospățul din 9 mai, acolo unde se înghesuie nostalgicii comunismului. Anul trecut s-a sărbătorit pe 15 mai, anul acesta - pe 7, doar să nu-i supere pe rusofoni și pe toți cei care se îmbată cu aburii victoriei în „Marele Război pentru Apărarea Patriei".

Nu contează că „patria" respectivă și-a dat obștescul sfârșit acum 20 de ani, nu contează că existența însăși a Republicii Moldova se datorează acestui fericit „deces geopolitic". Sărbătorind cu fast fantomele gloriei sovietice, comuniștii și cei care le împărtășesc „idealurile" refuză să recunoască o Basarabie liberă, democratică și europeană. Ei nu o văd decât ca o eternă anexă a imperiului rusesc.

Noua putere, din păcate, s-a arătat și cu această ocazie lașă și defetistă. Incapabilă să convingă prin acțiuni energice, dedicate binelui public, că merită să fie susținută de moldoveni pe calea schimbărilor promise, reprezentanții săi se mulează pe vechile reflexe ale populației și o „scaldă" penibil, amestecând valori românești și mituri comuniste într-un „terci" ideologic din care nimeni nu mai înțelege nimic.

Oricât au încercat să îndulcească pilula acestei replieri rușinoase, vorbind despre „concetățenii noștri care au luptat în ambele tabere", senzația de sabat roșu, la Chișinău, a fost zdrobitoare, mai ales că a fost susținută în această zi de o scenografie pe măsură. În Țările Baltice (intoxicate și ele până la refuz cu retorică sovietică „eliberatoare") este de neimaginat să vezi, azi, de 9 Mai, lungi procesiuni comuniste, sfidând independența acestor state. La noi nu e o problemă să ridici imnuri de slavă unei puteri străine - Rusia -, care nu are nimic comun cu integrarea europeană.

Cine le va explica moldovenilor că victoria din 1945 asupra Germaniei naziste nu ne-a adus libertatea, precum națiunilor vest-europene, ci jugul totalitarismului sovietic?... A încercat Mihai Ghimpu, dar inițiativa sa, pentru care a lucrat o comisie de istorici, s-a dezumflat (cum s-au dezumflat atâtea în Moldova!). Nesusținută de ceilalți parteneri din Alianță, „condamnarea comunismului" a devenit afacerea privată a Partidului Liberal, la fel cum „Unirea" și-a arondat-o minusculul PNL, trimiţând-o în periferic. Și pentru ca lamentabilul eșec al condamnării comunismului să capete o ultimă tușă de ridicol, primarul liberal Dorin Chirtoacă și-a agățat în piept de 9 mai panglica Sf. Gheorghe - simbolul militarismului rusesc -, crezând că-i va putea „îmblânzi" pe alegătorii ostili. Naivă şi dezonorantă încercare. În orice caz, nu i-a convins pe tinerii rusofoni care au dat foc unor cocarde tricolore. Și ca de obicei, autoritățile nu găsesc un articol de lege pentru a sancționa această faptă penală, așa încât însemnele naționale rămân profanate, iar zidurile Chișinăului chiftesc de inscripții șovine.

În Moldova cineva are un mare interes să stârnească niște conflicte interetnice. Comuniștii le caută cu lumânarea, partidele din Alianţă le favorizează, pradă conformismului moral și neputinței de a afirma, printr-o guvernare eficientă, valoarea opțiunii democratice.