EDITORIAL O țară de fațadă

Vitalie Ciobanu

Moldovenii vor înapoi în URSS. Refrenul acesta se degajă din rezultatele Barometrului de Opinie Publică, realizat de CBS AXA în intervalul 22 octombrie - 6 noiembrie 2011 și anunţate acum două zile. Peste 83% din concetăţenii noștri consideră că ţara merge într-o direcţie greșită, iar numărul celor care mai optează pentru Uniunea Europeană a scăzut sub 50% în numai o jumătate de an, și asta sub guvernarea unei Alianţe ca

Așadar, relaxarea regimului politic și explozia mediatică nu sunt neapărat percepute ca evoluţii pozitive, ci ca semne ale haosului și ale anarhiei. Alianţa a păstrat o stabilitate macroeconomică, a relansat relaţiile cu Occidentul, dar nu a adus bunăstarea promisă și nici sentimentul de siguranţă și dreptate în inima oamenilor. Or, e greu să faci democraţie pe stomacul gol. Sărăcia favorizează dictatura, nu libertatea. Criza politică, boicotul înverșunat al PCRM, care își privește oponenţii nu ca pe niște concurenţi într-o competiţie democratică, ci ca pe niște inamici care trebuie exterminaţi, a menţinut senzaţia de provizorat în instituţiile statului, a gripat proiectele de reformă.

Ghimpu mai vrea un referendum, care să-l ajute să devină „speaker". Filat e prea ocupat cu FMI-ul și cu manevrele de culise. Lupu declanșează procedura de alegere a președintelui fără a avea asigurate 61 de mandate, apoi dă vina pe ceilalţi că-l sapă. Voturile lui Dodon stau să se evaporeze, iar comuniștii își ascut cuţitele ca să le ia gâtul la toţi când vor ajunge la putere - nu este o metaforă, uitaţi-vă la Timoșenko, în Ucraina. Prinţesa „revoluţiei portocalii" se ofilește după gratii, după ce, înainte să ajungă președinte, lui Iușcenko i s-a organizat o „baie" de acid sulfuric.

Uneori am impresia că nimeni și nimic nu poate opri lunecarea Moldovei spre dezastru. Cine a avut să-și ia lumea în cap s-a dus, nu se mai întoarce. Cei care au rămas - înnebunesc. Sau visează cu ochii deschiși la URSS. Partidele, ca de obicei, vor contesta sondajele, iar ţara va continua să meargă într-o direcţie greșită...
Aţi văzut ce li se întâmplă clădirilor vechi, de patrimoniu, din Chișinău, cele care veghează identitatea acestui oraș: zac sub straturi de mucegai, coșcovite, delabrate, cu tencuiala căzută, dar mai păstrează un rest de demnitate. Imaginea lor face parte din universul reperelor tale, atunci când, în maxi-taxi, în drum spre serviciu, le „furi" cu privirea conturul din mersul mașinii, sau duminica și de sărbători, când simţi nevoia să mai zăbovești în preajma lor, să le cercetezi ornamentele, cu gândul la epocile apuse. Într-o zi, în preajma zidurilor familiare, apar niște schele, iar după câteva ore în locul „edificiului-monument-istoric" găsești un morman de ruine. Uneori, vechilor case nobiliare li se cruţă faţada, dintr-un fel de mărinimie sadică, pentru salvarea aparenţelor, apoi se prăbușește și această ultimă ipocrizie.

Trăim într-o ţară cu o faţadă nobilă, „democratică" și „europeană", în spatele ei însă excavatoarele muncesc de zor. E o chestiune de timp până își vor termina treaba.