EDITORIAL: „Pas cu pas…“

Alexandru Canţîr este un ziarist cu ştate vechi în presa din Basarabia, fiind fost şef al redacţiei BBC din Moldova.

Prietenii au observat, poate, că vreo două zile nu mi s-a şters de pe faţă un fel de pecete a mulţumirii patriotice.Cumpărasem, aiurit de promo-marketing, o sticlă de vin şi am descoperit că este delicios. Câteva zile mai târziu m-am dus din nou la aceeaşi tejghea şi am mai cumpărat un şip, similar, ca să-mi menţin tonusul de mândrie şi satisfacţie.

Degeaba. Conţinutul celei de-a doua sticle era revoltător de... altul. Aşa încât a trebuit să mă consolez cu gândul că, atunci când nu mai sunt fericit, măcar rămân filosof morocănos, ca tot moldoveanul.

Starea de după a doua degustare a fost tocmai bună pentru o constatare: în ţara noastră trăim parcă între un şip şi altul. Unul te fascinează şi te face mândru, altul - te înăcreşte şi te „depatriotizează".

Cineva mi-ar spune că este firesc să fie aşa. Una rece, alta caldă, însufleţire-dezamăgire, râs-plâns etc. s-au văzut şi pe la curţi mai mari. O fi adevărat. Numai că la noi pasul de la sublim la ridicol, de la bun la prost pare a fi mult mai mic decât în altă parte. Un pas de Statu-Palmă-Barbă-Cot... Dacă nu mă credeţi, uitaţi-vă mai atent şi mai critic la televizor şi în ziare, care de asemenea fac paşi mici, ba încolo, ba încoace...

Dar să mai lăsăm filosofia... Apropo, tot din ziare şi TV aflăm că preşedintele interimar Lupu s-a declarat gata să renunţe la statutul de candidat al alianţei la preşedinţie, juruit domniei sale prin acordurile acestei alianţe. Şi că a invitat guvernarea şi opoziţia la dialog pentru a găsi un candidat votabil de toţi. Minunat. Numai că PCRM n-a venit. Aşa că electoratul are deja încă un motiv să fie speriat de eventuale noi alegeri. Vor fi alegerile o soluţie? Nimeni nu ştie. Iar potrivit sondajelor: 1.Guvernarea de acum nu este deloc cea care trebuie să fie, dar este dorită de o majoritate a electoratului la guvernare... Şi 2.Opoziţia de acum nu este deloc cea care trebuie să fie, dar nu este dorită de o majoritate a electoratului la guvernare...

Prin urmare, cei care vor vota la nişte eventuale noi alegeri parlamentare cu comuniştii nu vor dori alegerea şefului statului şi, prin urmare, ieşirea din impas... Iar cei care vor vota cu actualele partide ale guvernării vor şti din capul locului că alegerea şefului statului va fi imposibilă, ca şi acum, şi, în consecinţă, vor trebui să se împace cu gândul că ieşirea din impas este cu neputinţă.

Între timp, aflăm că, într-un top al ţărilor realizat după criteriul bunei reputaţii, prima, respectiv cu cea mai bună reputaţie, este Canada. Urmată de Suedia, Australia, Elveţia, Noua Zelandă... unde ar trebui, poate, după cum recomanda un prieten, să emigreze unii politicieni de pe malurile Bâcului. Nu din motiv că ţările alea au reputaţie, ci din acela că sunt suficient de îndepărtate de Chişinău.

Topul realizat de Reputation Institute de la New York reiese din „încrederea, stima, admiraţia şi sentimentele bune" a zeci de mii de chestionaţi faţă de ţările lumii. RM nici nu figurează în listă. Una dintre explicaţii ar putea fi că ţara cu cea mai bună reputaţie... sunt toate în care şi-ar dori să ajungă moldoveanul, cu excepţia Republicii Moldova.

Şi o ştire încurajatoare în care se spune că „în prima fază (a unui proiect-pilot pentru vameşii şi grănicerii moldoveni - n.a.) va fi implementat un sistem electronic prin care se va măsura gradul de satisfacţie a cetăţenilor". M-am gândit că, dacă facem un pas mic, poate implementăm şi un sistem electronic prin care se va măsura gradul de satisfacţie a întregii naţiuni...
Până atunci, apropo, am decis să cumpăr vin doar de la prietenii mei, micii producători. Eu cu reputaţie de bun consumator, ei - cu cea de foarte buni vinificatori. Un pas şi ăsta. Dar spre sublim!