INTERVIU Directorul interimar al Serviciului de Informaţii şi Securitate:„SIS a moştenit multe metode de lucru de la KGB“

Valentin Dediu, directorul interimar al Serviciului de Informaţii şi Securitate

Valentin Dediu, directorul interimar al Serviciului de Informaţii şi Securitate, spune că, deşi cu întârziere, instituţia pe care o conduce se modernizează, pentru a se debarasa de „izul" sovietic.

„Adevărul“: Dle Dediu, de rând cu celelalte instituţii, Serviciul de Informaţii şi Securitate a pornit pe calea modernizării. Ce presupune asta?

Valentin Dediu: Vrem sau nu, serviciul nostru a moştenit unele metode de lucru de la fostul KGB al URSS. Suntem conştienţi că s-au schimbat multe în mediul de securitate, atât în regiunea noastră, cât şi în lume. Sarcina noastră e să excludem influenţa politicului asupra SIS, să sporim capacitatea instituţională de prevenire şi contracarare a ameninţărilor în adresa securităţii statului, dar şi să eficientizăm controlul asupra SIS atât din partea Parlamentului, preşedintelui, cât şi a societăţii civile. Nu putem spune însă că, începând cu 1991, când a fost creat Ministerul Securităţii Naţionale, serviciul special a stat pe loc şi nu s-a modernizat. La acea etapă, o parte din ofiţerii care au lucrat în KGB-ul moldovenesc şi-au dat demisia. A fost un fel de purificare. Cei care au rămas, ţin la patrie. Au urmat şi alte schimbări importante. De exemplu, ni s-au scos anumite atribuţii cum ar fi asigurarea pazei persoanelor cu demnitate publică. Apoi, trupele de grăniceri din cadrul Ministerului Securităţii Naţionale au devenit serviciu separat. Un alt pas important a avut loc atunci când actualul SIS a fost scos din subordinea Guvernului şi pus în subordinea Parlamentului. Din organ de urmărire penală, SIS s-a transformat în serviciu care nu mai are funcţie de reprimare. În prezent, am ajuns la o etapă nouă şi înţelegem că produsul nostru este informaţia.

De ce abia acum?
E adevărat, se spune că am pornit prea târziu. Posibil că au dreptate cei care afirmă asta, dar să nu uităm că, potrivit legii, coordonarea SIS este pusă în seama preşedintelui. Pentru modernizare avem nevoie de stabilitate politică şi economică, voinţă şi, în paralel, să se reformeze toate celelalte instituţii. Pentru noi, stabilitate politică a însemnat preşedintele ales la 16 martie. Într-o oarecare măsură, avem şi stabilitate economică, cel puţin nu avem restanţe la salarii, deşi ne-am dori ca lefurile să fie mai mari. A existat şi voinţă, cel puţin din 2009. Între timp, a început şi reformarea celorlalte instituţii.

SIS nu are încă un şef numit. Cum afectează asta activitatea instituţiei?
Cel mai greu îmi este mie. Până acum am avut sectorul meu, dar îndeplinesc şi funcţia fostului director Gheorghe Mihai. Lucrez pentru doi. Totuşi, nu cred că e bine ca oricine să ocupe această funcţie. Să nu ajungem în situaţia în care o persoană care va veni să devieze de la albia normală a funcţionării SIS.

Trebuie să fie o persoană din interior sau din afara SIS?
Până nu va fi modificată legea cu privire la SIS, unde să fie prevăzut modul de numire a directorului, ar fi bine să fie un specialist din interior. De ce zic asta? Ne-am ciocnit cu nişte elemente îngrijorătoare. Atâta timp cât în funcţie au fost conducători profesionişti, n-au apărut probleme mari după plecarea lor. Ei n-au utilizat informaţia care le-a devenit cunoscută cât au ocupat funcţia. Sper să nu o facă nici fostul director Artur Reşetnicov, care declară că deţine date despre anumite persoane. E bine să fie găsit un mecanism prin care şeful numit să aibă obligaţiuni stricte de a nu divulga informaţia strict secretă. Propunem instituirea funcţiei de secretar de stat al SIS, care să fie conducătorul din partea politicului, să ţină legătura cu Guvernul, Parlamentul, iar activitatea operativă a instituţiei să fie dirijată de profesionişti, adjuncţi, numiţi în baza unui regulament.

V-aţi dori funcţia de şef al serviciului?
Nu mi-a propus nimeni, dar cred că aş putea face faţă cerinţelor. Cel mai mult mi-aş dori să văd SIS-ul reformat până la capăt.

Aţi vorbit despre depolitizare. Dar s-a vehiculat că şi dumneavoastră aţi fi din partea unei formaţiuni...
Da. Unul e de la PL, altul - de la PD, eu - de la PLDM.

Asta înseamnă că sunteţi chemat la partid?
Nu, deloc. Nu am fost chemat niciodată, nici măcar telefonat. Nimeni nu mi-a dat indicaţii. Vlad Filat nu m-a căutat niciodată să-mi dea ordine. Cât în funcţia de director era Gheorghe Mihai, doar el avea acces la conducerea ţării, nu şi noi, adjuncţii. E o chestie mai mult formală.

Cine v-a împărţit pe criterii politice?
Alianţa... Aţi auzit nu o singură dată politicienii vorbind despre asta. Aceste lucruri nu ţin de noi. Cel mai rău e atunci când unii ofiţeri din interiorul serviciului, care au înţeles că pot ajunge în funcţii mai înalte dacă sunt apropiaţi de unele partide, încearcă să se promoveze. Îi ştim pe toţi, nu au sorţi de izbândă.

Sunteţi rudă cu liberala Corina Fusu, aşa cum se spune?
Cred că toate atacurile asupra mea sau asupra instituţiei sunt nişte manevre politice din partea celor care nu doresc stabilitate în SIS sau ar dori să promoveze pe cineva în funcţie. Da, suntem rude cu deputata Corina Fusu pe linia taţilor, dar asta nu înseamnă că punem la cale vreun complot. Nu ea m-a promovat. Eram deja în serviciu când a devenit parlamentară.

Cum rămâne cu acuzaţia că aţi făcut spionaj în favoarea României?
Este o declaraţie politică. S-a spus şi că am fost reţinut în Kiev. Nu este adevărat. E o provocare şi o tentativă de a mă discredita. Atunci, fiind într-o misiune specială, am revenit acasă la înmormântarea mamei. Peste două zile am fost elibetrat de Reşetnicov. Au interceptat o discuţie pe care am avut-o cu cineva din Moldova. L-am întrebat cum îi merg treburile şi i-am zis că este tânăr, are perspective şi să fie atent ce face. Asta a fost interpretat că şi cum l-am prevenit despre anumite evenimente. Declar cu toată responsabilitatea că nu am vândut niciun secret. Unii spun că eu colaborez cu FSB-ul, alţii - cu SRI-ul. Pe cine să crezi? Sunt nişte acuzaţii cu tentă politică, tocmai în momentul în care ar putea fi luate anumite decizii legate de activitatea SIS.

Cât a fost Artur Reşetnicov în funcţie, se vorbea despre promovarea cadrelor tinere. Odată cu plecarea lui, se pare că a început un adevărat război între fosta şi actuala conducere...
Reşetnicov a venit la conducere cu lista persoanelor care trebuiau concediate şi a celor care urmau să fie numite în funcţii. A pus oamenii săi la Direcţia apărarea regimului constituţional, cea operativ-tehnică şi alte subdiviziuni de asigurare operativă, care se ocupă de culegerea informaţiilor prin metode ascunse şi care urmau să aducă beneficii PCRM. De fapt, au fost eliberaţi cei mai profesionişti ofiţeri. Totodată, tineri începători, fără experienţă, au fost puşi şefi de direcţii. Asta e corupere.

Ce s-a întâmplat cu acei şefi după plecarea lui Reşetnicov?
Când Gheorghe Mihai a venit în funcţia de director, nu a mai găsit oameni în care să aibă încredere. Aşa că unii au fost nevoiţi să plece, alţii au fost transferaţi în alte sectoare. Bunăoară, a fost un şef de direcţie care a interceptat ilegal telefoanele întregii opoziţii de pe vremea guvernării PCRM, inclusiv pe al meu şi pe ale altor angajaţi SIS. Acum ne judecăm, iar persoana respectivă a fost demisă. Unii dintre cei demişi de Reşetnicov s-au întors, pentru că sunt buni profesionişti. De exemplu, cel care a interceptat ilegal telefoane, a fost înlocuit cu persoana cea mai potrivită pentru funcţie.
S-au inversat lucrurile - acum comuniştii, care sunt în opoziţie, acuză SIS că-i filează...Nu este adevărat. Sunt încercări de a compromite actuala conducere a SIS. Interceptăm doar după ce obţinem mandatul special. Comuniştii spun asta din intenţii politice. La manifestaţiile de amploare, cu implicarea a mii de oameni, participăm prin supraveghere şi documentare, pentru a preveni acţiunile extremiste sau de natura să perecliteze ordinea publică.

Apropo, persoanele cu camere video mici pe care le observăm la mitinguri sunt de la SIS?
Nu ştiu ce observaţi. Un mic secret: la mitinguri participă două-trei persoane de la noi. Restul nu ştim cine sunt. Se filmează doar evenimentele care sunt obiect de interes.

Ce studii au angajaţii SIS?
Luăm specialişti din mai toate domeniile importante: şi medici, şi economişti, şi persoane care posedă limbi străine. Avem nevoie şi de ziarişti, pentru că au o pregătire specială la culegerea şi procesarea informaţiei.

Cum faceţi selecţia?
Nu sunt admişi cei care au avut probleme cu justiţia. E important să fie patrioţi şi să fie sănătoşi. Să nu aibă boli cronice. Nu vrem să tratăm bolile cuiva. Selectarea e o procedură care durează şi e incomodă pentru candidaţi. Verificăm totul - începând cu anii de şcoală până în ziua în care vine la noi. Bineînţeles, şi rudele sunt verificate. În mod normal, facem angajări o dată pe an. Sunt luaţi la pachet cei care fac lucru operativ, apoi îi instruim la cursuri speciale. Din păcate, cei mai mulţi pică la capitolul sănătate.

Şi ce salariu le oferiţi?
3.500 de lei pentru începători. După zece ani, poţi ajunge la 7.000 de lei. Din păcate, salariile nu au mai fost majorate de câţiva ani. Asta în timp ce responsabilităţile, dar şi restricţiile, sunt foarte mari. Dacă un ofiţer de-al nostru vrea să plece din oraş sâmbătă şi duminică, este obligat să ceară voie prin raport special. Avem nevoie de tineri cu viziuni largi. Să ştie şi despre teatre, să cunoască limbi străine, economie etc. Pregătirea unui profesionist este foarte costisitoare. După vreo trei-patru ani de experienţă, unii pleacă la cei care plătesc mai mult şi nu întotdeauna la stat, ci la firme. Am avut cazuri când a trebuit să ne confruntăm cu foştii noştri ofiţeri care consultau firmele ce încăl

„Nu suntem pregătiţi pentru adoptarea legii lustraţiei“

Dacă am avea azi o lege a lustraţiei, ar exista dosare care să provoace scandaluri?
Cred că da. Ar fi o lege incomodă pentru mulţi, deşi, poate, nu au mai rămas atâtea persoane vizate câte au existat în 1991, la declararea independenţei. Mulţi dintre cei care ar putea cădea sub incidenţa acestei legi sunt la o vârstă înaintată şi nu vor avea multe de pierdut. E dureros însă pentru membrii familiei, care ar suferi.

Dar suntem pregătiţi s-o adoptăm?
Părerea mea e că nu suntem gata. Şi aşa în societate avem lupte crâncene şi învinuiri nefondate. Şi eu cad sub incidenţa acestei legi, dar nu am luptat cu naţionaliştii. Am avut alte funcţii, dar n-o să stau să explic fiecăruia ce am făcut, de fapt. Puţini ştiu că, după 1991, am participat la operaţiuni importante, care rămân secrete până azi. Ex-preşedintele Petru Lucinschi declara că am rămâne fără intelectuali...Este exagerat. E adevărat că au fost persoane din acest mediu, dar majoritatea nu au nicio vină. Informaţiile care veneau de la unii au dat posibilitatea să fie evitate vărsările de sânge. Să nu se întâmple ca la 7 aprilie 2009.

E adevărat că o parte din arhivă a ajuns la Tiraspol?
Multe materiale operative au fost duse, într-adevăr, la aşa-zisul punct de rezervă din Tiraspol. Întâi de toate, pentru a ascunde sursele operative care au colaborat cu KGB. Dosarele acestora nu s-au mai întors. Am încercat să le recuperăm, dar nu am reuşit.

Reiese că, dacă şi am avea o lege a lustraţiei, n-am avea ce scoate la lumină?
Păi, vedeţi ce zice fostul director: „Dacă trebuie, vom aduce toate dosarele". Noi, de fapt, nu avem dosarele surselor operative.

Când spuneţi de surse operative, vă referiţi la cei cunoscuţi drept „turnători"?
Turnători sunt numiţi cei care au activat pe timpul regimului totalitar. Atunci când KGB lucra în interesul unui singur partid şi lupta cu cei care aveau alte viziuni politice. Astăzi nu e aşa. Orice serviciu special, fie moldovenesc, fie german, are un instrument special - sursa operativă.

Cine sunt aceste surse?
Pot fi şi ofiţerii angajaţi, dar şi cetăţenii simpli. Doar ei pot şti ce se planifică într-un anumit cerc şi pot preveni anumite situaţii. Tehnica fixează discuţii, dar nu poate oferi explicaţii sau detalii. De exemplu, e interceptată o conversaţie: „Îmi trebuie trei kilograme de varză". Înseamnă asta că merge la piaţă? Nu. Asta ar putea însemna trei mii de dolari sau poate mai mult. De regulă, căutăm noi sursele operative. Refuzăm serviciile celor care se propun singuri. E periculos să-i acceptăm. Pot urmări un interes personal sau să vrea să pună pe cineva la respect.

„În filmele despre 7 aprilie n-au fost utilizate materiale operative“

Când vom afla adevărul despre 7 aprilie 2009?
E o problemă grea, dar există multe şanse să-l aflăm. E cert că au fost utilizate metode moderne de a convoca oamenii într-un spaţiu anumit, au fost folosiţi bloggerii, care au creat opinia şi au incitat masele la acţiuni. În plus, au fost persoane care au avut rolul de a deplasa mulţimea într-o parte sau alta. Nu am ajuns la statul major. Avem doar rupturi de informaţie.

Putem înclina azi balanţa spre opoziţia de atunci sau spre fosta guvernare comunistă?
Nu avem nicio probă că opoziţia de atunci a vrut să vandalizeze clădirile. Guvernarea de la acea vreme e vinovată de consecinţe. Trebuia luată o decizie corectă şi să fie mobilizaţi suficienţi poliţişti.

Cât adevăr este în cele două filme despre 7 aprilie care îi au ca protagonişti pe bloggerul rus Eduard Baghirov, jurnalista Natalia Morari şi comunistul Marc Tkaciuk?
Multe lucruri sunt adevărate. După apariţia primului film, am făcut o cercetare de serviciu pentru a vedea dacă au fost utilizate materiale operative. Nu am stabilit nimic. Se vede că un ziarist bun, cu capacităţi analitice, a aranjat evenimentele într-o ordine anumită.

La Consiliul Superior al Magistraturii s-a spus că Baghirov ar fi evadat cu ajutorul SIS.

Sunt indignat că se fac astfel de declaraţii, fără probe. Cu ajutorul unor profesionişti, am restabilit întregul tablou, analizând fiecare mişcare. Dacă judecătorul nu a specificat ce organ va asigura respectarea restricţiilor, SIS nu e vinovat. Noi nu avem mandat să ne ocupăm de asta. Şoferul care l-a dus ştia ce avea de făcut. Din Chişinău a ajuns la Molovata Veche, apoi la Tiraspol, iar o altă maşină l-a preluat şi l-a dus la Odesa.

Au fost distruse probe în dosarul 7 aprilie?
Despre devastarea clădirilor aproape că n-am avut informaţii. Vectorul SIS-ului era îndreptat împotriva opoziţiei. Dacă şefii de atunci ai serviciului ar fi avut informaţii că opoziţia pregăteşte distrugeri, ar fi făcut publice toate probele. Au avut timp suficient din aprilie până în septembrie 2009. Am stabilit că au fost distruse materiale, la indicaţia lui Reşetnicov. Multe au fost aduse de la Preşedinţie cu maşina. Angajaţii SIS care au participat la aceste fărădelegi au fost concediaţi. Am restabilit doar o mică parte din materiale, în format electronic. ;

Valentin Dediu

Funcţie: director interimar al Serviciului de Informaţii şi Securitate;
Vârstă: 59 de ani;
Numire: în martie 2010 a fost desemnat director adjunct al SIS;

Starea civilă: este căsătorit şi are doi copii.

Valentin Dediu şi-a început cariera în cadrul serviciilor speciale în 1977. În 1988-2000 a deţinut diferite funcţii de conducere în cadrul organelor securităţii de stat, avansând până la postul de şef al Aparatului directorului SIS.