Carieră de hamal în loc de viață de student

Abia ieșiți din gimnaziu, mulți adolescenți aleg „cariera“ de hamal

Au privire matură și mâini bătătorite. Cară tone pe zi și se bucură de puținul pe care-l câștigă. Nu se plâng de frică să nu-și piardă slujba. Azi, când tineri ca ei merg la liceu sau la universitate, îşi şterg sudoarea de pe frunte şi-şi spun că e o zi ca oricare alta.

7.00. La această oră, Piaţa Centrală din Chişinău este deja ca un muşuroi unde te împiedici la tot pasul de tineri hamali, care te atenţionează cu o voce gravă să te fereşti din calea lor. Ion Bobesco (18 ani), nou pe aici, cară de zor dintr-un colţ în altul al târgului diferite greutăţi.

De-o lună şi-a părăsit baştina - satul Găuzeni, raionul Şoldăneşti, pentru a-şi câştiga pâinea în Capitală. Mai are acasă un frate mai mic şi o soră căsătorită, iar părinţii abia de se pot întreţine pe ei înşişi.
„Vreau la armată, să fiu în rând cu toată lumea. Cel mai puţin îmi doresc să plec peste hotare. N-aş vrea să ajung fugar printre străini", îmi spune băiatul care, spre deosebire de semenii lui, ştie puţine despre computere, reţele de socializare şi cele mai bune facultăţi din ţară. De fapt, în acest an ar fi trebuit să meargă în clasa a XII-a, dar s-a oprit la nouă clase. Azi, în loc de un laptop modern, va căra, ca de obicei, opt sau nouă tone. Dar nu se plânge pe soartă, îi mulţumeşte lui Dumnezeu că a ajuns la Chişinău, oraşul tuturor posibilităţilor pentru el. „Nu mă doare nimic, deocamdată. Ce să fac? Părinţii îs neputincioşi, nu au bani pentru şcoli", explică adolescentul, care te străpunge cu o privire de bărbat.

Nu este singurul copil care a renunţat la studii. Ca el, alţi zeci de băieţi muncesc câte 12 sau 13 ore pe zi. Victor Anghel (20 de ani) din satul Speia, raionul Anenii Noi, este de vreun an angajat la piaţă. Şi-ar fi dorit la 1 septembrie să îmbrace o cămaşă albă şi o pereche de pantaloni la dungă. A purtat însă aceiaşi blugi ponosiţi. Se înroşeşte atunci când îl întreb de părinţi. „Mă hrănesc şi mă întreţin singur. Nu am nevoie de ajutorul nimănui. Cei 3.000 de lei pe care îi câştig îmi ajung", spune grăbit băiatul, ştergându-şi cu o mână şiroaiele de transpiraţie, iar cu alta spirijinind un cărucior încărcat cu zeci de cutii.

„ŞTIU CĂ NU AM
VIITOR AICI"
Seară de seară, Nicoleta Eşanu, în vârstă de19 ani, din Ghidighici, vine să măture în piaţă. Câştigă circa 2.000 de lei pe lună. Munceşte aici de când era elevă.
„Veneam în fiecare zi după lecţii împreună cu mama. Am absolvit nouă clase anul trecut, dar am rămas să lucrez la piaţă. Mama nu mă mai poate ţine, pentru că are un copil mic. Acum o ajut eu să trăiască", mărturiseşte fata. Tânăra este conştientă că o „carieră" la piaţă i-ar face viaţa amară. „Ştiu că nu am viitor aici, aşa că mă gândesc să mă fac bucătar. Vreau să merg la o şcoală specializată de la Bubuieci, dar trebuie să adun bani pentru asta", se confesează Nicoleta.

Au dreptul la muncă, dar numai cu acte
Astăzi sute de copii din toată ţară sunt lipsiţi de dreptul la educaţie. În timp ce unii muncesc la piaţă, alţii lucrează pe câmp. Avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului, Tamara Plămădeală, afirmă că responsabilitatea le revine în primul rând părinţiilor, dar şi autorităţilor.
„De obicei, elevii care absolvesc nouă clase merg să muncească imediat după şcoală. Se întâmplă în cazul copiilor care vin din familii vulnerabile sau al celor care au învăţat în şcoli-internate", explică ombudsmanul.

Deşi în Republica Moldova învăţământul este obligatoriu doar până la vârsta de 16 ani, apărătorul susţine că autorităţile ar trebui să vină cu politici speciale, care ar motiva copiii să-şi continue studiile.
„Aceşti tineri au şansa să înveţe o meserie. Drept dovadă este numărul mare de locuri pe care îl oferim pentru şcolile profesionale. În acest an, cifra se ridică la 14.000. Guvernul alocă cei mai mulţi bani tocmai pentru această treaptă de studii", spune, la rândul său, viceministrul Educaţiei, Loretta Handrabura.

„ESTE ALEGEREA LOR"
„Este alegerea copiilor, dar părinţii trebuie să aibă grijă ca ei să obţină calificare, salariu adecvat şi carte de muncă", adaugă oficialul.
Potrivit legislaţiei, copiii care au împlinit 16 ani pot munci fără acordul părinţilor. Adesea însă ei sunt angajaţi la negru.
„Da, se încalcă legislaţia. Muncesc fără acte, doar că asta se întâmplă de cele mai multe ori cu acordul tacit al ambelor părţi. Este valabil atât în agricultură, cât şi în domeniul serviciilor", recunoaşte Dumitru Stăvilă, inspector general de stat al muncii.