A cutreierat Moldova în căutarea colindelor

Formaţia "Ilincuţa" a pornit cu colindatul

De 30 de ani, Petru Bodorin plimbă prin ţară cocoşul care vesteşte începutul unui nou an. Omul este însoţit de învăţăceii săi, o ceată de elevi, membri ai Ansamblului „Ilincuţa", pasionaţi şi ei de folclor.

Copiii din Ansamblul folcloric „Ilincuţa", din comuna Grătieşti, municipiul Chişinău, au început să-şi pregătească repertoriul pentru sărbătorile de iarnă încă de acum două luni. De trei ori pe săptămână, se înghesuie cu toţii în biroul profesorului de limba franceză, Petru Bodorin, care e şi conducătorul grupului.

Dascălul spune râzând că s-a născut cu acordeonul în mâini. Nu cunoaşte notele muzicale, dar poate interpreta orice melodie după ureche. A creat „Ilincuţa" acum 30 de ani, atrăgându-le în ansamblu pe cele mai talentate şapte eleve de la şcoala din localitate. De atunci, vocile cristaline au încântat ani la rând toată ţara. Astăzi, din ansamblu fac parte 28 de copii. Părinţii multora dintre elevi au cântat şi ei în copilărie în „Ilincuţa".
Ceata de colindători poartă costume vechi de 30 de ani. Petru Bodorin spune că le-a cumpărat de la un meşter popular din nordul Moldovei, atunci când a înfiinţat ansamblul. „Femeia care le-a cusut nu mai este în viaţă, iar copiii poartă şi astăzi costumele pe care le-a meşterit cu atâta dragoste", spune profesorul.

În fiecare an, în ajunul Sărbătorilor de iarnă, copiii, îmbrăcaţi în straie naţionale, pornesc cu colindatul. Încep cu Primăria din localitate, dar ajung şi la Guvern, şi la Parlament. Datorită repertoriului bogat, talentului şi măiestriei, micii artişti au cules premii la mai multe concursuri şi festivaluri.
Agitaţia cea mare începe pe 24 decembrie, în ajunul Crăciunului pe stil nou şi se încheie pe 14 ianuarie, de Sfântul Vasile, pe rit vechi, când copiii umblă cu semănatul. Gospodarii se simt onoraţi să-i primească în casă şi îi răsplătesc cu daruri tradiţionale - colăcei, bomboane, nuci şi, desigur, bani.

ORĂŞENII UITĂ TRADIŢIILE

Totuşi, de Sfântul Vasile, urătorii dau preferinţă familiilor în care există un Vasile. Exemplul lor este urmat şi de alţi copii din sat, care, în timpul Sărbătorilor de iarnă, îşi iau clopoţeii şi pornesc cu uratul.

Elevii spun că sunt norocoşi că în Moldova lumea sărbătoreşte de două ori. „Aşa putem şi noi să aducem bucurie în cât mai multe case, dar şi să câştigăm un ban", spuse mulţumită Lilia Crăciun, elevă în clasa a X-a, membră a ansamblului.
Petru Bodorin a cules cele mai multe colinde şi urături din nordul Moldovei, dar şi de la Grătieşti, de la mătuşa Ileana, care are peste 80 de ani. Deşi anii îşi spun cuvântul şi nu mai ţine minte chiar tot, femeia n-a uitat niciun vers din colindele învăţate de la bunei. Cu câţiva ani în urmă, Petru Bodorin a condus şi un ansamblu de femei. Grupul s-a destrămat însă, pentru că sala de franceză era prea neîncăpătoare pentru două ansambluri. Au rămas însă în repertoriul „Ilincuţei" multe colinde vechi, neştiute de nimeni în alte părţi.

CAUTĂ UN ÎNVĂŢĂCEL

Profesorul de franceză speră că se va găsi cândva un învăţăcel, la fel de pasionat de folclor ca şi el, care să-i ia locul.
„În fiecare an, mergem neapărat cu colindatul şi prin oraşe, să vadă şi orăşenii că obiceiurile din strămoşi sunt păstrate la sate", spune Petru Bodorin. În afară de colinde străvechi, omul a adunat de-a lungul vieţii din toată ţara şi o mulţime de alte cântece populare, pe care le-a consemnat cu grijă în caiete, şi speră să editeze cândva o carte. ;

Obiceiuri de Crăciun
rar întâlnite

 În ajunul Crăciunului, Petru Bodorin ne-a cântat o colindă despre care spune că ar avea aproape două sute de ani, descoperită în satul Corpaci, raionul Edineţ, localitate situată pe malul Prutului. Profesorul a învăţat colinda „Coborâta" de la bunica soţiei sale. Bătrâna, la rândul ei, o ştia de la bunică-sa.
 Tot de la Corpaci, Petru Bodorin a adus la Grătieşti şi obiceiul de a umbla cu cocoşul. În seara de Sfântul Vasile, urătorii poartă cu ei un cocoş care prevesteşte venirea Anului Nou. Şi, prin dans, dialogând cu gospodarii pe care îi urează, ei încearcă să-i convingă pe aceştia să schimbe cocoşul pe o capră.
 Un alt obicei în timpul Sărbătorilor de iarnă este jocul Caprei, care diferă de la o zonă la alta. Capra este jucată pentru a aduce noroc şi belşug. La sfârşitul spectacolului capra este „omorâtă".

Coborât-a

Coborât-a, coborât
În mijlocul satului
La casa bogatului.
„Bună seara, om bogat!
Gata-i cina de cinat"
„Gata-i gata pentru mine,
Dar nu-i gata pentru tine".
Coborât-a coborât la casa săracului
La marginea satului.
„Bună seara, om sărac!
Gata-i cina de cinat?"
„Gata-i gata pentru mine.
Gata-i gata pentru tine
Gata-i gata pentru toţi".