În ultimii cinci ani, Republica Moldova a primit o asistenţă externă de peste 1,5 miliarde de dolari

Anul trecut ţara noastră a beneficiat de un volum-record de fonduri externe - 448 milioane de dolari, aproape dublu faţă de anul 2009, arată un studiu realizat de Institutul IDIS „Viitorul".

Deşi ţara noastră beneficiază pe an ce trece de fonduri din ce în ce mai generoase alocate pentru dezvoltarea sa, majoritatea resurselor financiare însă sunt direcţionate către sectorul social, justiţie, bună guvernare, şi doar 10% revine sectorului real al economiei naţionale, potrivit studiului „Evaluarea capacităţii de absorbţie a asistenţei externe acordate Republicii Moldova", prezentat vineri, 2 septembrie 2011, de experţi de la IDIS „Viitorul".

Primim mai mulţi bani de la donatori

Astfel dacă în anul 2004 asistenţa externă de abia depăşea 100 de milioane de dolari, în anul 2008 ajungea la 300 de milioane de dolari, iar anul trecut a fost de circa 450 de milioane de dolari.

În opinia autorilor, până acum, autorităţile s-au complăcut în ipostaza de consumatori de asistenţă externă, nereuşind să influenţeze agenda donatorilor. Asta în mare parte din cauza capacităţii administrative scăzute, adică a expertizei limitate, sub pretextul salariilor mici ale funcţionarilor publici. Între timp, donatorii au mers pe calea dublării ministerelor, creând adevărate „cabinete din umbră", numite unităţi de implementare, care lucrează ca la carte.
În opinia specialiştilor, ar fi mai util să se investească în capacitatea Guvernului de a se descurca pe cont propriu, pentru a scade dependenţa de donatori. Totodată, partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova trebuie să insiste ca Guvernul să ia în gestiune şi să preia proiectele începute de ei. La urma urmelor, adevărata provocare este abilitatea de a consolida capacitatea de absorbţie adecvată pentru a accesa fondurile europene.

Creşterea volumului asistenţei acordate, se datorează disponibilităţii donatorilor

Chiar dacă tendinţa este cea de creştere a volumului asistenţei acordate, meritul pentru acest avânt poate fi pus mai degrabă pe seama disponibilităţii donatorilor, decât pe cea a iniţiativei manifestate de Guvern, susţine Leonid Litra, expert IDIS Viitorul şi unul din autorii studiului.
„Ni se oferă fonduri de susţinere directă a bugetului, care intră în „coşul comun", şi pentru care nu depunem foarte multe eforturi ca să le obţinem. La capitolul scrierii de proiecte, efectuării studiilor de fezabilitate, adică bani munciţi, stăm mult mai prost", constată expertul.

În opinia lui Leonid Litra, în cazul banilor vărsaţi direct în bugetul naţional, se bifează adoptarea politicilor, şi mai puţin se insistă pe rezultatele concrete. În aceste condiţii, vine greu de spus în ce măsură aceste fonduri se pliază pe priorităţile naţionale. Mai mult, rapoartele de evaluare ale proiectelor, atât cele elaborate de donatori, cât şi de Guvern, cu rare excepţii, nu sunt făcute publice.

Pentru a rezolva problema de coordonare, studiul recomandă ca sarcina de a negocia contractele de stat să fie pusă pe seama ministerelor de profil, iar Cancelaria de Stat să îşi asume doar rolul de suport şi consultant. „Deciziile trebuie să fie luate de autorităţile sectoriale. Altfel, există riscul de imixtiune, ceea ce va genera frustrări", consideră Viorel Gârbu, expert asociat IDIS Viitorul.
Din punct de vedere macroeconomic, absorbţia fondurilor nu este o durere de cap pentru Republica Moldova, estimează economista Corina Gaibu. Potrivit ei, dacă în următorii cinci ani vom beneficia de asistenţă externă în valoare de 5% din PIB, principalii indicatori economici nu se vor clătina.

Aceste optimism nu caracterizează însă şi capacitatea de a cofinanţa proiectele. Dacă autorităţile centrale fac faţă provocării, pentru primării şi administraţia raioanelor această misiune e destul de dificilă. „În condiţiile când bugetele locale depind de transferurile de la Centru, uneori în proporţie de 90%, iar descentralizarea fiscală a rămas pe hârtie, e foarte greu să găseşti resurse suplimentare", subliniază Corina Gaibu. În consecinţă, numai municipiul Chişinău şi Bălţi pot fi considerate ca având potenţial pentru co-finanţarea proiectelor. Comunitatea donatorilor ar putea stimula autorităţile locale, prin înaintarea unor cerinţe de contribuţii diferenţiate, păstrând media necesară pentru ţară, recomandă Corina Gaibu.

Peste 40% din asistenţa externă pentru 2010 revine granturilor, restul fiind credite, potrivit estimărilor Ministerului Finanţelor. Respectivele credite reprezintă „bani ieftini", adică contractaţi la o rată avantajoasă, explică Corina Gaibu. Asta şi ca urmare a faptului că aceasta e o condiţie stipulată în Memorandumul semnat cu Fondul Monetar Internaţional.
Pe termen lung, studiul sugerează o gestionare prudentă a datoriei publice externe. Totodată, este necesar ca fondurile acordate să fie utilizate cât mai mult posibil pentru producţie, şi nu pentru consum, cum ar fi finanţarea salariilor în sectorul social.