Îmblânzitoarea de albine cu afacere dulce

A renunţat la tocuri, a îmbrăcat salopetă, mască şi mănuşi apicole şi s-a apucat de business. Este cazul unei tinere din Hârtopul Mare, Criuleni, care are 220 de stupi. De trei ani, Victoria Branişte (25 de ani)continuă îndeletnicirea tatălui său, care este prisăcar cu tradiţie.

„Albinuţa fermecată" este o afacere cunoscută nu doar în Hârtopul Mare, ci şi în tot raionul Criuleni, mai ales că proprietara, Victoria Branişte, este printre puţinele femei care se ocupă profesionist de apicultură, şi încă la o vârstă atât de tânără. Pe Victoria o găseşti aproape întotdeauna printre stupi, alergând ca o albinuţă şi îngrijindu-şi „suratele". Totul a pornit însă acum câţiva ani, de la marea pasiune pentru natură, care, în timp s-a transformat într-o afacere profitabilă. „Ideea mi-a apărut demult, dar n-aveam studiile necesare.

La început, era o îndeletnicire de familie, cu câţiva stupi, produceam miere mai mult pentru noi. Dar m-am ambiţionat să fac din asta un business. Am dorit să demonstrez că şi tinerii pot deschide o afacere în mediul rural, care să le aducă profit", a spus tânara. A cumpărat iniţial 50 de stupi, iar în prezent prisaca sa din Hârtopul Mare numără 220 de familii de albine.

Numele întreprinderii, „Albinuţa Fermecată", nu a fost ales la întâmplare. „Intr-o zi posomorâtă, când aveam şi dificultăţi financiare, stăteam la fereastră şi mă rugam să iasă soarele şi să se întâmple o minune. Atunci am decis cum îmi voi «boteza» afacerea", explică Victoria. Datorită cunoştinţelor pe care le-a acumulat pe parcursul anilor de studii, i-a fost uşor să-şi deschidă business-ul. „Am participat la Programul Naţional de

Abilitare Economică a Tinerilor (PNAET) şi am obţinut un credit, parţial nerambursabil, pentru a procura utilaj pentru un atelier de tâmplărie. În sezonul cald al anului producem miere şi regine de prăsilă, iar în sezonul rece meşterim stupi pentru cei care vor să crească albine. Astfel, în fiecare sezon angajăm câte trei-patru persoane, în total oferim opt locuri de muncă pe an", povesteşte Victoria.

AR VREA SĂ EXPORTE MIERE
Spune că ar mai avea nevoie de bani, pentru a-şi reînnoi prisaca. Pe lângă insuficienţa de resurse financiare, se confruntă şi cu alte probleme, ca orice om de afaceri. Una dintre cele mai acute este lipsa pieţei de desfacere. „Nu exportăm miere. Ca să-ţi poţi vinde produsele peste hotare trebuie să obţii certificate ce atestă că acestea sunt ecologice, adică fără nitraţi şi alte substanţe interzise", spune tânăra antreprenoare.

O altă piedică în dezvoltarea afacerilor în mediul rural e şi lipsa personalului calificat, se plânge Victoria. „Nu este nevoie chiar de studii superioare pentru a fi apicultor. Dar trebuie să iubeşti albinele şi să nu-ţi fie frică de ele. Sunt nişte creaturi foarte binevoitoare şi nu te înţeapă niciodată dacă nu prezinţi un pericol pentru ele", vorbeşte tânăra despre „prietenele" ei de la prisacă.

NU VĂ TEMEŢI DE ALBINE
Întrebată de ce a rămas în satul natal şi nu a plecat peste hotare ca majoritatea tinerilor, Victoria spune că este optimistă şi îi place riscul. Are şi un sfat pentru semenii ei cu iniţiativă: „Trebuie să se înarmeze cu mult curaj şi răbdare, să nu-i sperie problemele, să gândească pozitiv şi când le va fi greu să vadă partea bună a lucrurilor".

Regretă că a trebuit să renunţe la pasiunile „de oraş" - dansul şi înotul, în schimb are un nou hobby, designul vestimentar. „Am noroc de soţul meu, îmi este alături în toate. Nu mă ceartă când stau toată ziua cu albinele", spune zâmbind Victoria.

15.000 DE APICULTORI
În Republica Moldova sunt aproximativ 15.000 de apicultori şi aproape 3.000 de prisăci. Potrivit specialiştilor, Moldova ar putea exporta pe piaţa Uniunii Europene circa 1.700 tone de miere pe an, în timp ce aici se produc peste 2.500 tone.

Zoo în curtea casei

Tatăl Victoriei, prisăcar cunoscut în regiune, nu s-a limitat doar la creşterea albinelor. Zootehnician de profesie, Valeriu Branişte are acasă o adevărată gradină zoologică. Creşte 70 de nutrii, nouă mistreţi, trei bursuci, câţiva păuni, fazani, porumbei şi câteva zeci de iepuri. Valeriu Branişte este pasionat de animale din fragedă copilărie, de când a primit în dar de la bunel un iepure. „Când aveam şase luni de zile, mi-a dăruit, la Anul Nou, un iepure viu, deoarece pe atunci nu erau jucării.

Am crescut împreună cu el până la vârsta de doi ani", îşi aminteşte Valeriu. Munceşte 14 ore pe zi, dar spune că ar munci şi mai mult doar să aibă cu ce. Visează să-şi extindă gospodăria, dar nu are loc suficient pentru asta şi nici resurse financiare. În prezent ia în arendă pământul de la ţăranii din sat.

Familia Branişte creşte acasămistreţi, bursuci, iepuri, fazani şi păuni