EDITORIAL Posturi vacante de ambasadori, destinate comuniştilor?

Igor Cașu

Se ştie că un capitol important al schimbărilor după 2009 - poate cel mai important - a vizat politica noastră externă. Apropierea de România şi de Uniunea Europeană sunt printre cele mai semnificative succese ale diplomaţiei noastre în ultimii doi ani. Sunt însă şi aici eşecuri. De exemplu, liberalizarea regimului de vize nu mai este un obiectiv fezabil pentru acest an, aşa cum s-a promis. Acest capitol va fi încheiat în

Dar mă întreb: de ce la unele ambasade nu au fost numiţi încă deţinătorii titulari, reprezentanţi extraordinari şi plenipotenţiari ai Republicii Moldova?Nu vor fi fost doritori sau persoane demne care să ocupe aceste posturi? Nici pe departe: există mulţi aspiranţi şi unii dintre ei sunt foarte demni pentru a obţine aceste funcţii onorabile, dar care cer multă responsabilitate. Mai ales că e vorba de posturi precum ar fi cel de ambasador în Marea Britanie, care rămâne vacant de un an şi ceva. În Turcia nu a fost numit un ambasador al Republicii Moldova de aproape un an. Acelaş lucru e valabil pentru Israel. Ambasada noastră în Spania, deschisă acum câteva luni, tot nu are încă un ambasador. Am putea presupune că explicaţia ar fi că cele trei componente ale Alianţei pentru Integrare Europeană nu au ajuns la un consens în ceea ce priveşte persoanele care urmează să suplinească aceste funcţii, de procedura de numire a ambasadorilor fiind responsabili atât Guvernul, cât şi Preşedinţia.

Dar mi se pare că explicaţia stă altundeva. Nu cumva aceste posturi sunt lăsate vacante pentru reprezentanţii PCRM, ca răsplată pentru participarea lor eventuală la alegerea preşedintelui? Chestiunea legată de votul a doi comunişti cu care se putea alege preşedintele Republicii Moldova după formula propusă anterior unanim de către AIE - să fie susţinută candidatura lui Marian Lupu - nu mai este la ordinea zilei. PCRM a ţinut dinadins să pedepsească „un fost trădător" şi nu-l va vota nici în ruptul capului pe cel care deţine astăzi ad interim funcţia cu pricina.

În această situaţie, se pare că posturile vacante de ambasadori în cele patru ţări menţionate în care nu există până la ora actuală titulari numiţi - Marea Britanie, Turcia, Israel şi Spania - fac parte mai degrabă din „rezerva feudală" a Guvernului Filat, al cărui partid controlează şi Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Nu este exclus, de asemenea, că şi cei doi ambasadori care au rămas în funcţie încă de pe timpul guvernării neocomuniste de dinainte de 2009 - Gheorghe Rusnac, în Italia, şi Andrei Neguţă, în Rusia - să fie lăsaţi în ideea includerii, la momentul oportun, în lista ce ar reveni comuniştilor. Ca răsplată pentru serviciile aduse deblocării crizei politice.

Sau poate aceste posturi sunt doar o momeală? Aşa sau nu, funcţiile trebuie suplinite, dar nu cu oameni expiraţi de-ai comuniştilor, ca Emil Ciobu, de exemplu, - ci de oameni competenţi şi cu viziune, care au nu numai studii pe potrivă, dar mai ales experienţă în domeniu şi vor reprezenta Moldova cu onoare şi dăruire.