EDITORIAL Cine se face vinovat de nealegerea Preşedintelui?

Igor Cașu

Toţi aşteptam ora 24.00 a zilei de 14 noiembrie în speranţa că totuşi un candidat cu şanse reale de a fi ales se va înregistra la Comisia specială de alegere a preşedintelui. Nu a fost să fie. Motivele sunt variate şi întortocheate. Câteva explicaţii pot fi schiţate totuşi.

Peste două zile, pe 16 noiembrie, au fost anunţate rezultatele Barometrului Opiniei Publice, efectuat de către CBS AXA, la comanda IPP. Pare a fi o pură coincidenţă, dar impactul acestuia asupra discuţiilor dintre AIE 2 şi troika lui Dodon cu privire la alegerea preşedintelui, două zile mai devreme, nu cred că poate fi neglijat. Cu siguranţă, liderii celor trei partide din alianţă ştiau despre rezultatele preliminare ale BOP şi comportamentul lor a fost influenţat, cel puţin parţial, de către sondaj.

Or, acesta arăta o descreştere a ponderii PLDM, la 18% din preferinţele electoratului, ceea ce a fost perceput drept un semnal alarmant pentru cel mai important partid al puterii actuale de la Chişinău. Pierderea de popularitate a PD este şi mai impresionată, doar 8% dintre respondenţi menţionând formaţiunea respectivă ca prioritară în intenţiile lor de vot. La rândul său, PL înregistrează o creştere semnificativă în intenţia de vot a electoratului, fiind creditat cu aproape 12%, ceea ce înseamnă 19 mandate, la numai 6 distanţă de cele ale PLDM. Rezultatele sondajului reprezintă elementul-cheie care explică jocul deprimant pe care l-au înscenat principalii actori ai AIE 2 săptămână trecută.

În dimineaţa de 14 noiembrie urmau să fie discutate cele două candidaturi la preşedinţie, Zinaida Greceanâi şi Marian Lupu. Contrar celor aşteptate, reprezentantul PLDM Valeriu Streleţ a venit cu propunerea de a-l promova pe Marian Lupu. Gestul era, formal, îndreptăţit, în sensul sublinierii loialităţii PLDM faţă de acordul AIE 2, dar era mai degrabă o iniţiativă care excludea intempestiv candidatura lui Greceanâi, adică persoana cu cele mai mari şanse, dat fiind că era propusă de grupul Dodon, ai cărui membri au reaprins speranţa că până la urmă alegerea preşedintelui poate avea loc în parlamentul actual. Cu condiţia ca PL să fie convins ulterior, de PLDM şi PD, dar şi de partenerii occidentali, să se alinieze poziţiei respective în timp util.

Mesajele cele mai agresive la adresa partenerilor de coaliţie în urma eşecului de a înainta o candidatură comună a AIE 2 şi a grupului Dodon le-a avut, de departe, PLDM. Ceea ce mi se pare a fi un argument atunci când vorbim despre „cine e vinovatul". Vlad Filat l-a învinuit pe Marian Lupu că a demarat procedura de alegere a preşedintelui în timp ce el lipsea din ţară, intenţionând astfel eclipsarea chestiunii legate de schimbarea procurorului. O fi fost aşa, dar însuşi Filat de data asta a lansat alte insinuări pentru a devia atenţia opiniei publice de la cauzele reale ale blocării procedurii de alegere a şefului statului. Astfel, l-a învinuit pe Ghimpu de vrute şi nevrute, revenind şi la subiectul aranjamentelor secrete ale partajării funcţiilor între cele trei partide ale AIE 2 pentru a lovi în PL în mod special, care tinde să preia electoratul PLDM. Filat ar trebui să se determine odată asupra a ceea ce vrea şi dacă vrea să devină el însuşi preşedinte, să o spună deschis şi să nu mai umble cu fofârlica. Opinia publică este decepţionată profund şi îşi pierde încrederea în premierul care părea, la un moment dat, persoana cea mai echilibrată şi constructivă, de care mulţi îşi legau speranţa depăşirii crizei politice actuale.