EDITORIAL: Ce vor găgăuzii?

Citesc recent o ştire că un cunoscut jurnalist este agresat de un rector al unei universităţi private din Chişinău, cu predarea exclusivă în limba rusă, deoarece acestuia din urmă i se cere să vorbească în română!

Dar astăzi mi-am propus să vorbesc despre găgăuzi. Care tot insistă să vorbească rusa, zi şi noapte, vorba unui prieten de-al meu. Şi mai vor, mai recent, să excludă limba română din diploma de bacalaureat, de aceea şi-au inventat diplome proprii, emise de conducerea UTA Găgăuză. Dar cine crede cumva că găgăuzii se identifică cu ruşii, se înşeală amarnic. Ei au o identitate proprie şi sunt unicii în Europa, pe lângă ciuvaşi, care vorbesc o limbă turcică, fiind creştini după religie.

Deşi nu prea vorbesc limba lor maternă, decât în situaţii domestice, au o memorie istorică aparte şi o solidaritate de grup pe care etnicii români de pe loc nu o au din varii motive pe care nu e cazul să le discutăm aici. Veniţi încă de la sfârşitul secolului al 18-lea în sudul Basarabiei şi apoi, după ocupaţia ţaristă a provinciei din 1812, ei erau numiţi bulgari până spre mijlocul secolului al 19-lea.

Asta deoarece veniseră din Bulgaria şi abia peste 50 şi ceva de ani etnografii ruşi au observat că în cadrul coloniştilor zişi bulgari există un grup distinct. Găgăuzii, ca şi alţi colonişti aduşi de ţari, s-au bucurat de importante privilegii, precum scutirea de impozite şi de serviciul militar. Nu prea au mers la şcoala sub ţari şi de aceea rusificarea nu i-a atins prea tare, în orice caz, nu la nivel de masă.

În 1918, deputaţii găgăuzi din Sfatul Ţării se abţin de la votare, probabil, mai mult de teama unor represalii, în condiţiile în care bolşevicii nu renunţaseră la recuperarea prin forţă a Basarabiei. În perioada interbelică, însă, devin una dintre cele mai integrate minorităţi etnice din Basarabia, dacă luăm în calcul cel puţin două indicii: primul - cunoaşterea limbii române de către găgăuzi şi al doilea - ponderea lor în mişcarea ilegalistă comunistă.

Mai mult, pare paradoxal, dar unele sate găgăuze din sud votează masiv cu Garda de Fier, partid de extremă dreaptă românesc, cunoscut prin retorica sa naţionalistă şi xenofobă. Explicaţia însă este că din discursul legionar pe ei îi atrag două elemente: ortodoxismul şi anticomunismul. În perioada sovietică, găgăuzii se rusifică într-atât încât, la 1989-1991, susţin cu păstrarea cu orice preţ a URSS.

Asta s-a văzut în timpul referendumului din 17 martie 1991 cu privire la semnarea unui nou tratat unional, apoi în timpul puciului din 19-21 august acelaşi an. Îşi fac şi o republică în sud, cu sprijin de la Moscova, pe care Chişinăul o recunoaşte abia în decembrie 1994. Asta pentru ca să fie „pace şi înţelegere", că şi găgăuzii au nevoie de condiţii în care să poată să-şi perpetueze limba, tradiţiile naţionale, memoria proprie!

Universitatea de la Comrat a fost creată cu scopul expres de a pregăti cadre naţionale, cu predarea în limba găgăuză. Nimic din aceste lucruri nu s-au întâmplat şi, după 20 de ani de la declararea Independenţei Republcii Moldova, trebuie să remarcăm că printre greşelile pe care le-am comis a fost şi aceea de a perpetua situaţia în care avem un teritoriu cu o populaţie rusificată şi ataşată Rusiei. Cu aceasta din urmă îi leagă nu numai ortodoxia, dar şi o limbă comună.

Să nu uităm că, indiferent de faptul cine e başcan la ei, cam toţi care s-au succedat la cârma regiunii au avut relaţii speciale cu autorităţile separatiste de la Tiraspol. Cel puţin s-a întrevăzut din când în când cochetarea cu acestea, implicit sau explicit împotriva Chişinăului, care le acordă de altfel necondiţionat subsidii. Acum, când vor să aibă diplomele lor proprii de bacalaureat, în aşa fel încât să nu fie, de fapt, obligaţi să înveţe limba română, ci să poată învăţa doar în rusă, Guvernul Republicii Moldova e obligat să reacţioneze prompt şi ferm pentru a nu crea un precedent sfidător.

La rând pot fi bulgarii din Taraclia. O altă problemă e că, indiferent de cum îi tratează comuniştii - ne amintim de înjosirea lor în martie 2009 de către Voronin, când le-a spus că nu sunt un popor - găgăuzii votează cu ei, în marea lor majoritate. Ca şi alte grupuri etnice rusificate. E şi acesta un indiciu al nivelului de integrare a lor în societatea moldoveană.

Gagauzii nu prea vorbesc limba lor maternă, decât în situaţii domestice, dar au o memorie istorică aparte.