Editorial/ Ceauşescu, Iliescu, Băsescu...

Să nu minimalizăm eşecul Schengen! Mai bine am vedea că din ultimii ani ai domniei lui Ceauşescu şi de la mineriadele din timpul lui Ion Iliescu, România nu s-a mai aflat într-un asemenea deficit de credibilitate pe scena europeană.

Cum am ajuns aici? Simplu. Am crezut că, odată admişi în club, angajamentele noastre au devenit facultative - doar nu mai au cum să ne dea afară. După 1 ianuarie 2007, liderii politici ai României - preşedintele Băsescu şi aliaţii săi, premierul de atunci, Tăriceanu, dar şi ceilalţi lideri din opoziţie - au lăsat naibii proiectul european şi au trecut la reglarea de conturi în plan intern. Şi-au scos de la păstrare bileţele roz şi de alte culori, au pus la cale suspendarea şefului statului şi s-au aruncat în campanii electorale goale de conţinut, dar nemăsurat de scumpe. Preşedintele, mai ales, s-a aruncat în declaraţii spectaculoase, de uz intern, dar care ne-au contrariat şi înfuriat partenerii europeni. România a navigat purtată de curent şi s-a lovit de criză precum Titanicul de aisberg.

Cine să mai observe schimbările din Europa? Sub presiunea crizei economice şi a curentelor anti-imigraţioniste, tot mai vocale, statele puternice ale Uniunii au devenit egoiste şi cinice. Extinderea, integrarea şi moneda unică sunt acum găsite vinovate de tot mai mulţi alegători din Vest, inspiraţi de discursul extremei drepte, în plină ascensiune. Partidele tradiţionale de centru-dreapta, la putere în cea mai mare parte a statelor puternice ale Uniunii, fac tot mai multe concesii extremei. Se tem să nu aibă soarta social-democraţilor, cărora formaţiunile radicale de stânga le-au smuls părţi importante de electorat, pe fondul crizei şi a măsurilor de austeritate.

Observaţi că statele cele mai înverşunate la adresa României sunt conduse de partide din aceeaşi familie cu guvernanţii de la Bucureşti? Liderii lor caută să le demonstreze alegătorilor că ei sunt aceia care îi pedepsesc pe „vinovaţii" pentru problemele Europei. România cea plină de păcate este victima perfectă.

Într-adevăr, e un mare pericol introducerea de criterii politice, subiective, acolo unde ar trebui să primeze aspectele tehnice - este şi cazul aderării la Schengen. Dacă mâine judecata se extinde la fondurile europene, suntem pierduţi! Iar Uniunea însăşi află în primejdie. O Europă în care regulile sunt înlocuite cu dictatul intereselor celor mai puternici este o Europă a diviziunii şi a confruntării, nu a păcii şi bunăstării. Istoria ne-a demonstrat-o.
Oameni de stat cu viziune ar fi simţit din timp aceste evoluţii periculoase şi ar fi făcut orice pentru ca efectele lor să fie minime pentru România. Ce au făcut vedem azi. De la această realitate trebuie să pornim, atunci când ne hotărâm să ne scuturăm de praf şi începem să ne reconstruim destinul în Europa.