INFOGRAFIE Şase premieri sacrificaţi după un an de criză şi summituri istorice

Din cei 27 de lideri ai UE, de la poza de grup de acum un an de la summitul european din decembrie 2010, de la Bruxelles, vor mai sta în faţa fotografilor doar 21. Şase premieri şi-au pierdut posturile în ultimul an de criză, iar cabinetele lor au fost înlocuite fie de tehnocraţi, fie de alţi câştigători.

Acum un an, pe 16 decembrie, liderii UE avea de a face cu primele ameninţări ale crizei. Au discutat modificarea „limitată" de tratat care să aducă un mecanism "permanent" de salvare a situaţiei financiare din zona euro, o decizie ce era programată să intre în vigoare în ianuarie 2013.

De atunci, fiecare nou summit a adus decizii şi toate s-au dovedit insuficiente. La fel cum toate au fost "radicale", "cruciale" şi din când în cînd „istorice". Doar că anul trecut în iarnă, Consiliul European mai avea pe agendă şi alte teme: relaţia cu Rusia, cea cu China, cu Statele Unite, extinderea şi statutul de ţară candidată pentru Muntenegru. Acum, toată agenda este dominată de măsurile şi regulile care trebuie luate pentru salvarea euro iar tratatele au nevoie de schimbări şi mai profunde.

 

Victimele politice ale crizei datoriilor

1. Premierul irlandez Brian Cowen a fost prima victimă a crizei datoriilor suverane din Europa. A devenit prim-ministru în 2008, când criza economică începea să facă ravagii şi arunca Irlanda în recesiune. Irlanda a devenit a doua ţară europeană, după Grecia, care a avut nevoie de ajutorul de urgenţă al FMI şi UE. Dublinul a primit împrumut în valoare de 85 de miliarde de euro. A fost criticat de presă şi de opoziţie. Au fost declanşate alegeri anticipate pe care Cowen şi partidul său de centru dreapta le-au pierdut în februarie 2011. A fost înlocuit de Enda Kenny.

2. Premierul portughez José Sócrates a demisionat în martie 2011 după ce a fost nevoit să anunţe şi să susţină măsurile dure de austeritate. Socrates anunţase că dacă planul dur de tăieri pe care îl va prezenta Parlamentului nu va strânge voturile necesare va demisiona. Planul său a căzut de patru ori la vot. La alegerile din luna iunie portughezii l-au votat pe socialistul Pedro Passos Coleho.

3. Premierul slovac Iveta Radicova a fost următorul care şi-a pierdut funcţia din cauza crizei deşi nu a venit dintr-un stat cu datorii uriaşe. Guvernul slovac al Ivetei Radicova a căzut în luna octombrie, după ce tensiunile politice naţionale au fost cât pe ce să distrugă strategia de combatere a crizei elaborată la nivelul Uniunii Europene. Parlamentul solvac a respins propunerea de suplimentare a fondului de urgenţă al UE (Facilitatea Europeană pentru Stabilitate Financiară - EFSF), măsura trebuia ratificată de toate parlamentele din zona euro pentru a fi adoptată). Guvernul şi-a asumat răspunderea pe acest plan după care a acceptat organizarea de alegeri anticipate. Acestea vor avea loc în martie 2012.

4. Premierul grec Georgios Papandreou. În mai 2010, Grecia a devenit primul stat european nevoit să apeleze la FMI şi UE pentru a evita intrarea în incapacitate de plată. Ţara a primit atunci 110 miliarde de euro. Peste un an avea nevoie de alţi bani. În octombrie, liderii UE au oferit un nou pachet de asistenţă financiară în valoare de 130 de miliarde de euro. În schimbul împrumuturilor, creditorii externi au cerut reforme dure şi măsuri de austeritate. Grecia s-a confruntat cu proteste violente şi, în urma presiunilor opoziţiei, Papandreou a acceptat să demisioneze la începutul lui noiembrie. A fost înlocuit cu Lucas Papademos, economist şi fost vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene.

5. Premierul spaniel Jose Luis Rodriguez Zapatero a preluat postul de în 2004. Şi-a pierdut popularitatea din cauza crizei. Spania are cel mai mare şomaj din UE, peste 20% şi este şi ea pe lista statelor care au nevoie de împrumuturi de urgenţă din cauza datoriilor. Zapatero a fost şi el nevoit să accepte alegeri anticipate pe care le-a pierdut.

6. Premierul Italian Silvio Berlusconi, cel mai longeviv pe un astfel de post în UE, a fost îngenuncheat de pieţele financiare. În noiembrie a fost forţat să demisioneze şi el. A fost înlocuit de fostul comisar european Mario Monti, care a preluat şi Ministerul Finanţelor