Reuters în culisele pieţelor financiare: Turbulenţele şi experienţele unui jucător la bursă: "Cum, încă o criză financiară?"

Charles Berry și-a început cariera de comerciant de obligațiuni în 1993, iar pe acea vreme obișnuia să deseneze diagrame cu cifre și puncte pe bucăți de hârtie. Și-a amintit de curând de vechile hârtii și le-a căutat pentru a mai arunca un ochi peste trecut - desenele îngălbenite l-au dus cu gândul la anii când piețele erau "atât de calme". 

[articol preluat de la Reuters, autor: Simon Robinson]

Pe vremea aceea, dura trei luni până un preț se schimba de 200 de ori - conform măsurătorii bursierilor pentru piețele financiare. Acum, piețele "se mișcă" de 400 de ori în doar o săptămână.

"Lucrurile se mișcă mult mai rapid acum," spune Berry, 45 de ani, un comerciant al Landesbank Baden-Wuerttemberg. "Nu e ușor pentru mine. Trebuie să risc mai mult pentru a mulțumi departmentul de vânzări, dar eu le repet mereu: Când vă fac pe voi fericiți, atunci încep problemele mele.'"

Nu e vorba numai de viteză. "Când piețele au fost lovite săptămâna aceasta, brokerii vechi în meserie au spus că ritmul rapid care-ți sucește încheieturile, crizele neîncetate care vin în seriale constante, precum și neîncetatele intervenții ale politicienilor au făcut piețele financiare din ce în ce mai volatile și mai imprevizibile în ultimii ani."

Acest ritm a creat, de asemenea, un sentiment de permanentă instabilitate. "Fiecare zi aduce o nouă urgență - iar ultimele săptămâni au reușit să împacheteze în același bagaj testele de stres ale băncilor, un nou împrumut pentru salvarea economiei Greciei, criza datoriilor din Washington, banca central japoneză intervenind în salvarea piețelor financiare - așa că nici măcar evenimentele de mari dimensiuni nu mai par atât de dramatice," mai spune Berry.

Citeşte ce s-a întâmplat pe pieţele financiare şi cum au reacţionat agenţiile de rating

"În timp ce termenul-limită de 2 august pentru ridicarea plafonului de împrumut pentru America se apropia - mai țineți minte? - în sălile mari ale burselor oamenii aproape că ridicau din umeri", a spus Berry.

"Când Statele Unite strănută, restul lumii ia răceala"

"Noi nu râdem de astfel de lucruri," spunea comerciantul, în timp ce Washington-ul dezbătea de zor furtuna economică. "Impactul pe care aceasta l-ar putea avea asupra piețelor financiare, în general, este imens. Când Statele Unite strănută, restul lumii ia răceala și toate cele. Însă zumzetul și agitația anticipării pe piața valutară nu sunt aceleași ca în perioada de dinaintea crizei sterling (1992). Atmosfera în sălile unde au loc tranzacțiile este acum diferită."

Piața, knock-out de la atâtea știri proaste

Berry, care lucra într-o bancă de compensare în Londra în 1992, când moneda din Marea Britanie s-a prăbuşit și a ieșit din mecanismului european al ratelor de schimb, a spus că măcar unul dintre motivele pentru "schimbarea atmosferică" este foarte simplu: încă de la sfârşitul anilor 1990, sălile de tranzacţionare a valutei străine au renunțat la gălăgia ușilor deshise în favoarea urmăririi piețelor de pe ecrane mari, în birouri liniștite.

"Câteodată glumim și spunem că e mai mult zgomot într-o bibliotecă," spune Berry, "acum totul pare mai sedat."

Comercianții din birourile de astăzi sunt compleșiți și obosiți de ultimii patru ani de criză financiară și economică, așa că nu trebuie să ne mire dacă astfel de evenimente, precum cotele enorme de datorie a Statelor Unite, nu provoacă reacțiile dramatice pe care le-ar fi provocat acum 20 de ani, de exemplu.

"Acest lucru nu se întâmplă pentru că oamenilor nu le mai pasă - ci pentru că, pur și simplu, coridoarele sunt mult mai liniștite acum, adrenalina nu mai curge în valurile de altădată. Oamenii se întreabă: "Cum, încă o criză?" Acum două săptămâni am avut rezultatele testelor de stres ale băncilor, înaintea votului de austeritate al parlamentului grec. Acestea sunt evenimente importante, da - dar pentru că sunt atât de multe, ele își pierd din impact."

"Dacă stai să te gândești, este, evident, foarte important: Statele Unite să intre în faliment? Inimaginabil!"

"Dar chiar și când grijile acestea se duc, toată povestea cu Grecia, Irlanda și Portugalia își va arăta din nou colții cei urâți. Avem sentimentul că am mai trecut print toate astea înainte, mai ales în ultima vreme. Piața este confuză, nu-și revine după loviturile continue cauzate de știrile proaste.

Și devine din ce în ce mai greu să scapi de astfel de știri.

"În trecut, puteam pur și simplu să închid ușa la birou, să-mi las munca acolo și să mă bucur de weekend," spune comerciantul de obligațiuni Charles Berry.

Dar în ultima vreme, "mai ales în ultimele patru, cinci, șase săptămâni, închizi ușa la birou, te duci acasă, își deschizi laptopul personal, aprinzi televizorul - plus orice alte elecronice de pe care poți urmări serviciile financiare și nu-ți dezlipești ochii de pe schimbările de pe piața americană, de pe Eurex - și pur și simplu nu poți să te oprești și să te calmezi. În zilele de acum, nu mai poți lăsa munca în spate, la birou."

Berry spune că, dacă ar putea, " ar lua ecranul și l-ar arunca pe fereastră. "Dar te întrebi în continuu: "Oh nu, ce se întâmplă? Oare ce se întâmplă acum?" Nu știi ce să faci. Ai sentimentul că faci pariuri la jocuri de noroc, că poate să iasă ori neagră ori roșie și atât, ca la casino. Câteodată te enervezi foarte tare pe deciziile pe care le-ai făcut, pe propriile mutări, alteori te enervezi la deciziile care se iau pe piață."

"Câteodată speranța poate să te coste foarte mult. Încă mai speri că piața își va reveni și ignori toate semnalele - ceea ce îți poate distorsiona vederea nu mai vezi realitatea."

Mai încet cu viața bună

Au avut loc multe alte schimbări în ultimele decenii. Berry, comerciantul american de valută de la banca londoneză, care acum lucrează la o bancă americană recunoaște că petrecerile anilor ‘80 - ‘90 "s-au cam rărit":

"Pe vremea aceea, dacă te uitai în camerele de schimb financiar, nu cred că puteai să găsești prea mulți comercianți de peste 25-30 de ani. Ei reprezentau, aș putea să spun, generația "yuppie".

Erau fie celibatari sau proaspăt căsătoriți. Stilul lor de viață era foarte, foarte epatant."

Excesele acelei perioade, spune Berry, "s-au domolit de tot", mai ales după ce a izbucnit criza financiară, oamenii fiind din ce în ce mai rezervați în a-și petrece în acest stil timpul și a-și cheltui astfel banii.

"Oamenii de atunci nu au plecat, sunt tot aici și au acum între 45 și 50 de ani, familii cu copii deveniți aproape adulți și să zicem, ies la cină în oraș o dată pe săptămână. Mulți dintre cei de acum sunt aceeași cu cei dinainte, dar nu mai duc o viață atât de plină de entuziasm și de amuzament."

Nu-ți fă griji pentru viitor

Comercianții adoră trend-urile. Dar multora le este greu acum să prezică în ce direcție o vor lua piețele. Ei se uită la felul în care sunt trase în jos monezile precum dolarul, euro-ul, yen-ul japonez și lira sterlină și glumesc puțin, numind aceste schimbări "lupta monezilor urâte".

Cei care tranzacționează euro față de dolarul american trebuie să se descurce nu numai cu o criză a datoriilor în Europa, dar și cu cea din Statele Unite și cu restul complicațiior - băncile centrale din Asia și Orientul Mijlociu căută tot mai mult să-și schimbe investițiile din dolari în euro.

Un comerciant de valută a declarat agenţiei Reuters că banca sa a început să considere că moneda euro se degradează încet-încet, iar discuţiile din SUA privind plafonul datoriei par a fi "mai mult un fel de spectacol, comparativ cu ce se întâmplă în zona euro". Dar toți care au încercat să atace moneda euro, s-au lovit de multe ori de băncile centrale, care au cumpărat mai multă monedă europeană. 

Comerciantul Berry povestește cum, atunci când piețele o iau razna, colegii lui încep să bată din degete pe birouri, iar câteodată chiar lovesc, din nervi, birourile cu pumnul și spun în continuu: "nu, nu, nu."

Dar astfel de gesturi nu reușesc să-i calmeze sau să le alunge stresul. Și nimeni nu-și permite să se ducă la o scurtă plimbare pentru a se relaxa - pentru că nimeni nu-și mai permite să părăsească biroul. Soluția lui Berry este să bea mai multă Coca Cola și să meargă mai des la sală: "Cred că altfel aș lua-o razna," spune el.

Când pleacă de la lucru, prietenii lui îl întreabă: "ar trebui să cumpărăm aur sau argint, mai bine?". Toată lumea din Germania este foarte conștientă de gravitatea crizei și "se vorbește foarte mult despre asta", spune Berry. Eu tot ce pot să le spun este: "cheltuiește-ți banii și nu-ți fă griji pentru viitor, nu te gândi la viitor" - "Dar nu-mi place să fiu în poziția de a da sfaturi prietenilor," adaugă el.