Euro-topics/ Onoarea lui Botiş, dezonoarea României

Să nu fim naivi. Demisia ministrului Botiş nu are nimic înălţător în ea, cu atât mai puţin onorabil. În cele două zile cât a durat scandalul, el ne-a păcălit cel puţin odată. Din două, una: când a spus adevărul? Marţi, când a declarat că va demisiona doar dacă Agenţia Naţională de Intergritate îl va găsi în conflict de interese? Sau miercuri, atunci când a afirmat că era decis să demisioneze încă din ziua precede

Demisia este, totuşi, oportună. Măcar dacă ne gândim la impactul devastator pe care rămânerea lui în funcţie l-ar fi avut la Bruxelles, într-un moment şi aşa foarte prost pentru România. Asta ne-ar mai fi lipsit, după ce vizita ministrului dezvoltării regionale şi turismului, Elena Udrea, a lăsat o impresie atât de proastă, terminându-se cu un scandal în Comisia REGIO a Parlamentului European.

Procesul de negociere a viitorului ciclu bugetar, 2013-2020 a început, iar discuţiile se anunţă dure. Marile state contributoare nete la bugetul Uniunii caută să-şi reducă pe cât posibil contribuţiile şi nici nu vor să audă de mărirea acestora. Nimeni nu va mai permite ca vreun stat membru să stea, precum România, pe un munte de bani necheltuiţi. Fondurile acelea pot merge foarte bine în altă parte.

Dar şi pentru România, resursele acestea sunt vitale, dezvoltarea ţării nu poate fi concepută fără aceşti bani aproape gratuiţi. Avem tot interesul ca alocaţiile din viitorul ciclu bugetar să rămână măcar la niveluri apropiate. Şi nu cumva să ni se dea pe măsura a cât am fost în stare să cheltuim, de la aderare şi până acum!

Pentru atingerea acestui obiectiv avem nevoie de negociatori abili şi, mai ales, credibili, care să convingă Comisia Europeană, Parlamentul şi mai ales pe liderii statelor membre, în Consiliu, că suntem pe drumul bun, că merităm încă o şansă. Dar cu cine să facem noi toate acestea? Cu ministrul Elena Udrea, care-şi pune în cap fix Comisia pentru Dezvoltare Regională a Parlamentului European? Cu un ministru al muncii implicat într-un scandal legat tot de fonduri europene?

Încă din decembrie anul trecut, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a cerut Bucureştiului un plan concret pentru îmbunătăţirea ratei de absorbţie. Comisiarul pentru dezvoltare regională, Johannes Hahn a cerut şi el acelaşi lucru, iar Comisia este gata să trimită experţi în România, pentru a ajuta la îmbunătăţirea situaţiei.

Voci responsabile de la Bucureşti au tras şi ele semnalul de alarmă, cerând măsuri excepţionale pentru îmbunătăţirea ratei de absorbţie. De exemplu, guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, consilierul prezidenţial pentru afaceri europene, Leonard Orban, fostul negociator-şef, profesorul Vasile Puşcaş - ultimii doi în luări de poziţie găzduite chiar de ziarul „Adevărul". ( Le puteţi vedea aici: http://www.adevarul.ro/interviurile_2_plus_1/Leonard_Orban-consilier_prezidential-fost_comisar_european-_-Fara_masuri_exceptionale-pierdem_banii_europeni_0_451755166.html şi http://www.adevarul.ro/adevarul_europa/Un_-pact_romano-roman-_al_finantarilor_europene_0_464353939.html )

Cum răspund guvernanţii noştri acestor semnale? De pildă, mergând la o şuşanea organizată de Televiziunea Publică şi sponsorizată, potrivit neobositei moderatoare Marina Almăşan, chiar de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Acolo, pe un tăpşan din Bucovina, s-au întâlnit preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, premierul Emil Boc şi, fireşte, ministrul Elena Udrea. Ca să ne spună, ce? Aţi ghicit: cât de bine se descurcă domniile lor în atragerea fondurilor europene. Nu-i aşa că sună credibil? Lovitura de pedeapsă a venit însă în câteva zile, odată cu izbucnirea scandalului Botiş.

Dacă se poate spune asta, povestea a căzut bine. În instituţiile de la Bruxelles se simte în aceste zile adierea de vacanţă de dinaintea Paştelui. Demisia ministrului român poate îngropa acest caz înainte ca membrii Comisiei REGI sau responsabilii de prin Comisie să apuce a se dezmetici.
Dar nu facem prin aceasta doar să acoperim gunoiului sub preş, pentru un timp? Programul de finanţare din cadrul Fondului Social European - de care a beneficiat şi ONG-ul din cazul Botiş - stă oricum pe un butoi cu pulbere. Încă din luna februarie, mai multe ONG-uri acuzau faptul că proiectele cu finanţare europeană, în valoare totală de circa 300 de milioane de euro, câştigate începând din toamna lui 2010, erau blocate din cauză că guvernul nu virase banii necesari pentru cofinanţare. ONG-ul de la Bistriţa, consiliat profesionist de doamna Botiş, primise însă finanţarea încă din noiembrie, pentru un proiect aprobat în septembrie!

Se prea poate ca la Bruxelles să se găsească vreo câţiva curioşi care ar dori să afle cum se face că, în timp ce România stă atât de prost la atragerea banilor europeni, firmele legate de interesele unor oficiali se descurcă atât de bine. Este cazul lui Ioan Botiş sau a fostei consiliere de la ministerul Educaţiei, melania Mandas Vergu.

"Eu am spus de la bun început că nu trebuia să fiţi lăsaţi să intraţi în Uniunea Europeană", ne arunca un europarlamentar olandez de dreapta, urcat pe valul naţionalismului şi euroscepticismului ce bântuie acum continentul. Românofobie în Franţa şi Italia, naţionalişti eurosceptici tot mai vocali în Olanda, Flandra, Danemarca, Suedia, recent şi în Finlanda. "Revoluţie" conservatoare, cu iz de secol XIX, în Ungaria vecină. În faţa ochilor noştri se profilează o Europă tot mai cinică şi mai egoistă, cu lideri tot mai dispuşi să dea satisfacţie pornirilor primare şi frustrărilor populare generate de criză.

Este o tendinţă periculoasă pentru România, care şi aşa nu reuşeşte să profite de cât mai există din dărnicia Uniunii Europene. Provocările sunt uriaşe. Şi cu cine să le gacem faţă, cu ministrul Udrea, care provoacă scandal la Bruxelles? Cu premierul Boc, care merge la şuşanele TV când i se cer măsuri excepţionale pentru atragerea banilor europeni? Cu ministrul Botiş? Cu o asemenea armată, bătălia e ca şi pierdută. Şi, culmea, unii mai vorbesc despre demisii "de onoare"!