Reportaj: Belgia, ţara fondată pe separare

Lumea vorbeşte despre posibila separare a Belgiei. De fapt, în această ţară, multesunt deja separate.

Trenul spre Anvers (sau Antwerpen, după denumirea originală, flamandă) pleacă agale din gara Bruxelles Nord. Cât timp ne-am mişcat prin cele câteva staţii din zona capitalei belgiene, anunţurile pentru călători au fost făcute în franceză şi flamandă. Acum, aceeaşi voce de bărbat ne informează, în franceză, că tocmai părăsim regiunea bruxelleză. Nu am trecut doar un hotar administrativ, ci şi o barieră lingvistică. De aici înainte, anunţurile din acelaşi tren, cu aceiaşi călători, se vor face numai în flamandă - o formă uşor modificată a limbii olandeze.

Este doar una dintre ciudăţeniile Belgiei, o ţară în care segregarea stă, paradoxal, la baza funcţionării statului. Dar ce este, de fapt, Belgia? Un regat având la bază două comunităţi complet separate, ce nu par să aibă nimic în comun în afară de rege, bere, ciocolată şi cartofi prăjiţi. Nu există un partid politic naţional, nici un ziar naţional. Până şi curriculele şcolare sunt separate. Televiziunea naţională, cu turnul ei ce domină partea de est a capitalei, înseamnă, de fapt, două instituţii paralele. Există adunări legislative separate, guverne separate. Până şi sistemele de guvernare sunt diferite - mai centralizat la valoni, mai descentralizat la flamanzi. Într-un fel, nu ar fi de mirare că inevitabilul s-a produs în cele din urmă şi ţara a bătut recordul mondial de longevitate pentru un guvern interimar.

Şi totuşi, există viaţă şi fără guvern. Economia a crescut cu 2 la sută anul trecut şi se aşteaptă să crească aproximativ la fel şi anul acesta. Serviciile publice funcţionează, angajaţii statului sunt la locul lor şi îşi văd de treabă. Fac, adică, ce ştiu dintotdeuna. Se mişcă încet, studiază cu atenţie fiecare hârtie, îţi cer mereu acte suplimentare - mi s-a cerut, de exemplu, o dovadă suplimentară că locuiesc la adresa la care locuiesc, în afara contractului de închirieire - nu rezolvă nimic pe loc, ci îţi fixează un rendez-vouz peste câteva zile. "În lipsa unui guvern, funcţionarii aceştia cenuşii au devenit stâlpii societăţii", notează, sarcastic, ziarul flamand De Standaard. Şi în ciuda tuturor temerilor, Belgia a asigurat o preşedinţie de succes a Uniunii Europene, în a doua jumătate a anului trecut.

Lumea vorbeşte despre separarea Belgiei, dar curentul pro-belgian ia amploare. Zeci de mii de oameni paticipă la manifestaţiile pentru unificarea ţării şi la tot mai multe ferestre ale locuinţelor este arborat tricolorul roşu-galben-negru. "Touche pas à mon pays - Raak niet mijn land!" ( "Nu te atinge de ţara mea!"), este deviza ce poate fi văzută pe tot mai multe autocolante şi tricouri.

Bruxelles -Brussel, oraşul cosmopolit, cu stilul său de viaţă relaxat, este singura regiune a ţării în care e legiferat bilingvismul. În realitate, funcţionează multilingvismul. Aproape jumătate dintre locuitori sunt născuţi în afara Belgiei. Poţi vorbi cu oamenii în franceză, în engleză sau - dacă ştii - în flamandă. Se vor dovedi la fel de amabili.

Dar aşa cum Belgia le pare multora o ficţiune - numele ţării vine de la locuitorii săi antici, belgii - şi despre capitala Bruxelles se spune că, de fapt, nu există. Şi că, în realitate, ar exista doar cele 19 comune autonome care formează aglomerarea de peste un milion de locuitori ce şi-a luat numele de la comuna centrală. În afară de transportul public şi de salubritate, totul ţine de fiecare comună în parte: şcolile, policlinicile şi spitalele, documentele de identitate, serviciile sociale. Diferă până şi regulile de parcare. Circulă multe legende pe seama acestei împărţiri de tip feudal. De exemplu, cea a pompierilor care nu au intervenit la incendiul de peste drum fiindcă era în altă comună. Sau a motoclistului care s-a răsturnat într-o comună şi a zburat în cea vecină - cine să facă cercetarea?

Când mi-am dus puştiul în prima zi la grădiniţă, am pus educatoarei o întrebare stupidă: dacă mai sunt în grupă copii străini. "Dar suntem la Bruxelles!", mi-a răspuns ea, zâmbind. "Avem copii din Polonia, Cehia, Israel, Germania, Turcia şi din alte ţări". Şi nu ai cum să nu te întrebi: oare nişte oameni atât de falimiarizaţi şi de toleranţi cu străinii pot să nu se suporte între ei?

Belgia, carte de vizită

- Suprafaţă: 30.000 kmp, de circa 8 ori mai mică decât România

- Populaţia: 10,5 milioane de locuitori, din care un million în capitala Bruxelles.

- Forma de guvernământ: monarhie constituţională (Regele Albert II), stat federal.

- Locul 18 in lume ca PIB pe locuitor, inaintea unor state precum Germania, Marea Britanie, Franţa sau Japonia. A 20-a economie a lumii, al şaptelea comerciant mondial.

- Locul 17 in Indexul Dezvoltarii Umane, înaintea unor ţări precum Marea Britanie, Noua Zeelandă sau Germania.

- Este formată din trei comunităţi lingvistice: flamandă ( neerlandeză) - 59%, valonă ( franceză) - 40%, germană - 1%. Toate cele trei limbi sunt oficiale.

- Regatul Belgiei a luat finţă în 1830, prin reunirea provinciilor catolice din Ţările de Jos, desprinse de regiunea protestantă din nord, actuala Olanda.

- Fabrică peste 500 de mărci de bere, deţinând supremaţia mondială la acest capitol.

- Dispune de o reţea impresionantă de autostrăzi şi şosele expres, toate gratuite şi luminate pe timp de noapte.