Adevarul.ro

Acordul fiscal – „Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în Uniunea Economică şi Monetară“ – a fost agreat de liderii a 25 de state UE. Stârneşte însă şi o mulţime de controverse.

Aşa-numitul tratat de „disciplină fiscală" a stârnit deja un interes deosebit în rândul europenilor. Analiştii pieţelor vor continua să prezinte virtuţi şi critici, iar oamenii politici şi de afaceri vor încerca să descifreze efecte pozitive şi negative. Cetăţenii europeni privesc nedumeriţi această frământare, deoarece, ca de obicei, nimeni nu-i întreabă ce şi cum să se facă. Este, însă, uşor de observat că s-a stabilit un adevărat record de timp pentru negocierea şi agrearea unui tratat european, ceea ce dovedeşte că dacă există voinţă politică se poate avansa rapid în procesul decizional european, chiar dacă a crescut numărul de state membre, iar Uniunea Europeană traversează o gravă criză structurală, nu doar financiar-economică.

Lideri, pieţe, democraţie

Declaraţiile şefilor de state şi guverne europene, după recentul Consiliu European, organizat la 30 ianuarie, la Bruxelles, s-au referit mai puţin la conţinutul şi posibilele efecte ale tratatului, preferând să insiste asupra unor subiecte precum creşterea economică, crearea locurilor de muncă, situaţia şomajului în rândul tineretului etc. Ceea ce indică faptul că şi liderii europeni conştientizează, acum, că acelea sunt problemele presante ale cetăţenilor, dar ele nu pot fi atinse prin tratatul însuşi, ci printr-o schimbare de politici la nivel local şi european.

Respectivul tratat nu propune o integrare mai consistentă şi nici o avansare spre uniunea politică, deşi unii lideri consideră că se va pava calea către acele deziderate. Se dovedeşte, astfel, şi că o economie sănătoasă europeană are nevoie de ingredientele democraţiei, chiar dacă înţelesul acesteia e uneori diferit la Bruxelles şi la nivel local. Realitatea este că atât situaţia economică şi socială, cât şi democraţia sunt percepute de cetăţeni acasă.

Simţindu-se o distanţare a cetăţenilor de liderii care decid la Bruxelles, apare întrebarea despre ce răspunsuri au conducătorii statelor membre la actuala criză, cum vor împăca austeritatea cu reformele, unele generatoare de suferinţe pentru cetăţeni, care să ducă la creştere şi dezvoltare. Or, pentru implementarea transformărilor structurale atât de necesare în plan intern, dar şi pentru credibilitatea angajamentelor luate la Bruxelles, liderii au nevoie de un puternic mandat naţional, fără de care atât statele membre cât şi UE riscă să fie discreditate.

Germania şi Europa

Wolfgang Munchau,  editorialist la „Financial Times" şi expert în politicile UE, crede că „cel mai bun lucru care se poate spune despre tratatul fiscal este că acesta nu e necesar". Şi alţi analişti şi diplomaţi europeni spun că măsurile propuse în tratat, vizând disciplina bugetar-financiară în statele membre, sunt cuprinse în alte documente legislative şi strategice ale UE, dar că ceea ce a lipsit până acum a fost voinţa sinceră de aplicare a acestora. Se mai afirmă şi că tratatul fiscal, care urmează a fi parafat luna viitoare, ar fi o victorie a cancelarului Germaniei, întrucât doamna Angela Merkel ar fi condiţionat implicarea în salvarea zonei euro de adoptarea unui astfel de angajament, ca şi de urmarea unei politici de austeritate drastice de către statele din zona euro supraîndatorate.

Numai că se uită parcursul Germaniei, nu doar după Al Doilea Război Mondial, ci şi după încheierea Războiului Rece, când a fost nevoită să facă faţă unor conjuncturi economico-financiare cu totul aparte, iar pentru a-şi îndeplini obiectivele de dezvoltare şi integrare a estului Germaniei, deodată cu întărirea aspiraţiilor europene, a adoptat măsuri de restructurare şi reforme care nu au fost văzute întotdeauna favorabil de cei care se interesau doar de cum va vota electoratul mâine. Or, astăzi, cetăţenii germani şi liderii Germaniei au pretenţia ca sacrificiile lor să fie respectate, iar dacă se doreşte sprijinul lor pentru salvarea zonei euro să li se ofere garanţia că acest suport nu va fi irosit.

Scenariu pentru România

Şi comentatorii din România apreciază că tratatul fiscal despre care discutăm va avea efecte pozitive pe termen mediu şi lung, dar e posibil să apară şi consecinţe nedorite, pe termen scurt. Economiştii întrevăd, prin aplicarea în România a amintitului tratat, o constrângere bugetară mai accentuată decât anul trecut, o disciplinare a politicii fiscale, cu precizarea că politica fiscală nu va mai putea fi folosită intens pentru stimularea economiei.

Alţii cred că realizarea echilibrului bugetar va fi un lucru bun, dar ar putea să apară altfel de dezechilibre care nu exclud manifestarea unor şocuri asimetrice. Dar dacă tratatul va da semnale pozitive pieţelor, iar Uniunea Europeană şi statele membre nu se vor opri la acest set de măsuri, ci vor continua să susţină condiţii pentru buna funcţionare a zonei euro, avantajele României vor fi sesizabile, datorită dependenţei noastre de această zonă.

Scenariul favorabil al aplicării amintitului tratat fiscal în România ar trebui să înceapă cu câteva considerente politice şi nu numai economico-financiare. Disciplinarea bugetar-financiară ar presupune nu doar măsuri administrative, ci mai ales o schimbare radicală a modului de se a face politică în România şi căutarea altui model de dezvoltare a ţării, diferit de ceea ce s-a practicat în ultimele două decenii.

În acelaşi timp, s-ar impune obligativitatea de integrare şi convergenţă deplină cu politicile europene, în fapte, nu doar în vorbe. Iar pentru ca acestea să se întâmple, s-ar presupune ca în spaţiul public românesc să opereze valorile unei culturi politice cu adevărat europene, capabilă a implica instituţiile statului şi cetăţenii în implementarea unor politici publice moderne, în folosul cetăţenilor români.

"Disciplinarea bugetar-financiară ar presupune nu doar măsuri administrative, ci mai ales o schimbare radicală a modului de a se face politică în România.''

Fost negociator-şef al României cu UE

Prof. dr. Vasile Puşcaş este profesor Jean Monnet Ad Personam la Universitatea „Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca, şi a publicat peste 25 de volume. A fost negociator-şef al României cu UE, finalizând toate capitolele de negociere şi Tratatul de Aderare, ministru pentru Afaceri Europene, membru al Parlamentului României.