Teodor Baconschi, ministrul român al Afacerilor Externe: „Nu eliberaţi demonii!“
0
Teodor Baconschi afirmă că o Uniune cu mai multe viteze ar redeschide „cutia cu demoni“ a Europei. El cere ca statele noneuro să rămână până la capăt la masa deciziilor.
Ministrul român al Afacerilor Externe cere ca reuniunile zonei euro să le preceadă pe cele ale Consiliului European. Astfel, Consiliul ar putea „filtra" deciziile luate în summiturile eurozonei. În 26-27 octombrie, reuniunile de la Bruxelles s-au ţinut în ordine inversă.
„Adevărul": Domnule ministru, guvernul şi preşedintele îşi reafirmă dorinţa aderării României la zona euro în 2015. Credeţi că este un obiectiv posibil, având în vedere scepticismul exprimat în mediile financiar-bancare?
Teodor Baconschi: Eurozona este centrul vital al Uniunii Europene. Este foarte bun faptul că se preconizează un sistem fiscal comunitarizat şi un mecanism aproape automat de sancţionare a celor indisciplinaţi. Şi aşteptăm ca bunul exemplu dat de guvernul nostru să fie asumat şi de alte guverne. Da, noi suntem convinşi că este nevoie de mai multă Europă, nu de mai puţină, pentru a ieşi din criză, a scoate economia europeană din irelevanţă şi a juca un rol mai important în lumea globalizată. Avem încă prospeţimea dată de statutul de nou stat membru.
Dar aplicăm criteriile zonei euro în ceea ce priveşte deficitele şi datoria publică, deşi nu suntem acolo. Nu e cam mult?'
Noi aplicăm strict criteriile Maastricht, în primul rând în interesul naţional, pentru a evita derapajele populiste. Menţinerea obiectivului aderării la euro în 2015 este corectă şi pentru că dă în economia reală un semnal de disciplină şi autodisciplinare.
Dar credeţi că pieţele vor fi convinse? Nu cumva afirmarea unui asemenea obiectiv, atât de îndrăzneţ, ne scade credibilitatea?
Eu cred că încrederea investitorilor va creşte, Dimpotrivă, dacă luam decizia de a amâna acest obiectiv sau de a-l pune în congelator, ar fi fost un semnal negativ.
Odată cu acutizarea crizei datoriilor, în dezbaterile europene se vorbeşte tot mai mult despre o Uniune cu mai multe viteze, ba chiar şi cu un „nucleu dur" al zonei euro, reprezentat de grupul de la Frankfurt. Este România pregătită să gestioneze o asemenea realitate?
Vedeţi, de aceea ne batem pentru aderarea la Schengen în cadrul termenelor şi valorilor înscrise în Tratat. Trebuie să ne batem pentru Uniunea celor 27 sau 28, când va intra şi Croaţia. Altfel, Europa nu are viitor. Noi avem interesul de a fructifica apartenenţa la UE, ceea ce înseamnă, evident, şi îmbunătăţirea ratei de absorbţie, pentru că nu avem altă pârghie de dezvoltare rapidă. Dar evident că nimic nu e bătut în cuie. De exemplu, senzaţia de distanţă dintre cei 500 de milioane de cetăţeni şi instituţiile europene trebuie corectată.
Există o şansă reală ca aceste teorii, ale Europei cu mai multe viteze, să prindă, totuşi, viaţă?
Eu cred că nu mai putem deconstrui ce am construit. Nu mai putem renaţionaliza valutele, nu mai putem impune bariere interne, decât cu mari riscuri. Consecinţele ar fi atât de grave, încât nici nu vreau să mă gândesc la ele. Şi am constatat din discuţiile cu omologi din noile state membre că toţi au această percepţie, anume că e nevoie de mai multă Europă. Şi că economiile emergente din Est vor aduce oportunităţile de relansare a întregii maşinării europene. Toţi au conştiinţa faptului că, dincolo de clişee, valoarea adăugată a extinderii europene este certă.
Dar iată că apar şi din România unele propuneri în direcţia unei „instituţionalizări" a Europei în două trepte. Să devenim lideri ai zonei non euro, de exemplu. Ce părere aveţi?
Pe noi ne interesează ca securizarea eurozonei să nu ducă la fracturi. Şi de aceea ne trebuie summituri ale eurozonei înainte de reuniunile Consiliului European. Nu după.
Aşa cum s-a întâmplat în octombrie...
Da. Avem nevoie de filtrul Consiliului European, pentru că acolo este democraţia, acolo se iau deciziile. Nu putem face Consilii Europene validând această ruptură. Iar Germania ne-a asigurat că deciziile vor fi transparente şi nu se vor transforma în exerciţii formale, în care să le permită liderilor doar să aprecieze meniurile din prânzurile sau cinele de lucru. Este nevoie de solidaritate. Iar această solidaritate s-a exprimat oarecum forţat în cazul Greciei: „Vă salvăm ca să ne salvăm". Într-adevăr, trebuie să ne salvăm toţi, altfel redeschidem cutia cu demoni a Europei prewestphaliene, în care marile puteri încearcă să se devoreze una pe alta în căutarea unei hegemonii imposibile. Şi aceasta este o lecţie istorică nu chiar atât de veche. Nu cred că politicienii uită de unde am pornit.
Aşadar, vreţi ca statele din afara zonei euro să stea la masă până la desert, nu doar la aperitiv, cum s-a întâmplat la Consiliul din octombrie...
Desigur, nu ne temem de diabet.
"Trebuie să ne batem pentru Uniunea celor 27. Altfel, Europa nu are viitor.''
Teodor Baconschi ministru de Externe
Dosarul Schengen
„De câteva zile, Finlanda a revenit cu o deschidere spre compromisul propus de domnul Van Rompuy, un compromis solid, susţinut şi de preşedinţia poloneză. În ce priveşte Olanda, avem câteva acţiuni persuasive, de prezentare a datelor recente, legate mai cu seamă de reforma justiţiei. Există stereotipuri, cu un mare grad de inerţie. Dar europenii, care sunt moştenitorii unei mentalităţi raţionale, chiar raţionaliste, ar trebui să fie mai sensibili la date şi fapte concrete".
Se încarcă comentariile...
