Ţara gazdă a instituţiilor europene, la o jumătate de pas de destrămare – „discursul regelui”

Într-un moment delicat pentru coeziunea Uniunii Europene, ţara care găzduieşte cea mai mare parte a instituţiilor comunitare, Belgia, a ajuns la un fir de păr de ruptură.

Elio di Rupo, liderul socialiştilor francofoni, prim-ministru al Valoniei, însărcinat cu formarea guvernului, şi-a depus vineri după-amiază demisia, în cadrul unei audienţe la regele Albert al II-lea. Misiunea sa, considerată de comentetorii din presa belgiană ca fiind cea a „ultimei şanse" a eşuat. Politicianul de centru-stânga a fost desemnat acum două luni de către monarh să formeze guvernul, iar negocierile s-au dovedit anevoioase. Timp de două săptămâni, acestea au fost întrerupte fiindcă Di Rupo s-a operat la corzile vocale şi nu a mai putut vorbi.

Totuşi, liderul socialist francofon reuşise să obţină un „da" condiţionat din partea principalelor forţe politice, cu o excepţie notabilă: partidul naţionalist flamand ( majoritar în regiune), condus de Bart de Wever. Acesta a spus „nu" proiectului unui buget de austeritate şi unei reforme a regiunilor, menită a întări autonomia acestora - o autonomie, oricum, foarte extinsă.

Regele a nu a acceptat, deocamdată, demisia lui Di Rupo. Într-un comunicat difuzat vineri, monarhul a cerut liderilor politici ai ţării ca, dată fiind „gravitatea situaţiei", să-şi îngăduie „câteva zile de reflecţie", pentru a evalua consecinţele deciziilor lor şi a găsi o cale de ieşire din impas. Comentatorii politici belgieni apreciază discursul regal ca fiind dovada unui moment critic. Expresia „gravitatea situaţiei" este văzută drept una neobişnuită pentru un monerh care a adoptat întotdeauna un discurs diplomatic.

Belgia are guvern intermiar de mai bine de un an, mai precis de după alegerile anticipate din 13 iunie 2010. Atunci, rezultatele au făcut imposibilă formarea unui guvern, dat fiind sistemul politic extrem de complicat. Deciziile nu pot fi luate fără acceptul ambelor comunităţi majore, valonă ( francofonă), cu 4 milioane de membri şi flamandă, cu 6 milioane, cărora li se adaugă şi o mică comunitate germanofonă, de 70.000 de oameni, dar care se bucură, de asemenea, de autonomie.

În pofida crizei guvernamentale la nivel central, cele trei mari regiuni, Bruxelles-Capitale ( singura bilingvă), Valonia şi Flandra sunt funcţionale, asigurând servicii publice de calitate. Economia se reface după criză, pentru anul acesta fiind prevăzută o creştere de cel puţin 2 la sută. Mai mult, Belgia a deţinut, în a doua jumătate a anului 2010, preşedinţia Uniunii Europene, sarcină de care s-a achitat foarte bine, în pofida interimatului guvernamental.