DOSAR VIDEO Spaţiul Schengen: ţara libertăţii absolute
0
Acum 25 de ani, cinci ţări europene semnau în localitatea luxemburgheză Schengen primul tratat care consfinţea eliminarea totală a graniţelor. Rubrica „Dosar“ vă spune istoria acestei poveşti de succes. Spaţiul Schengen urmează să cuprindă din acest an 27 de ţări, printre care şi România. Dar este ţara noastră pregătită? Răspunsul încă se lasă aşteptat.
Confruntate cu un cor de nemulţumiri şi suspiciuni din partea cancelariilor occidentale, autorităţile române încearcă să mai convingă că şi-ar fi făcut "temele" pentru Schengen.
Mai citeşte şi:
Baconschi: Există o legătură morală între Schengen şi nivelul corupţiei din România
Comisia Europeană cere să fie retrase României fondurile europene destinate aderării la Schengen
Conducerea Ministerului de Interne de la Bucureşti a pregătit la sfârşitul lunii octombrie, la Bruxelles, o dezbatere legată de aderarea României la Schengen. Prezentarea tehnică şi asigurarea că fonduri publice consistente au fost cheltuite pentru ca Europa să fie sigură că România îi păzeşte straşnic graniţele nu au fost suficiente.
Popularii cârcotesc
Primele critici au venit de la unul dintre liderii Partidului Popular European (PPE). Europarlamentarul german Manfred Weber a atras atenţia că, în rândul statelor membre, există preocupări legate de corupţie atunci când vine vorba de aderarea României la spaţiul Schengen. „Otrava care este neîncrederea", a spus Weber, care a mai făcut referire la cazurile de corupţie descoperite de poliţie, dar care rămân „blocate de sistemele birocratice" din România. Manfred Weber a fost de acord că România a făcut eforturi pentru implementarea măsurilor tehnice, dar preocuparea cea mai mare este legată de modul în care factorul uman va folosi infrastructura de informaţii Schengen.
„Au mai fost cazuri de corupţie sau mici suvenire în perioada în care vămile din vestul ţării erau supraîncărcate, dar am luat măsuri", i-a răspuns ministrul de Interne Traian Igaş europarlamentarului german. Jean Louise de Brouwer, director al Direcţiei de Interne, Migraţie şi Graniţe din Comisia Europeană, a insistat pe chestiunea încrederii în sistemele naţionale. „Un stat îi spune celuilalt stat: am atâta încredere în tine încât te las să ai grijă de graniţele mele. Desigur, când este vorba de încredere, nu poţi să nu pui întrebări", a declarat Jean Louise de Brouwer. Şeful diplomaţiei române, Teodor Baconschi, a declarat lunea trecută, la Bruxelles, că, dacă România dă ţărilor care sunt sceptice în privinţa aderării la Schengen sentimentul că o eventuală amânare reprezintă o catastrofă, îşi limitează foarte mult capacitatea de a convinge şi de a da mesaje.
Hop şi socialiştii
După europarlamentarii PPE, şi socialiştii au mai tăiat din „nota de trecere" pentru România şi Bulgaria. "Cele două ţări nu vor adera la spaţiul Schengen în anul 2011, din cauza Germaniei şi Franţei, care se opun, a declarat Martin Schulz, liderul grupului socialiştilor din Parlamentul European. Avem multe probleme cu emigranţii, în special minoritatea rromă va juca un rol important în Franţa. Situaţia din Germania este asemănătoare, dar nu legată de rromi, ci de muncitorii imigranţi. Să fim sinceri, dacă două state mari sunt împotrivă, este puţin probabil să se ajungă la votare în anul 2011, a declarat Schulz, pe 19 noiembrie la Sofia.
Robert Goebbels, unul dintre europarlamentarii care au semnat primul acord Schengen din istoria Uniunii Europene, la 14 iunie 1985, a declarat, pentru „Adevărul", că rămâne la convingerea că cele două ţări ar trebui să adere la Schengen în 2011 dacă îndeplinesc obligaţiile şi condiţiile impuse.
Dincolo de dezbaterile politice de moment, rubrica „Dosar" din această săptămână vă propune o incursiune în istoria spaţiului Schengen, o trecere în revistă a progreselor înregistrate de România în vederea aderării, dar şi o perspectivă asupra modului în care aderarea va afecta viaţa oamenilor simpli care trăiesc în imediata apropiere a viitoarei frontiere europene.
Spaţiul Schengen s-a născut la o bere
Helmut Kohl şi François Mitterand, primii lideri care au desfiinţat frontierele în Europa Foto: Corbis
Anul acesta s-au împlinit 25 de ani de când a luat naştere spaţiul Schengen, conceptul care pune în aplicare cel mai bine ideea de „Europa pentru cetăţeni".De ridicarea controalelor la frontieră beneficiază în prezent 400 de milioane de europeni. Ideea unei Europe fără restricţii de circulaţie s-a născut la o bere, între Helmut Kohl şi François Mitterand.
Povestea Schengen a început în 1984 . Personajele-cheie sunt fostul cancelar german Helmut Kohl şi preşedintele de atunci al Franţei, François Mitterand. Cei doi s-au întâlnit la Goldene Bremm, un punct de trecere a frontierei franco-germane aproape de Saarbrücken, pentru care s-au dat lupte grele în timpul Războiului franco-german din 1870-1871, dar în care a existat şi o închisoare a Gestapoului.
Cei doi lideri au bătut palma pentru eliminarea controalelor la frontiera dintre cele două ţări. Robert Goebbels, la acea vreme secretar de stat în Luxemburg, povesteşte că Mitterand şi Kohl luaseră de fapt decizia după o reuniune la nivel înalt la Strassbourg. ,,Au luat masa de seară împreună, au mâncat bine şi apoi au decis să renunţe la controlul la graniţă între Kehl şi Strassbourg", a povestit luxemburgezul. Acordul franco-german nu a fost însă uşor de pus în practică.
Frâna britanică
Preşedintele Mitterand nu a reuşit s-o convingă pe Doamna de Fier a Marii Britanii, premierul Margaret Thatcher, să adere la acest spaţiu al libertăţii de mişcare. În schimb, cu ţările Benelux a avut succes. Aşa s-a ajuns ca, la 14 iunie 1985, la bordul navei „Princess Marie-Astrid", pe râul Mosel, în dreptul micii localităţi luxemburgeze Schengen, oficiali din Germania, Franţa, Olanda, Belgia şi Luxemburg să încheie un acord de ridicare a controalelor la graniţele dintre ele. Cele cinci state au semnat o Convenţie de Implementare a Acordului Schengen, care a intrat în vigoare abia în 1995. Statele semnatare ale Acordului Schengen au stabilit şi reguli comune care să compenseze eliminarea controalelor la graniţe, de la vize, migraţie, azil până la măsuri legate de cooperarea poliţienească, judiciară şi vamală.
NOUĂ valuri de extindere
De-a lungul anilor au existat nouă valuri de extindere a zonei Schengen. În prezent, 25 de ţări, majoritatea membre ale Uniunii Europene, beneficiază de libertatea de mişcare oferită de spaţiul Schengen. Cele trei state semnatare ale Acordului Schengen, dar care nu fac parte din spaţiul comunitar, sunt Islanda, Norvegia şi Elveţia. Irlanda şi Marea Britanie au decis să nu aplice în totalitate acquis-ul Schengen. Ele au menţinut controlul la frontiere, dar colaborează cu statele membre Schengen în domeniul cooperării poliţieneşti. Pentru Cipru, anularea controlului la frontiere este o chestiune complicată ce depinde de rezolvarea chestiunii Ciprului de Nord. Cert este că cele 400 de milioane de europeni pot călători astăzi fără restricţii de la Riga la Lisabona şi de la Reykjavik până la Valletta.
Fără cozi la graniţă
Într-o vreme în care ţările europene sunt afectate de criza economică, în care viabilitatea monedei unice este pusă sub semnul întrebării, Schengen rămâne povestea de succes a „Europei Cetăţenilor". „De la desfiinţarea frontierelor în interiorul zonei Schengen, cetăţenii sunt mult apropiaţi unii de ceilalţi. Schengen a dat naştere unui sentiment de apartenenţă la o comunitate, a întărit ideea de «noi»", susţine Timm Beichelt, profesor la Universitatea Viadrina din Frankfurt pe Oder.
Cel mai lăudat dintre câştigurile zonei Schengen este comoditatea cetăţenilor, timpul economisit la trecerea frontierei, timp care pentru transportatori înseamnă şi bani. Eurodeputatul portughez Paulo Coelho îşi aminteşte de vremurile în care ţara să încă nu aderase la Schengen. Oamenii aşteptau ore în şir ca să ajungă din Portugalia în Spania şi invers. Trebuiau să se oprească la frontieră pentru ca poliţia să verifice cantitatea de combustibil din maşini.
Infracţionalitatea, în scădere
Temerile unora dintre statele membre că lipsa controlului la graniţe va duce la creşterea infracţionalităţii s-au dovedit nejustificate. Spre exemplu, Germania, care s-a temut că va fi invadată de infractori în 2007, când a aderat Polonia la Schengen, a constat cu surprindere că, un an mai târziu, în landul Brandenburg de la graniţă cu Polonia, infracţionalitatea a scăzut cu 12%. Aceasta s-a datorat cooperării poliţieneşti a autorităţilor judiciare în lupta împotriva criminalităţii internaţionale, pe care o oferă spaţiul Schengen.
Statele membre vor să înlocuiască actualul Sistem de Informaţii Schengen (SIS I), ce permite schimbul rapid de informaţii privind infractori, suspecţi, documente falsificate sau maşini furate între statele membre, cu un nou sistem (SIS II) mai eficient pentru că va permite inclusiv transferul de date biometrice. Costurile SIS II, care va fi funcţional din 2013, se ridică la 143 de milioane de euro.
Excepţii
Controlul la frontiere poate fi reintrodus temporar în cazuri de excepţie. Aşa s-a întâmplat la Campionatul European de Fotbal, la summiturile NATO şi la reuniunea G8.
România şi Bulgaria, ultimele sosite
Bulgaria şi România au acceptat acquis-ul Schengen odată cu pregătirile pentru aderarea la UE. Ambele state au depus Declaraţia de Pregătire pentru evaluarea Schengen. Anul 2011 reprezintă orizontul de timp pentru aderarea celor două ţări membre UE la spaţiul Schengen. Mai multe comisii de evaluare Schengen au verificat stadiul pregătirii României pentru Schengen, de la consulate, frontiere până la inspectoratele de poliţie. În februarie anul viitor, miniştrii de Interne ai Uniunii Europene ar trebui să decidă, în bine sau în rău, soarta României în Schengen.
O să mergem la Paris ca la Zalău
Autospecială de monitorizare a frontierei prin termoviziune
Aderarea, din martie 2011, la spaţiul Schengen reprezintă, pentru cei mai mulţi români, „anularea" graniţelor cu ţările membre. Practic, orice călătorie în spaţiul Schengen se va face ca o deplasare în interiorul ţării, fără niciun fel de control la frontieră. Tranzitarea se va putea face, prin orice loc, la orice oră, iar cetăţenii statelor membre care călătoresc în spaţiul Schengen trebuie să aibă asupra lor un document de identitate valabil. În prezent, controalele la graniţele dintre România şi statele Schengen sunt minime şi constau în verificarea documentelor şi a eventualelor bagaje.
Aeroporturile au trecut testul
Pentru aeroporturile din România, diferenţa esenţială constă în faptul că toţi cei care călătoresc în spaţiul Schengen nu vor mai fi supuşi controlului vamal, ci doar celui de securitate. De asemenea, toate cursele interne vor deveni automat curse Schengen.„Reevaluarea ţării noastre în domeniul frontierelor aeriene, care a avut loc în perioada 15-17 noiembrie, a fost un succes deplin. Experţii evaluatori au apreciat modul în care România a reuşit să finalizeze infrastructura aeroportuară şi a punctelor de trecere a frontierei", ne-a declarat Marian Tutilescu, şeful Departamentului Schengen din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Vom trece mai greu în Moldova şi Ucraina
Pe de altă parte, din 2011, se vor „securiza" frontierele cu Ucraina, Republica Moldova, Marea Neagră şi Serbia. Potrivit Poliţiei de Frontieră Române, controalele cu Moldova, Ucraina, Marea Neagră şi Serbia sunt deja foarte drastice, mai ales că de anul viitor, România va deveni a doua frontieră externă, ca mărime, din spaţiul Schengen, după Finlanda. Autorităţile admit însă că, odată cu eliminarea controalelor la frontiere, ar putea creşte pericolele pentru securitatea internă a ţărilor implicate, prin faptul că, din acest moment, se lasă „cale liberă" şi infractorilor. Astfel, din motive de ordine publică sau securitate naţională, la decizia fiecărui stat Schengen, pot fi introduse, pentru o perioadă limitată de timp, controale la frontierele interne ale spaţiului.
Mai mult, se impune o cooperare transfrontalieră în special prin înfiinţarea serviciilor comune ale poliţiei, vămii şi Poliţiei de Frontieră, pentru toate statele membre. Infractorii vor fi supravegheaţi şi monitorizaţi transfrontalier, iar această măsură alături de Sistemul Informatic Schengen (SIS), schimbul direct de informaţii între poliţiile statelor membre şi asistenţa operativă reciprocă, sunt de fapt mijloace de luptă împotriva terorismului, crimei organizate, a traficului de migranţi şi de carne vie.
Test decisiv în decembrie
„Prioritatea noastră, în perioada ce urmează, este organizarea ultimei vizite de evaluare, cea în domeniul SIS, în perioada 6-10 decembrie", ne-a declarat chestorul-şef Marian Tutilescu.Evaluarea din 6-10 decembrie va atârna greu la raportul pentru aderarea ţării noastre la Schengen. În această perioadă, reprezentanţii grupului de lucru de la Bruxelles vor analiza gradul de îndeplinire al standardelor Schengen a structurilor Ministerului de Interne, în domeniul SIS-SIRENE (Supplementary Information Request at National Entries). Biroul SIRENE România a fost inaugurat, la jumătatea lunii septembrie, la Bucureşti. „Va fi analizat modul în care poliţia, Poliţia de Frontieră, jandarmeria şi alte unităţi ale MAI, care au dreptul să acceseze acest sistem, ştiu să folosească baza de date Schengen", a mai spus Tutilescu. ; Valeria Cupă
Frontiera, păzită cu detectoare de inimi
Ultima potenţială graniţă externă a spaţiului Schengen, din 27 martie 2011, este deja securizată cu dotări de ultima generaţie. Zeci de maşini de teren dotate cu aparatură de supraveghere cu termoviziune, autoturisme de patrulare, dispozitive de detectare a bătăii inimii, sunt doar câteva dintre noile dotări ale Poliţiei de Frontieră Române, achiziţionate pentru aderarea la Schengen. Cu ajutorul acestora, orice mişcare suspectă poate fi detectată şi anihilată înainte ca aceasta să se transforme în infracţiune. Astfel, oricât de bine s-ar ascunde, infractorii sunt prinşi în doar câteva secunde.
Dotări ca în filmele SF
Autospecialele de supraveghere cu termoviziune sunt printre cele mai scumpe achiziţii ale Poliţiei de Frontieră, exceptând navele maritime. Un singur autoturism de teren marca Land Rover, model Discovery 4, costă aproape 180.000 de euro. Acesta are în dotare cameră de termoviziune, funcţionabilă în orice condiţii meteorologice, cameră de vedere color pe timp de zi, telemetru laser şi GPS profesional. Aparatura poate detecta de la şase kilometri orice mişcare suspectă, iar de la doi kilometri poate recunoaşte ţinta.
Folosit în special pentru prinderea migranţilor ilegali care se ascund în maşini, dispozitivul care „simte" bătăile inimii este unul dintre cele mai precise instrumente de detectare de la frontieră. Aparatul a „găsit" deja, anul acesta, aproape 50 de migranţi afgani, între care 15 copii, ascunşi într-o cisternă, care încercau să treacă graniţa pe la Punctul de Frontieră Vărşand, din judeţul Arad. Şoferul a declarat că transportă oţet fabricat în Grecia, pentru o firmă din Italia. ; Valeria Cupă
Şenghen? Un neamţ care ne scoate din Europa
Dezbaterea privind noua extindere a spaţiului Schengen omite un aspect: ce efecte are aceasta asupra vieţii oamenilor simpli, care locuiesc în imediata apropiere a noii frontiere europene? „Adevărul” a mers în câteva localităţi de frontieră pentru a vedea cum se schimbă viaţa unor oameni odată cu aderarea României la clubul select al ţărilor Schengen.
În satul Stânca din judeţul Botoşani, într-o casă modestă de chirpici, cu două camere, locuieşte Costel Abdulac. Bărbatul în vârstă de 39 de ani îşi câştigă existenţa din munca câmpului. Terenul lui, de doar 1.500 de metri pătraţi, se află chiar pe fâşia graniţei cu Republica Moldova şi se mândreşte că de pe ogor de la el poate vedea pe gratis o ţară străină. Omul a auzit de Schengen de la radio şi tot ce a înţeles el până acum este că poliţiştii de frontieră vor trebui să păzească mai bine frontiera de traficanţii de ţigări.
Poliţiştii de frontieră botoşăneni şi ajutoarele lor cu patru picioare
„Ce Schengen domnule? Am văzut eu şi când am intrat în Uniunea Europeană că nu s-a schimbat nimic în bine. Eu tot pământul ăsta îl muncesc şi singura diferenţă este că nu mi-au mai luat grănicerii din teren să-l are pentru fâşie. Acum văd că nu-i mai interesează lucrul ăsta pentru că au primit maşini şi tehnică de asta modernă cu care te vede şi noaptea. În rest, nu s-a întâmplat absolut nimic. Nu avem nici drumuri mai bune, nici unde să muncim şi nici mai bogaţi nu suntem", spune supărat bărbatul.
Cei mai în vârstă cred de Schengen este un politician neamţ care vrea să ne scoată din Europa pentru că suntem leneşi. „Tot văd că nemţii ăştia ne batjocoresc la televizor că nu ne facem treaba şi vor să ne scoată din Europa. Este drept să spună asta, că tinerii din ziua de azi nu mai muncesc pământul şi toţi se ocupă cu vâdutul ţigări aduse de la moldoveni", îşi dă cu părerea Lucreţia Luca, 68 de ani.
Nici primarul din Ştefăneşti, oraş aflat la mai puţin de trei kilometri de Vama Stânca, nu crede că se va schimba ceva odată cu aderarea României la Schengen. „Ce ne pasă nouă că vom putea circula liber prin Europa, dacă aici la noi lumea trăieşte în sărăcie? În Ştefăneşti nu este nicio fabrică unde să lucrezi. Toţi au deschis magazine şi cârciumi", a spus Ştefănel Rusu, primarul oraşului Ştefăneşti.
„Dacă ne bagă Schengen-ul, ne-am ras"
Singurii ceva mai interesaţi de spaţiul Schengen sunt localnicii care câştigă bani din traficul cu ţigări. În zona Stânca - Ştefăneşti zilnic se confiscă mii de pachete de ţigări şi cu toate acestea traficul cu ţigări de contrabandă este mai înfloritor ca niciodată. Trafincaţii stau ziua în amiaza mare în centrul oraşului cu câte un pachet de ţigări în mână pe care-l flurură în faţa maşinilor ce tranzitează localitatea. „Noi doar le vindem. Ţigările le aduc moldovenii şi le cumpărăm şi noi de la ei. Nu noi suntem periculoşi, ci ăia care cară cu tirul în ţară şi câştigă milioane de euro. Dacă ne bagă Schengen-ul ne-am ras, că ăştia se pun pe noi şi nu-i mai lasă pe basarabeni să intre aşa uşor în ţară", încearcă să se justifice Marcel, un tânăr de etnie rromă care recunoaşte deschis cu ce se ocupă.
De cealaltă parte a graniţei, în Republica Moldova, basarabenii sunt îngroziţi că odată cu securizarea graniţei de est a României nu vor mai avea libertatea de a circula în ţara noastră aşa cum o fac în prezent. Mulţi au rude stabilite în România şi se tem că nu le vor mai putea vizita atât de des. „Am o soră care este măritată la Botoşani şi pe care o vizitez săptâmânal pentru că mai merg cu produse de vândut la piaţă. În România aduc vodcă şi dulciuri şi de la voi cumpăr mâncare şi haine. Dacă nu se mai trece aşa uşor noi suntem condamnaţi să murim de foame", a spus Eugen Jăgăran, un basarabean în vârstă de 41 de ani.
Câini de graniţă
Poliţiştii de frontiră au primit câini special dresaţi să depisteze ţigări, droguri sau explozibili. Labana, un ciobănesc german, deja şi-a intrat în pâine, zilele trecute reuşind să descopere în maşina unui moldovean 600 de pachete de ţigări ascunse. „Unde se termină capacitatea omului, intervine câinele. În câteva secunde îţi poate descoperi dacă într-o maşină sunt ascunse droguri, ţigări sau explozibili", a spus agentul principal Gabriel Urioc, de la Sectorul Poliţiei de Frontieră Stânca.
INVESTŢII MASIVE
România a cheltuit 1,15 miliarde de euro pentru măsurile de aderare la Spaţiul Schegen. 130 de milioane provind din fonduri Phare, 480 de milioane de euro au fost alocate prin „Facilitatea Schengen", iar alte 540 de milioane de la bugetul de stat.
Le-a omorât traficul de ţigări
Vasile Doroş se uită spre Ucraina, aflată la doi paşi
Sătmărenii din localităţile aflate la graniţa cu Ucraina nu au idee dacă aderarea la spaţiul Schengen este un lucru pozitiv sau negativ, însă mărturisesc că se simt agasaţi de numărul mare de controale pe care poliţiştii de frontieră şi alte autorităţi le fac, zilnic, în zonă.
„Este un abuz. În ultima vreme au apărut mai mulţi grăniceri decât pe vremea lui Ceauşescu. Poţi să prinzi şi câte patru controale într-o singură zi. Ne controlează dacă avem ţigări de contrabandă sau alcool ascunse în maşini", spune Vasile Doroş (61 de ani). Bărbatul lucrează în agricultură în localitatea Halmeu, unde se află şi punctul de trecere a frontierei spre Ucraina din judeţul Satu Mare. „Eu urmăresc la televizor discuţiile legate de aderarea la spaţiul Schengen, însă singura schimbare ce a avut loc în zonă până acum a fost înăsprirea controalelor ", mai spune Vasile Doroş.
Traficanţii, înapoi la agricultură
Un alt localnic din Halmeu spune că mulţi au reuşit să îşi facă adevărate averi de pe urma contrabandei cu ţigări, însă controalele sporite din ultima vreme au stricat aceste afaceri. „Nu se mai aduc ţigări ca pe vremuri. Chiar dacă ştii vreun vameş, pe traseu sunt foarte multe controale, iar acum riscul este prea mare, la fel şi pe zona verde", spune Beniamin Sarca (37 de ani), un muncitor în construcţii. Acesta mai spune că circa 20 % din cei 7.000 de locuitori ai comunei s-au ocupat de traficul cu ţigări. „Eu aici am copilărit la câteva sute de metri de vamă. În anii trecuţi, se aduceau ţigări cu microbuzul. S-au făcut adevărate averi, dar acum nu le mai merge", mai spune sătmăreanul. ; Lucian Laszlo
Partea bună a poveştii
Gândul că vor fi supravegheaţi permanent nu îi sperie pe sătenii din Ulma, judeţul Suceava, un sat aflat la graniţa cu Ucraina. Aceştia spun că în felul acesta vor fi în siguranţă şi niciunul nu va mai îndrăzni să fure din curtea vecinului. Pentru ei, „intrarea în Schengen" este o expresie pe care o aud des la televizor şi la poliţiştii de frontieră. „Acum au început să defrişeze pădurea de pe lângă frontieră, ca să fie liber şi să aibă vizibilitate, iar poliţia face razii mult mai dese", spune Mircea Ihnatiuc, primarul comunei Ulma. Sătenii văd cu ochi buni aceste schimbări chiar dacă se simt ca la „Big Brother". „Nu mă deranjează dacă sunt supravegheat, doar hoţii se tem, noi, oamenii cinstiţi, nu. Lumea se bucură că este în siguranţă, e un lucru bun. Eu îmi fac în continuare treaba prin curte chiar dacă ştiu că mă vede cineva, pot să-mi asculte şi telefonul", spune Gheorghe Cega, dascăl în Ulma de 43 de ani. „Poliţia de frontieră colaborează bine cu oamenii din satele de la graniţă, ei ne mai ajută să prindem infractorii, ne sesizează când văd contrabandişti care trec ţigări", a spus Ilie Poroch-Seriţan, purtătorul de cuvânt al IJPF Suceava. Paula Scînteianu
Noua cortină de fier
Dorin Giuşcă şi Gheorghe Roman bârfesc „Şenghenu“ la o vodcă
Unul dintre cele mai fierbinţi puncte ale României prin prisma viitoarei aderări este aşezarea gălăţeană Oancea. Satul este situat în apropierea unui punct de trecere a frontierei spre Republica Moldova, iar de ţara vecină îl separă Prutul şi un pod de 50 de metri lungime. Aici, oamenii privesc cu neîncredere aderarea la spaţiul Schengen şi cred că noile reguli vor aşeza o nouă „cortină de fier" între ei şi rudele din Republica Moldova.
Faptul că te apropii de graniţă îl simţi încă de la vreo 20 de kilometri de comună. Patrulele Poliţiei de frontieră sunt din ce în ce mai dese, oamenii în uniformă opresc orice autoturism suspect, iar partea dreaptă a şoselei este străjuită de un gard înalt de vreun metru şi jumătate, ruginit şi pe alocuri căzut.
Primul pas pe care-l fac foştii cetăţeni sovietici pe plaiurile europene se opreşte fix într-o groapă: drumul ce duce la Punctul de Trecere al Frontierei Oancea arată fix ca după un bombardament. La cârciuma satului, înfofoliţi pe terasă la o vodcă, doi bărbaţi respectabili ai aşezării, Dorin Giuşcă şi Gheorghe Roman contemplau problema integrării. „Dom'le nu ştiu eu care e treaba cu Şenghenu' aista. Ne dă oare ceva? Ne ajută să creştem vitele? Nu cred! Aşa că eu zic mai bine să nu intrăm deloc", explică cu năduf nea Roman. Giuşcă îl susţine. „Nu văd de ce atâta tam-tam cu Şenghenu! Parcă ar veni să ne dea aur Europa".
Iubire fără fontiere
Pe uliţele lăturalnice, odată cu asfaltul şoselei principale, a dispărut şi orice urmă a Europei moderne. Silvia Budescu este moldoveancă get-beget, născută în comuna Căprana, din ţara vecină. Soţul său, Paul, este de loc din Oancea. „Ne-am cunoscut la nunta fratelui meu, care este căsătorit tot cu o moldoveancă. Ne-am plăcut, am mers de mai multe ori după ea în Moldova şi în cele din urmă ne-am căsătorit", a explicat Paul Budescu.
La 11 ani după nuntă, aderarea României la Spaţiul Schengen va institui pentru familia Budescu o nouă cortină de fier. „Acum mergem destul de rar în Moldova, ne vedem mai mult la sărbători şi la prăşit. Odată cu noile reglementări cred că îi vom vedea din ce în ce mai rar. Sper totuşi să înţeleagă situaţii ca a noastră, pentru că ar fi păcat să nu îmi mai pot vedea de pildă fiul, care locuieşte peste Prut", spune Silvia Budescu.
Din cauza legilor, mereu schimbate, nici la mai bine de un deceniu de la celebrarea căsătoriei, Silvia nu are cetăţenia română. „Acum câţiva ani am avut actele gata, dar în câteva zile s-a schimbat legea şi a trebui să o iau de la capăt. Noroc că fetiţa noastră, care are trei ani şi trei luni este româncă, având în vedere că s-a născut de partea bună a Prutului", a mai declarat femeia.
Silvia îşi câştigă pâinea având grijă de o bătrână din Oancea. „Banii sunt mai buni şi se câştigă mult mai uşor în România decât în Moldova. Este greu şi aici, dar nu ca în Moldova", a explicat Silvia. Cât despre România şi Europa, Paul are o vorbă de duh: „Până să fim ca ei mai avem de mâncat multă mămăligă".
De fapt, singurul loc din Oancea care a beneficiat de apropiata intrare a României în spaţiul Schengen este Vama. În ultimul an, aici a fost ridicată o clădire nouă, care deserveşte partea română, punct în care funcţionează atât vama, cât şi poliţia de Frontieră. ; Liviu Ghinea
Graniţa şi moldovenii
Pescarul Ionel Hristea are boală pe braconierii moldoveni
Schengenu', un cuvânt, iar ăsta e de la Dumnezeu". Asta ştie Ionel Hristea (50 de ani) din localitatea de frontieră Moreni (Iaşi) despre spaţiul Schengen. În 1993 s-a mutat din Galaţi împreună cu părinţii ca să stea la malul Prutului. Are casa atât de aproape de fâşia verde că, dacă s-ar întinde prea mult în pat, ar atinge-o cu degetele mari de la picioare.
„Ce-i Schengen? Păi ce poate să fie? Un cuvânt, iar cuvântul îi de la Dumnezeu. Mai multe despre asta cred că ştiu istoricii. Ce viaţă poate să-mi schimbe, că eu viaţa mi-o schimb numa' cu băţu' ăsta", spune Ionel Hristea în timp ce coboară de pe umărul drept un arac strâmb, de vârful căruia are agăţat o aţă de pescuit, cu un cârlig la celălalt capăt.
„ Nu cred că vreau să intrăm în Schengen, că eu stau chiar pe malul Prutului...", spune localnicul, fără să ştie exact ce-l deranjează. „Am auzit de astea, de infraroşu şi nişte sateliţi parcă. M-am gândit că mă pot vedea. Mi-a spus cineva care a fost în Armată şi acum a plecat la muncă în Spania. Nu mă tem încă, da' m-am gândit şi la asta. Am şi eu o concubină, iar dacă mă filmează noaptea cu aparatele alea care văd pe întuneric, pe aicea prin curte cu ea cum ne mai drăgălăşim, ce?" , spune săteanul. Gânditor, cu mucul de Plugaru frământat în vârful degetelor îngălbenite de nicotină, localnicul vorbeşte depre una din problemele actuale ale frontierei, braconjul. „În mine au încredere, stau aici pe malul apei şi mă ştiu cei de la frontieră. Le-am spus de ani de zile că noaptea basarabenii intră şi pun plasă. Eu prind peşte pentru mine. Mai stau şi noaptea. Să-mi ajute Dumnezeu să fac aşa şi după ce intrăm în spaţiu' ăsta, Schengen", trage concluzia Hristea, odată cu ultimul fum din ţigara adusă de peste Prut.
„Grija mea e să merg la câmp"
Nici Mihai Dăscălescu (55 de ani) nu este familiarizat cu spaţiul Schengen. „Nu'ş ce-i ăla. Stau aici de 20 de ani da' n-am mai auzit de el", spune săteanul. Simte însă pe propria-i piele că ceva s-a schimbat la graniţă. „Înainte de Revoluţie era altfel. Acum e mai strict. Mai puteai să treci dincolo, mai făceai cumpărături, acum nu mai poţi. Poliţiştii de frontieră sunt destul de severi cu noi", mai spune Mihai Dăscălescu.
Sistemele de supraveghere ale poliţiştilor de frontieră nu-i sperie pe localnicii din Moreni, comuna Prisăcani. „Ce dacă au sisteme cu termoviziune de aia. Eu ţin uşile închise tot timpul că-s singură şi mă tem. Nu am eu treabă cu poliţiştii de frontieră şi cu Schengen-ul lor. Grija mea e să merg la câmp şi să fac treabă în gospodărie", spune şi Natalia Amariţei, de 80 de ani. ; George Cojocaru
Ochi de vânător
La Vaslui, valea Prutului este înţesată de poliţişti care patrulează cu maşini dotate cu tehnologie de ultima generaţie pentru supravegherea frontierei. Se strecoară pe uliţele din satele sărăcăcioase şi opresc din când în când pentru a-i întreba pe oameni dacă au văzut „persoane suspecte". Sătenii au fost instruiţi să colaboreze cu agenţii. „Păi, eu veghez un şes întreg. Văd tot ce mişcă, iar dacă mi se pare ceva suspect imediat îi anunţ pe poliţişti", a spus Ion Croitoru, un bătrân de 77 de ani din localitatea Chersăcosu. Fost vânător, moşul se mândreşte că are o privire ageră şi nimic nu are cum să-i scape. Cât despre Schengen, Ion Croitoru ne lămureşte imediat: „Mă duc până în Italia sau Franţa ca şi cum aş merge la Vaslui. Buletin şi bani de drum să am".
Pentru Angela Mistreanu (35 ani), din satul Albiţa, Schengen nu înseamnă doar cale liberă spre Occident, ci şi o piedică în plus pentru a se întoarce acasă, în Lueşeni (Repulica Moldova). Femeia a venit în România în martie 1999, după ce aproape opt ani de zile corespondase cu cel ce avea să-i devină soţ, Fănică Mistreanu. „Până să vin în România nu-l văzusem pe Fănică decât în poze. Eram îndrăgostită şi am lăsat în urmă totul, pentru a fi alături de el", explică femeia. Şi-a întemeiat aici o familie, însă distanţa de părinţi şi fraţi o macină în fiecare zi. „Acum este mai greu când treci prin vamă. Stai mai mult şi eşti altfel verificat, mai ales la moldoveni", spune cu amărăciune Angela. Cel mai mult o doare că fiul său, Cătălin (11 ani), încă nu şi-a cunoscut bunicii din partea mamei. „La bunici am fost o singură dată, când aveam vreo doi ani, dar nu îi mai ţin minte", spune imediat băieţelul. Bogdan Ogrinj
Se încarcă comentariile...
