Simplificarea accesării de fonduri europene

Comisarul pentru politică regională, Johannes Hahn (stânga) şi ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban

Procesul de simplificare nu este numai responsabilitatea Comisiei, ci şi a statelor membre.

România este în anul al şaselea de când se chinuieşte să acceseze fondurile europene, îndeosebi fondurile structurale, alocate prin bugetul UE, 2007-2013. Până acum a reuşit „performanţa" de a se plasa pe ultimul loc în UE la volumul absorbţiei. În ceea ce priveşte eficienţa, mai bine să nu o evocăm. Chiar în aceste zile, un alt program este în dificultate (POSDRU), după ce anul trecut programul dezvoltării regionale a fost suspendat. Oficialii guvernamentali se apără cu constatarea că ar putea fi şi mai rău, adică nu doar să fie întrerupte plăţile, ci să fie suspendat întregul program, dar şi altele! Cu o asemenea atitudine, nici nu e de mirare că criticile cotidiene la adresa autorităţilor române nu mai au sens. Motiv pentru care propunem să ne îndreptăm spre Cadrul financiar multianual viitor (2014-2020).

LECŢIILE CRIZEI

Înca din 2009, discutându-se diferite pachete de măsuri ale UE pentru statele membre afectate grav de criză, s-a insistat pe necesitatea simplificării procedurilor accesării fondurilor europene, astfel încât bugetul european să vină în sprijinul acestor ţări. Dar, înainte de recenta criză, devenise „legendară" greutatea birocratică şi costurile administrative ale accesării fondurilor europene.

În ultimii ani, Comisia Europeană a iniţiat câteva măsuri de simplificare pentru şase state membre aflate în dificultate, inclusiv pentru România, dar a propus şi un proces de simplificare a căilor, procedurilor şi mecanismelor de accesare a fondurilor UE în următorul exerciţiu bugetar. După ce, în iunie 2011, Comisia a înaintat o viziune despre finanţele UE, obiectivele şi mijloacele finanţării europene, la sfârşitul anului trecut ­s-au făcut propuneri privind direcţionarea respectivei finanţări către „cetăţeni şi către business". În urmă cu câteva zile, Comisia şi-a onorat promisiunea de a prezenta modalităţi de simplificare a absorbţiei fondurilor europene.

VIZIUNEA NOULUI CADRU FINANCIAR

În România, discuţia s-a concentrat, în primii cinci ani ­postaderare, pe subiectul „cum să luăm banii de la UE", fără o elementară îndreptare spre convergenţa noastră cu politicile europene. Subliniez acest aspect şi ca o explicaţie a eşecului actual al absorbţiei (nefiind, însă, singura!), dar mai ales pentru a atenţiona că viitorul Cadru financiar european intenţionează să o rupă cu cultura bugetară de până acum. Într-un nou Cadru contractual-partenerial-condiţional, Comisia propune ca fiecare solicitare bugetară să fie legată de scopurile şi priorităţile politicilor europene, să constituie investiţie clară în realizarea obiectivelor Strategiei „Europa 2020".

Logica pan-europeană a viitorului buget (2014-2020) va urmări finanţarea prioritară a creării bunurilor comune europene, integrarea şi competitivitatea Uniunii. Totodată, îşi propune să contribuie la mobilizarea şi multiplicarea investiţiilor private, în concordanţă cu aspiraţia spre creştere şi dezvoltare economică sustenabilă, crearea locurilor de muncă şi îmbunătăţirea standardelor de viaţă a cetăţenilor europeni.

Pe scurt, cuvintele-cheie ale acestei propuse viziuni bugetare europene sunt: cetăţeni, business, integrare, competitivitate, modernizare instituţional-administrativă, coordonare, conectivitate. Fără a asimila organic sensurile acestora, în contextul evoluţiilor ­postcriză ale UE, va fi greu sau imposibil să se acceseze fondurile europene.

PROCESUL SIMPLIFICĂRII

Fără a detalia tehnicalitatea sugestiilor Comisiei, amintim că agenda simplificării se bazează pe două seturi problematice: reglementarea financiară şi propuneri legislative specific-sectoriale. Acestea vor conţine propuneri referitoare la raţionalizarea programelor (reducerea numerică, sinergia între diferite programe, concentrarea unor activităţi etc.), coerenţa şi claritatea regulilor, concentrarea asupra unor obiective şi indicatori clari, folosirea unor instrumente simplificate pentru procesul decizional.

O importantă valoare ar avea simplificarea şi clarificarea mecanismelor şi procedurilor pentru implementarea programelor, precum: regulile costurilor eligibile, formele granturilor, achiziţiile publice, controlul mai proporţionat şi mai puţin costisitor, încurajarea utilizării tehnicilor şi metodelor de guvernare, etc. Ceea ce ar trebui să se obţină este  încurajarea şi facilitarea accesării fondurilor europene, dar şi eficientizarea acestui recurs prin reducerea costurilor administrative, a costurilor fondurilor pentru beneficiari şi actorii implicaţi, obţinerea unui echilibru între obiectivele politice europene şi mijloacele realizării lor.

ROMÂNIA FAŢĂ CU VIITORUL BUGET EUROPEAN

Acest proces de simplificare nu este numai responsabilitatea Comisiei, ci şi a statelor membre. Aşa că, din experienţa nu foarte fericită de până acum, autorităţile române vor trebui să vină cu propuneri clare privind stabilirea regulilor generale şi a regulilor specific-sectoriale pentru accesarea finanţărilor europene viitoare. Foarte utilă ar fi implicarea în proces a nivelului regional, local, business şi ONG-uri.

Şi, înainte de toate, s-ar impune adoptarea unei viziuni realiste multianuale şi bipartizane de evoluţie economico-socială a României, corelată cu viitoarele politici europene, dar şi modernizarea şi eficientizarea administraţiei publice, restructurarea arhitecturii şi capacităţii administrative naţionale, regionale şi locale de accesare a fondurilor europene. Toate acestea se cer a fi înfăptuite într-un timp optim, pentru ca formalizarea noului Cadru financiar multianual european să le includă.