Programul european Tempus – trecut şi prezent

România nu a participat la conferinţa din Serbia asupra viitorului Programului Tempus. Câtă vreme liderii politici români nu duc ţara pe calea politicilor europene, nu înscriu instituţiile centrale şi locale în efortul dezvoltării programelor europene, nu propun proiecte care să însemne aplicarea sinceră şi corectă a acestor programe şi politici europene, nu va fi posibil să beneficiem din plin de statutul de stat membru al UE.

Vin cu o modestă ilustrare: în urmă cu câteva zile, la Belgrad (Serbia), s-a desfăşurat conferinţa organizată de Comisia Europeană şi Agenţia pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură, cu scopul analizei aplicării, timp de două decenii, a Programului Tempus (menit a moderniza învăţământul superior în ţările vecine UE) şi a stabilirii obiectivelor pentru viitorul exerciţiu bugetar european (2014-2020).

Au fost prezenţi membri ai Colegiului Comisiei (Stefan Fule, comisar pentru Extindere), ai unor directorate generale, agenţii executive europene, dar şi reprezentanţi ai statelor membre ale Uniunii şi ai unor state nonmembre, la nivel de miniştri, secretari de stat, ambasadori, directori, experţi, profesori şi autorităţi academice.

Oficialii români nu au fost înscrişi pe lista participanţilor şi nici experienţa României sau aspiraţiile ei nu au fost expuse. Şi pentru că la respectivul eveniment s-a vorbit mult despre „vecinătatea" UE, merită subliniat faptul că Republica Moldova a fost prezentă la nivel ministerial, iar preşedintele Serbiei a rostit un discurs abil circumscris problematicilor europenităţii actuale.

CE E PROGRAMUL TEMPUS?

Deşi cel mai adesea Bruxelles-ul vorbeşte de succesele politicii Pieţei Interne, ale unor politici comune în care instituţiile europene au o implicare majoră, cred că este îndreptăţit şi chiar necesar a se prezenta „poveştile de succes" ale unor politici şi programe europene în care statele membre, unele instituţii locale şi cetăţenii înşişi joacă un rol important.

Iar un exemplu este chiar Programul Tempus, iniţiat după căderea Zidului Berlinului şi aplicat, în prima rundă (1990), în Germania Estică, Polonia, Ungaria, fosta Cehoslovacie (România a fost inclusă în 1991). Dedicat educaţiei şi pregătirii profesionale, Programul Tempus a devenit repede un reper pentru efortul reformării învăţământului superior în statele partenere din Europa Central-Răsăriteană, Balcanii de Vest, Asia Centrală, Africa de Nord şi Orientul Mijlociu.

Remarcabilă a fost capacitatea Programului Tempus de a se adapta mereu schimbărilor, dinamicii societale şi regionale, concurenţei globale şi ritmului inovărilor metodologice şi tehnologice. În statele candidate la aderarea la UE, a avut un rol substanţial în pregătirea capacităţii instituţionale şi resurselor umane, în transpunerea legislaţiei europene.

IMPACT ŞI PERSPECTIVE

Efectele aplicării Programului Tempus, în cei 20 de ani de existenţă, se întâlnesc până la nivelul facultăţilor şi departamentelor, al relaţiilor interpersonale şi de grup. Un impact major a fost la nivel instituţional, de la managementul universităţii până la îmbunătăţirea calităţii educaţionale. 

Este recunoscut meritul Programului în reformarea sistemelor universitare, la nivel naţional, promovarea conceptului Bologna şi a „internaţionalizării" sistemelor universitare naţionale. În termeni cantitativi, este relevant să arătăm că Programul Tempus s-a extins de la 16 la 56 de state participante, implicând peste 2.200 de instituţii universitare, fiind cea mai largă reţea academică înregistrată până în prezent.

Întrucât Strategia UE-2020 pune un accent deosebit pe educaţie, cercetare, creativitate, inovare, Comisia Europeană şi statele membre mizează pe Programul Tempus şi Ariile Europene ale Educaţiei şi Cercetării pentru dezvoltarea şi perfecţionarea resurselor umane, pentru investirea în capitalul intelectual - resursele de bază ale competitivităţii UE.

Propunându-şi obiective ambiţioase, pentru etapa 2014-2020, devine obligatoriu ca statele membre şi Comisia Europeană să reconsidere nivelul de finanţare al Programului Tempus, pentru ca UE să poată face faţă provocărilor secolului al 21-lea. Raportându-se la Programul Tempus, în noua calitate - cea de membru UE, România are ocazia să-şi reprofileze interesele şi implicarea în acest program. Desigur, dacă vrea să aibă o atitudine activă şi creatoare în evoluţiile europene şi globale de mâine.

Fost negociator-şef al României cu UE

Vasile Puşcaş, profesor de relaţii internaţionale, autor a peste 20 de volume, a fost negociator-şef al României cu UE (2000-2004); în timpul mandatului său au fost încheiate toate capitolele de negociere şi s-a finalizat negocierea Tratatului de Aderare. Din decembrie 2008 până în octombrie 2009, a fost ministru pentru Afaceri Europene.