Pierre Moscovici deputat francez: „Prietenii mei români ştiu că mai sunt lucruri de făcut“

Pierre Moscovici, deputat francez socialist

Unul dintre cei mai importanţi avocaţi ai intrării României în Uniunea Europeană, Pierre Moscovici, a explicat pentru „Adevărul“ opinia sa în privinţa aderării ţării noastre la Schengen.

Deputatul francez, în vârstă de 53 de ani, posibil candidat la Preşedinţia Franţei din partea Partidului Socialist, are origini române şi a fost raportor al Parlamentului European pentru România, înainte de aderarea la UE. Totuşi, cu un ochi la propriul electorat, Moscovici nu ar da în cazul Schengen o şansă la fel de mare ţării noastre. Pe acest teren, el e de acord cu Sarkozy: România mai are de aşteptat.

„Adevărul": Aţi fost unul dintre artizanii intrării României în Uniunea Europeană. Cum vi se par poziţiile recente ale preşedintelui Sarkozy faţă de România - în special în ceea ce priveşte Schengen şi rromii? Ce veţi schimba în această politică dacă socialiştii vor câştiga prezidenţialele?

Pierre: Nu prea e rolul meu să comentez aici politica externă franceză şi relaţiile bilaterale. Comportamentul Guvernului Franţei şi al preşedintelui francez faţă de rromi a fost profund şocant. M-a durut să văd câte critici au venit din partea Comisiei Europene. Mi s-a părut că în acea vreme Franţa a avut un comportament discriminatoriu faţă de o populaţie, a fost o discriminare pe baze etnice. Or, construcţia europeană, aşa cum o văd eu, ar trebui să se bazeze pe principii diametral opuse. Ceea ce spunea De Gaulle era profund diferit, şi anume că niciun om nu poate fi discriminat în funcţie de originea etnică. Şi Comisia Europeană avea dreptate să pună atâtea întrebări Franţei. Evident, au existat şi derapaje. De pildă, a confunda rromii cu românii. Asta a dus la o stigmatizare dublă: stigmatizare la adresa rromilor şi stigmatizare la adresa românilor. În ceea ce priveşte Schengen, aici sunt mai prudent, pentru că nu trebuie să uităm că acordurile Schengen prevăd că există mai multe perioade pentru libera circulaţie, în special cea a muncitorilor. Există o perioadă de doi ani, o alta de trei ani şi apoi încă una de doi ani. Şi, din acest punct de vedere, nu e deplasat să ne punem întrebări. Nu e deplasat nici să avem în vedere o abordare a problemei pas cu pas. Şi nu vreau să răpesc României meritul de a fi făcut progresele pe care le-a făcut în materie de securitate, justiţie, luptă împotriva corupţiei. Nu spun asta suspectând autorităţile române actuale, dar sunt în acelaşi timp exigent faţă de acestea. Am fost raportor al Parlamentului European pentru România, dar am fost un raportor lucid. Am crezut întotdeauna şi cred şi acum că aderarea României a fost interesantă pentru România şi interesantă pentru Europa. Ceea ce nu înseamnă că România nu vrea să devină un stat membru exemplar. Prietenii mei români ştiu că mai sunt lucruri de făcut şi că trebuie să le facă.

Cum vedeţi lupta electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2012?

Va fi o luptă foarte dură, în 2012, între stânga democratică şi dreapta republicană. Pentru că preşedintele actual, Nicolas Sarkozy, a radicalizat enorm dreapta franceză. În Franţa ar trebui să fie vorba de „libertate, egalitate, fraternitate" şi laicitate. Dar Franţa lui Nicolas Sarkozy nu este una a libertăţii: nu există o libertate a presei şi a justiţiei. Nu este nicio republică a fraternităţii, gândiţi-vă la imigranţi şi la tratamentul de care are parte Europa. Nu este nicio republică a egalităţii dacă ne aducem aminte ce se întâmplă în materie fiscală şi apoi nu mai e nici o republică laică. A radicalizat-o şi în multe aspecte se intersectează cu Frontul Naţional: imigranţi, laicitate, dezbatere asupra identităţii naţionale. Deci, stânga va trebui să-şi asume aceste dezbateri, inclusiv cea europeană şi ecologistă, descentralizarea.

Ce veţi face cu impozitele? Le veţi mări?

Nu e vorba de a face şi mai grea povara fiscală. De când a venit, Sarkozy a făcut o serie de cadouri prietenilor săi bogaţi. De când e preşedinte, impozitele s-au micşorat pentru întreprinderi în dauna oamenilor şi, în ceea ce priveşte oamenii, în dauna păturii mijlocii.

Ce s-a întâmplat cu DSK schimbă datele pentru socialişti în alegerile prezidenţiale. Cum vă repoziţionaţi?

Dominique Strauss-Kahn se afla pe o poziţie de favorit evident din partea socialiştilor, dar favorit şi în cursa pentru Elysee. Acum a ieşit pentru moment din viaţa politică, dar acuzaţiile împotriva sa sunt grave şi nu respectă principiul nevinovăţiei. Deci, la alegerile primare ale socialiştilor nu se ştie deocamdată ce va fi. Există candidaţi care nu erau până acum în poziţia de a concura. Eu unul eram pentru DSK. Acum au apărut ­Francois Hollande şi Martine Aubry. Vă spun şi ce nu schimbă plecarea lui DSK: nu îl transformă pe Sarkozy într-un preşedinte bun şi popular şi nu fac din dreapta forţa majoritară în Franţa. Dorinţa de schimbare rămâne puternică, iar cu DSK ea era foarte bine direcţionată. Deci, schimbarea lui Sarkozy rămâne probabilă, majoritatea francezilor nu îl mai vor preşedinte. Întrebarea rămâne dacă stânga poate da preşedintele sau preşedinta pe care o doresc.

Veţi fi candidat?

Mă gândesc. Eu am lucrat mult timp cu DSK şi am făcut parte împreună din valul reformist social-democrat. Deci, am suficientă experienţă ca să pot face asta. Nu e ceva care să mă sperie, ci, din contră, să mă tenteze. Sunt în acelaşi timp responsabil din punct de vedere politic şi vreau să văd în următoarele săptămâni care este oferta politică făcută francezilor. Dacă vine o ofertă mulţumitoare din partea altui candidat, nu îmi voi face o ambiţie personală din asta. Dacă nu va fi un candidat care să reprezinte convenabil această reformă, atunci mă voi prezenta. Dacă vom pierde următoarele alegeri, Partidul Socialist se va afla într-o mare dificultate în viitor. Schimbarea va veni de la noi, de la stânga, sau nu va veni deloc.

"Comportamentul Guvernului Franţei şi al preşedintelui francez faţă de rromi a fost profund şocant."