Oligocraţia română şi spaţiul Schengen

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Eşecul aderării la Schengen nu face decât să mărească distanţa dintre oligocraţia autohtonă şi cetăţeni şi să diminueze încrederea în voinţa şi putinţa conducătorilor ţării de a servi interesul nostru.

Lumea întreagă e în suferinţă şi nici Uniunea Europeană nu o duce mai bine. Tot mai des auzim cetăţenii europeni, iar mai nou şi pieţele, că guvernele statelor europene şi liderii lor politici ne duc spre o nouă şi probabil mult mai gravă etapă a crizei economico-financiare. Aşa că, pot zice unii, ce mai contează eşecul României de a accede la spaţiul Schengen? Oricum, oligocraţia română şi-a stabilit reşedinţele pe riviera franceză şi cea italiană, în Alpii austrieci, elveţieni şi bavarezi, dar şi în alte locuri însorite. Pentru această oligocraţie, România nu mai este decât un spaţiu din bugetul căruia face bani. Aşa că la ce bun să mai lucreze pentru ca românii să treacă de bariera Schengen?

Perversiune politică

Vinerea trecută am avut prilejul să conversez cu un grup de doctoranzi în Relaţii Internaţionale, de la o universitate occidentală. La un moment dat, spre sfârşitul sesiunii de întrebări-răspunsuri, unul dintre ei m-a întrebat: „Cum e posibil ca România să nu fie capabilă a intra în spaţiul Schengen, câtă vreme declara că a îndeplinit toate condiţiile? Ce a împiedicat Bucureştiul să lămurească toate statele membre că este un partener valabil şi credibil în aplicarea acquis-ului Schengen?

De ce nu a negociat o alianţă adhoc pentru siguranţa obţinerii unei decizii favorabile?". Mi-am dat seama că interlocutorii mei erau la distanţă de ani-lumină de cultura politică şi cunoştintele funcţionale despre Uniunea Europeană pe care le au guvernanţii  din România de azi. Pentru tinerii mei interlocutori şi viitori specialişti în Relaţii Internaţionale şi diplomaţie era limpede că Guvernul României nu a făcut ceea ce trebuia, suspectându-l chiar de lipsa voinţei sincere de a duce la bun sfârşit acest obiectiv al integrării europene.

La rândul meu, am întrebat: „Ce aţi zice dacă un guvernant român ar susţine că, de fapt, diplomaţia din Bucureşti a obţinut un succes prin neatingerea obiectivului aşteptat de o ţară întreagă?"Aproape în cor mi-au răspuns că ar fi un caz clar de perversiune politică, frizând patologia, şi că astfel de discurs ar putea fi îndreptat doar spre „stupid people". „Aţi auzit vreodată de gurul de Dămăroaia?", i-am chestionat. Evident că, pentru ei, aşa ceva era de neînţeles, aşa că nu ne rămâne decât să constatăm că respectivul personaj are destui urmaşi în politica românească actuală.

Schengen cu ipocrizie

Cred că amânarea deciziei de a admite România şi Bulgaria în spaţiul Schengen, pentru a doua oară într-un an, este şi un eşec al Uniunii Europene. Nu înseamnă doar că anumite state membre s-au opus, ci şi că monitorizarea implementării „Programelor Schengen" a fost neadecvată, iar „gardianul tratatelor" este mai degrabă  complice  al acestei situaţii. Poate de aceea Comisia Europeană nu mai pridideşte a repeta, desigur justificativ pentru ea însăşi, că cele două ţări au realizat condiţiile aşa-zis „tehnice", când ar fi trebuit să argumenteze că ele sunt apte a implementa integral şi eficient obiectivele Schengen. Iar pentru ca ipocrizia să fie desăvârşită, chiar în săptămâna în care era planificată luarea deciziei care ne interesa, un desant de membri ai Colegiului comisarilor a aterizat la Bucureşti pentru a ne spune cu voce tare cât suntem de frumoşi, cuminţi şi grozavi. Probabil axa de putere Bucureşti-Bruxelles a proiectat o spălare de păcate a politicianismului dâmboviţean, când ar fi trebuit să rostească o pocăinţă publică. Iar liderii Popularilor Europeni, asociaţii celor două partide guvernamentale de la noi, au exprimat un regret post-factum pentru atitudinea Consiliului, anterior reuniunii miniştrilor JAI fiind ocupaţi cu evaluarea ospeţiei partenerilor lor din România.

Din rău în mai rău

Spuneam, în urmă cu un an, tot în această publicaţie, că trebuie muncit din greu pentru a sădi încredere partenerială tuturor statelor membre din spaţiul Schengen. Desigur, nu mă aşteptam ca cineva să ţină cont de acele opinii. Dar nici nu m-am aşteptat ca lucrurile să meargă tot mai spre rău. Căci ceea ce s-a întâmplat şi în 2011 nu a fost decât o invitare a unora dintre aceste state să constate că „nimeni nu e ca noi" şi că ele ar trebui să ia lecţii de la „patrioţii" carpato-danubiano-pontici. Or, interpretarea normelor juridice trece nu doar prin analiza precedentelor, ci şi a percepţiilor prezentului şi prospectarea viitorului.

Numai vreun şef peste un birou de lemn ar putea crede altceva! Recentul eşec de a adera la spaţiul Schengen nu face decât să mărească distanţa între oligocraţia autohtonă şi cetăţeni-contribuabili-electori, să diminueze şi mai mult încrederea în capacitatea, voinţa şi putinţa conducătorilor ţării de a servi interesul nostru.

Cu un guvern care, de luni de zile, bălteşte într-un procent al încrederii de ±10%, e glumeţ să crezi că guvernele altor state membre ar putea avea încredere în astfel de „partener". Or, cosmeti­zări tot mai frecvente nu duc la sporirea legitimităţii, ci mai degrabă indică preferinţa pentru menţinerea ţării în  marasmul  în care ne aflăm.

Dacă vrem, putem

Accederea la spaţiul Schengen, ca şi alte proiecte necesare pentru situarea noastră în modernitatea zilei de mâine, este realizabilă şi trebuie să se întâmple prin voinţa şi efortul nostru, printr-o muncă de zi cu zi. Inclusiv integrarea europeană va fi rezultanta unei voinţe şi activităţi intense şi energice, iar nu a mâinii întinse spre  cerul lui „pică pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă". Doar că trebuie să dovedim sincer că vrem, să arătăm noi înşine că ştim ce avem de făcut şi putem realiza ceea ce ne propunem! Şi să punem legea pe oligocraţie, să cerem statelor Schengen să nu-i admită acesteia intrarea în spaţiul Schengen până când Justiţia spune că asupra ei nu ar mai plana suspiciunea de corupţie, evaziune, crimă organizată etc.

Fost negociator-şef al României cu UE

Prof. Dr. Vasile Puşcaş este profesor Jean Monnet Ad Personam la Universi­tatea „Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca, şi a publicat peste 25 de volume. A fost negociator‑şef al României cu UE, finalizând toate capitolele de negociere şi Tratatul de Aderare, ministru pentru Afaceri Europene, membru al Parlamentului României.

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite