„Fişa postului“ văzută de la Bruxelles

Experţi şi funcţionari români din Bruxelles atrag atenţia că noul ministru al Afacerilor Europene ar putea intra în conflict cu MAE şi cu alte departamente ale Executivului.

La 50 de ani, Leonard Orban are deja un CV impresionant: negociator-şef, comisar european şi, de câteva zile, ministru pentru Afaceri Europene. Numirea sa în funcţia executivă nu a fost o surpriză pentru nimeni. De la el se aşteaptă mişcarea din loc a greoaiei maşinării birocratice româneşti, pentru ca rata de absorbţie a fondurilor europene să fie adusă la un nivel măcar decent. Însă misiunea se dovedeşte din start dificilă. Obişnuit mai mult cu cabinetele curăţele de la Bruxelles decât cu hăţişurile de partid din România, Leonard Orban va trebui totuşi să pună la punct miniştri şi să ia de guler oameni grei din administraţia locală. Altfel, cu greu poate spera să-şi încheie mandatul cu succes.  

Proaspăt numit în funcţia de ministru pentru Afaceri Europene, Leonard Orban şi-a expus deja primele obiective, la Bucureşti. Dar cum se vede de la Bruxelles viitoarea sa activitate? „Dacă aş fi în locul lui, m-aş gândi foarte serios să-mi mut biroul la Bruxelles. La urma urmei, cât ar costa o casă chiar în coasta Comisiei Europene? Două milioane de euro?

Aş aduce acolo funcţionari care să muncească de dimineaţa până seara şi aş lucra mână în mână cu Comisia, pe fiecare proiect în parte. Bineînţeles, ar trebui să primesc de acasă informaţii în timp real despre tot ceea ce împiedică fiecare proiect: probleme la licitaţii, aprobări date de autorităţile locale şi aşa mai departe", spune un consultant român care lucrează în capitala europeană. Adevărul este că numirea lui Leonard Orban în fruntea noului minister al Afacerilor Europene a fost aşteptată îndelung la Bruxelles, ca un semn că România este, într-adevăr, decisă să iasă din situaţia jenantă de acum, când rata reală de absorbţie, referitoare la sumele plătite efectiv de Comisia Europeană, se cifrează undeva în jurul a trei procente.

Leonard Orban va fi judecat în funcţie de rezultatele concrete în absorbţia fondurilor europene

Comisia se aştepta la progrese susţinute pe parcursul ultimelor şase luni, după numeroasele semne de nervozitate trimse spre Bucureşti. Numai că ritmul absorbţiei s-a redus drastic în ultimele luni, după ce Comisia a blocat 800 de milioane de euro din programul Regio, gestionat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, din cauza suspiciunilor de fraudă la achiziţiile publice. Mai mult, Guvernul român însuşi a decis să nu mai trimită documentele spre decontare la Bruxelles, de teama apariţiei unor noi suspiciuni de fraudă.

Comisia: aşteptăm măsuri urgente

În acest moment, aplicanţii români sunt finanţaţi din bani publici româneşti, în limita unui fond de 600 de milioane de euro, şi nu de către Comisia Europeană. Iar proaspătul ministru tocmai a declarat că speră ca trimiterea facturilor către Bruxelles să fie reluată în cursul lunii noiembrie.„Nu noi îi facem fişa postului domnului Orban, ci Bucureştiul", spune un înalt funcţionar din Comisia Europeană. „În ceea ce ne priveşte, considerăm că noul ministru trebuie să ia toate măsurile, dar toate şi rapid, pentru a creşte rata de absorbţie. El trebuie să se asigure de implementarea rapidă - şi subliniez, rapidă - a unor proiecte viabile, care să poată fi finanţate rapid şi să poată avea succes. În plus, aşteptăm de la noul ministru să asigure o mai bună colaborare între centru şi regiuni şi să ţină cont de interesele acestora din urmă", spune sursa din Comisia Europeană.

România a fost inclusă de Comisia Europeană printre cele şase ţări care vor putea primi în condiţii mult mai uşoare banii din proiectele finanţate prin politica de coeziune - aşa-numitul "nou Plan Marshall".  Planul ar permite plata anticipată a unor fonduri deja alocate. Mai mult, statele beneficiare ar urma să contribuie cu doar 5% din valoarea proiectelor, faţă de o medie de 15% în prezent. "România trebuie să identifice imediat acele proiecte care ar putea fi finanţate prin acest sistem de acces rapid la fonduri", spune purtătorul de cuvânt din Comisie.

Sămânţa unui conflict cu MAE?

Experţi români din Bruxellesprecum şi funcţionari români în instituţiile europene  cu care ne-am consultat atrag însă atenţia asupra riscurilor pe care noul ministru le va avea de înfruntat acasă. Ministrul Afacerilor Europene ar trebui să fie cel care să participle la Consiliul pentru Afaceri Generale (CAGRE), spun mai mulţi dintre experţii români cu care am stat de vorbă. România este reprezentată în acest organism de ministrul Afacerilor Externe.  „România încă nu are o formulă cu adevărat dedicată procesului decizional european, căci s-a preferat abordarea afacerilor europene ca politică externă şi nu internalizând politicile europene în România. Aceasta arată şi neadecvarea la statutul de membru UE", afirmă un expert român.

Doar o vitrină frumoasă?

„Noul ministru va trebui să reunească în cadrul viitorului minister toată coordonarea afacerilor europene, ceea ce îl va aduce în conflict cu Ministerul de Externe", observă un alt interlocutor al nostru. Şi nu ar fi singurul element de conflict, sunt de părere experţii de la Bruxelles. Există riscul ca noul minister al Afacerilor interne să dubleze activitatea celorlalte şi, mai ales, „să intre în conflict cu ceilalţi membri ai cabinetului, care au o viziune politicianistă şi naţională pe când el, în calitatea sa de fost comisar, are o viziune tehnică şi europeană", atrage atenţia un expert, care continuă: „Asta trebuie să evite în mod deosebit noul ministru".

Şi totuşi, ciocnirile cu ministerele de linie ar putea fi aproape de neevitat. După cum afirmă specialiştii consultaţi de noi, noul minstru va trebui „să se impună în faţa miniştrilor, pentru a rezolva problemele la nivelul autorităţilor de management, care rămân în cadrul ministerelor de linie" şi chiar „să instituie o procedură de control asupra departamentelor din celelalte ministere responsabile de implementarea fondurilor europene".

Pentru a reuşi, el va avea nevoie de o puternică autoritate politică, sunt de acord sursele consultate de noi. Există însă şi temeri: „Dacă e să ne luăm după declaraţiile unor lideri politici, el ar trebui să asigure faţa frumoasă, la Bruxelles, a miniştrilor din guvern şi să spele scheletele din dulapul guvernamental şi al partidelor, care au avut responsabilitatea accesării fondurilor europene postaderare", spune unul dintre experţii români din capitala europeană.

+

Bun specialist

Este familiarizat cu mecanismele complicate de negociere şi luare a deciziilor, iar nivelul său de relaţionare în cadrul instituţiilor europene este de neegalat în România

--

Portofoliu minor

Portofoliul multilingvismului, pe care l-a deţinut în cadrul Comisiei Europene în intervalul 2007-2009, prilej pentru destule glume prin mediile politice şi jurnalistice din Bruxelles

Inginer, manager, negociator

A absolvit Facultatea de Mecanică din cadrul Universităţii din Braşov (1981-1986) şi a lucrat ca ca inginer la Întreprinderea de Tractoare din Miercurea Ciuc, între anii 1986-1989. În anul 1989 se transferă la o întreprindere de construcţii-montaj din Bucureşti, pentru ca în perioada 1990-1993 să lucreze la Institutul de Cercetare în Tehnologia Construcţiilor de Maşini (I.C.T.C.M.). În acest timp a urmat, în Bucureşti, Facultatea de Management din cadrul ASE. Între anii 1993 şi 2001, a fost consilier parlamentar pentru Afaceri Europene şi Internaţionale, apoi negociator-şef adjunct, sub mandatul de negociator-şef al lui Vasile Puşcaş. După schimbarea de putere din 2004 a devenit negociator-şef, iar după aderarea României la UE, în ianuarie 2007, a depus jurămândul în calitate de comisar european. După expirarea mandatului primei comisii Barroso, în 2009, a devenit consilier prezidenţial pentru Afaceri Europene. 

Un ministru cu bolovanul în bagaj

Fără îndoială, Leonard Orban este unul dintre puţinii specialişti în relaţii europene pe care zona politică îi poate furniza în acest moment. Iar CV-ul său este, deocamdată, neegalat în România: a fost negociator-adjunct, negociator-şef, comisar european. Complicatele mecanisme de negociere şi luare a deciziilor nu-i sunt străine, nivelul său de relaţionare în cadrul instituţiilor europene este unul pe care foarte puţini alţi români îl pot egala în momentul de faţă.Ar putea exista însă impresia că numai simpla sa apariţie va face Bruxelles-ul să cadă pe spate de admiraţie. Să nu exagerăm. Bruxelles este imens ghem de interese adesea contrare, un mediu plin de intrigi şi invidii. E aproape imposibil să te faci plăcut tuturor, în ciuda aparenţelor.

„Piatră de moară"

Iar Leonard Orban reprezintă, totuşi, România. O ţară cu mari probleme de încredere, la ora actuală. Rata scăzută de absorbţie a fondurilor europene, cea mai slabă din Uniunea Europeană, este văzută la Bruxelles drept un indicator al corupţiei şi slabei capacităţi administrative a României. Ceea ce îi face pe mulţi să se întrebe dacă ţara era cu adevărat pregătită să adere în 2007. Aceasta este o piatră de moară pe care Leonard Orban o va purta în bagaj de fiecare dată când se va urca în avionul de Bruxelles. Un loc unde este imposibil să te iubească chiar toată lumea.

Să nu uităm nici circumstanţele în care Leonard Orban a ajuns comisar european, la finele anului 2006, după o penibilă bâlbâială politică la Bucureşti, pe fondul războiului dintre premierul de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu şi preşedintele Băsescu. Şi după ce favoritul premierului, Varujan Vosganian şi-a retras candidatura, pe fondul unor acuzaţii nedovedite de colaborare cu Securitatea, apărute în România. Aşa a apărut candidatura lui Leonard Orban, care a fost acceptat de preşedintele Comisiei, Jose Manuel Barroso şi a primit avizul Parlamentului European, în decembrie 2006. Lui Leonard Orban i-a mai rămas însă „doar" portofoliul multilingvismului, prilej pentru destule glume prin mediile politice şi jurnalistice din Bruxelles.

Inclusiv în gustata pagină „Entre nous" din jurnalul bruxellez „European Voice". „A avut un portofoliu atât de important, încât a şi fost desfiinţat" remarcă, sarcastic, un corespondent străin din Bruxelles. Dar până la urmă principalul criteriu după care activitatea lui Leonard Orban va fi judecată rămâne cel al rezultatelor concrete în absorbţia fondurilor europene. „S-ar putea ca la un moment dat să fie întrebat şi ce a făcut, nu numai ce funcţii a avut", atrage atenţia un expert român în  afaceri europene.