Adevarul.ro

Comisarul pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală se declară un susţinător al agriculturii tradiţionale. El afirmă că Statele Unite fac presiuni mari pentru ca Uniunea Europeană să adopte aceeaşi deschidere faţă de OMG care există acolo şi în alte părţi din lume.

O.N.: In cablogramele Wikileaks, România este caracterizată - printre altele - drept un "cal troian" al politicii SUA privind OMG în interiorul Uniunii Europene. Comisia Europeana vede România în aceiaşi termeni?

D.C.: Comisia Europeană nu judecă acţiunile unui stat membru decât din perspectiva respectării regulamentelor europene. Iar din această perspectivă, în momentul de faţă, România respectă aceste regulamente. Restul, e o chestiune de politică internă pe care România, ca stat suveran, şi-o asumă.

O.N.: Numele dumneavoastră a fost vehiculat în cablograme, ba ca posibil aliat al SUA, ba ca adversar al OMG. Ştiu că problema OMG intră în portofoliul comisarului John Dalli - Sănătate şi protecţia consumatorului. Şi totuşi, care este, de fapt, poziţia dumneavoastră personală?

Personal, cred mai degrabă într-o o politică a produselor de calitate, tradiţionale, naturale, într-o alimentaţie diversă, care respectă biodiversitatea în natură.

Nu cred că viitorul agriculturii europene stă în produse ieftine cu orice preţ, inclusiv cu preţul neîncrederii consumatorului. Nu cred că organismele modificate genetic reprezintă soluţia salvatoare pentru agricultura europeană sau pentru agricultura din România. Acesta e punctul meu de vedere personal, si spun asta nu pentru a intra în confruntare cu cei care cred altfel, ci pentru ca eu aşa cred.

Am promovat întotdeauna menţinerea şi punerea în valoare a diversităţii agricole şi alimentare, produsele de calitate şi produsele locale. Acestea pot fi soluţii pentru dezvoltarea unei producţii cu înaltă valoare adăugată, cu beneficii directe pentru agricultori dar şi pentru consumatorilor.

Personal, cred că agricultura din Uniunea Europeană ar trebui să mizeze nu atât pe performanţa eventuală a culturilor OMG, cât pe diversitatea şi calitatea produselor autohtone. Şi cred că în această direcţie ar trebui să se orienteze şi cercetarea agricolă europeană.

Sigur, este dreptul fiecărui agricultor să aleagă ce vrea să cultive, inclusiv OMG, şi îşi asumă apoi alegerea. Dar această alegere nu trebuie să fie în detrimentul alegerii altor agricultori de a cultiva fără OMG.

Pe de altă parte, este un fapt: multe state membre din UE importa soia modificată genetic pentru alimentaţia animalelor, dată fiind capacitatea limitată de producere a furajelor proteice în Uniunea Europeană. Chiar şi în aceste condiţii, am susţinut întotdeauna că dacă guvernele statelor membre decid sa accepte importul sau cultura unor astfel de OMG, intrarea acestora în circuitul alimentar trebuie dublată de o strictă trasabilitate a produselor ce conţin OMG, pentru a da consumatorului posibilitatea să aleagă.

Însă, până la urmă, aceasta este o problemă care va fi tranşată de consumatori. În măsura în care consumatorii vor şti ce vor, în măsura în care autorităţile naţionale vor eticheta produsele care conţin OMG şi vor aplica regulile privind trasabilitatea, viitorul OMG în Europa va fi decis în faţa etajerelor cu alimente.

Eu, în calitate de consumator, prefer întotdeauna calitatea şi diversitatea. Pentru mine, ca si consumator, produsele OMG nu răspund acestor criterii.

Fac aceste precizări pentru claritate şi pentru că mi-aţi cerut o opinie personală. În ceea ce priveşte poziţia mea instituţională de Comisar european pentru agricultură, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră portofoliul meu nu acoperă chestiunile OMG - acestea intră în responsabilitatea colegului meu John Dalli, Comisar pentru sănătate şi protecţia consumatorilor.

O.N.: Aţi întreprins, recent, o vizita în SUA. Aţi discutat acolo chestiunea OMG? Cu cine şi în ce termeni?

D.C.: Da, chiar dacă dosarul OMG este în portofoliul comisarului Dalli, am abordat şi acest subiect cu autorităţile americane, din perspectiva interesului pentru agricultură. Statele Unite fac presiuni mari pentru ca Uniunea Europeană să adopte aceeaşi deschidere faţă de OMG care există acolo şi în alte părţi din lume.

Dincolo de chestiunile legate de norme privind importul sau cultivarea OMG, care după cum spuneam, ţin de comisarul Dalli, am explicat că în Uniunea Europeană, cetăţenii, consumatorii, privesc cu reticenţă produsele pe bază de OMG şi că UE are o politică agroalimentară orientată mult spre exigenţe privind calitatea şi tradiţiile culinare.

Am spus că politica privind OMG pe care o adopta UE nu trebuie să afecteze încrederea pe care consumatorii europeni şi din lume o au în produsele agroalimentare europene.