Euro-topics/ Traian Băsescu şi Statele Unite ale Europei

Declaraţia preşedintelui Traian Băsescu este, cel mai probabil, un gest de susţinere pentru liderii francez şi german, preşedintele Nicolas Sarkozy şi cancelarul Angela Merkel, care s-au întâlnit marţi la Paris.

Pactul Euro plus, adoptat la 11 martie de Consiliul European, şi pentru care România şi-a dat acordul, stabileşte deja măsuri de coordonare bugetară, control şi sancţionare a statelor care încalcă regulile de prudenţă. Măsurile anticriză din Grecia au fost sugerate din afara ţării şi chiar s-a vorbit despre o cedare temporară a suveranităţii ţării. Recent, Banca Centrală Europeană a impus Spaniei şi Italiei măsuri concrete de reformă, în schimbul răscumpărării unei părţi a imensei lor datorii publice. Toate acestea arată că, de bunăvoie sau forţate de împrejurări, statele membre renunţă la atribuţii ale suveranităţii, sub presiunea crizei financiare.

În plan politic, Europa este împărţită în două tabere opuse : una a federaliştilor, susţinători ai ideii "Statelor Unite ale Europei" şi alta care optează pentru un stil mai britanic, văzând în Uniune o "asociaţie a statelor membre". Ideea Statelor Unite ale Europei presupune lideri legitimi, aleşi la nivel european şi, în pararel, reducerea influenţei liderilor aleşi la nivel naţional. Dar vor ceda liderii naţonali ceva din puterea de acum? Avansul spre Europa federală are nevoie, până la urmă, de unda verde a Consiliului, care reuneşte exact liderii naţionali. La nivelul instituţilor europene, există o rivalitate binecunoscută între Parlament, exponent al intereselor pan-europene şi Consiliu, care reprezintă statele membre.

Există, pe de altă parte, state prin tradiţie mai "federaliste", precum Belgia sau Luxemburg şi mai "eurosceptice", precum Marea Britanie, Danemarca sau Cehia. Cazurile Franţei şi Germaniei sunt speciale. Deşi cele două state sunt pilonii construcţiei europene, opiniile publice nu sunt atât de entuziaste. În 2005, francezii au respins proiectul Constituţiei Europene ( între altele, fiindcă se temeau de o Europă prea "liberală"). Acum, Angela Merkel este supusă unei presiuni puternice la ea acasă, unde cetăţenii germani se tem că vor fi puşi să plătească pentru excesele naţiunilor meridionale. Angela Merkel este judecată de tot mai mulţi conaţionali mai degrabă pentru ce face ÎMPOTRIVA Uniunii Europene decât PENTRU aceasta.

În sfârşit, pronunţându-se atât de clar pentru feredalism, preşedintele Băsescu trece, brusc, într-o zonă în care îi regăsim pe cei mai mulţi lideri de centru-stânga şi liberali. Preşedintele român susţine, de exemplu, Statele Unite ale Europei, alături de liderul ALDE Guy Verhofstadt , de liderul ecologist Daniel Cohn-Bendit, personajul central al revoltelor studenţeşti din Parisul anului 1968 şi de numeroşi social-democraţi, printre care chiar şi eurodeputatul Adrian Severin. Dimpotrivă, sub influenţa formaţiunilor de extremă dreapta, mai multe guverne europene conservatoare au luat recent decizii împotriva spiritului european, aşa cum este cazul în Olanda, Danemarca, Finlanda sau vecina Ungaria.

De asemenea, preşedintele deviază de la "axa londoneză", pe care el însuşi a enunţat-o încă de la începutul mandatului, şi se îndepărtează de abordările neoliberale şi conservatoare ale unora dintre intelectualii apropiaţi lui. Când preşedintele afirma că "modelul social european este mort", el se situa mai aproape de viziunea conservatoare, suveranistă, decât de cea federalistă.

Această declaraţie ar putea fi derutantă şi pentru că în societatea noastră nu a avut loc până acum o dezbatere legată de poziţia pe care România ar trebui să o adopte în cadrul Uniunii Europene. Poate că acum ar fi începutul.