Deşteaptă-te, române, la realitatea europeană!

Simbolurile europene au fost instalate. Nu avem încă valorile europene

Percepţiile şi reacţiile cetăţenilor români sunt tot mai distanţate de contextul general din  UE. Cetăţenii români sunt despărţiţi de valorile europene care operează în spaţiul public, deoarece aplicarea politicilor europene în România este minimalistă şi deficitară.

După semnarea Tratatului de Aderare, efortul definitivării  criteriilor aderării s-a concentrat doar asupra bornelor deficitare. Un comentariu la Eurobarometrul despre securitatea internă în UE (25 noiembrie 2011) constată că românii au un comportament  „atipic", desigur, în comparaţie cu europenii. Mai corect ar fi să se spună că situaţia românilor este atât de diferenţiată de cea a europenilor, încât percepţiile şi reacţiile cetăţenilor români sunt tot mai distanţate de contextul general din Uniunea Europeană.

Faptul că românii percep corupţia, sărăcia, criza economico-financiară drept ameninţările cele mai mari la adresa securităţii naţionale şi că au o încredere mai mică decât media europeană faţă de măsurile luate la nivel naţional exprimă, în primul rând, evaluarea relaţiei cetăţeanului cu realităţile socio-economice din propriul stat şi instituţiile/autorităţile care au misiunea să ofere bunuri publice.

Românii în UE

Pe de altă parte, cetăţenii români sunt despărţiţi de valorile europene care operează în spaţiul public, deoarece aplicarea politicilor europene în România este minimalistă şi deficitară, neîntâlnindu-se convergent cu politicile publice locale, deci, neimprimând un „comportament european" actorilor interni. Desigur, elita românească şi guvernele României sunt primele responsabile pentru această situaţie, dar nu pot fi omise contribuţia „gardianului" tratatelor europene (Comisia Europeană) şi nici nepăsarea celeilalte instituţii comunitare, Parlamentul European. În ceea ce priveşte Consiliul, „politica" acestuia nu face decât să confirme sensul deraierii europeniste a României, după 2005 şi cu deosebire după ce a devenit membră a Uniunii Europene.

Acest din urmă Eurobarometru, dar şi cele publicate în ultimii ani, indică percepţiile care contribuie la formarea imaginii românilor în Uniunea Europeană. Arată distonanţele identitare pe care le confruntăm şi nu le corelăm cu factorii identitari europeni. Atenţionează asupra faptului că sincronicitatea cu discursul politic european trebuie însoţită de convergenţa modului de operare al statelor membre, conform angajamentelor din tratatele europene.

Altminteri, comportamentul românilor şi al României în Uniunea Europeană va fi încadrat la rubrica „aşa nu", iar cetăţenii români se vor îndepărta tot mai mult de setul beneficiilor pe care le-ar putea înregistra ca participanţi energici la procesul construcţiei şi integrării europene.

Recent, o publicaţie apropiată instituţiilor europene din Bruxelles afirma că România şi Bulgaria sunt „întrucâtva dezamăgitoare ca state membre noi", fiindcă au „exportat" problemele înapoierii lor în mai multe ţări ale Uniunii Europene. Autorul articolului susţine că România şi Bulgaria „nu ar fi dispărut de pe hartă dacă accederea lor (în Uniune, n.r.) ar fi întârziat", dar, cu toate acestea, nu s-ar putea argumenta că actualele dificultăţi ale zonei euro şi chiar ale Uniunii Europene s-ar datora situaţiei şi conduitei acestor două ţări. Amintesc aceste menţiuni publicistice pentru că ele sunt ecoul unor percepţii care se amplifică nu numai în Bruxelles, dar în multe capitale din statele membre şi chiar în state nemembre ale Uniunii.

„Visul european"

Chiar la sfârşitul săptămânii trecute, un responsabil din Comisia Europeană mi-a pus această întrebare: „Nu credeţi că România a aderat prea repede la Uniune?". I-am răspuns negativ, adăugând că, dacă autorităţile române nu s-au trezit încă din „visul european" al aşteptării de a fi consideraţi „europeni", nici Comisia Europeană nu s-a grăbit să fie un adevărat integrator al celor mai noi membri ai Uniunii, ascultând mai degrabă de opţiunile parohialiste promovate de Consiliu.

Multiplicarea unor astfel de percepţii, într-o formă repetitivă şi pe o durată prelungită, este consecinţa modului cum se guvernează ţara şi a necompatibilizării interne cu politicile europene. Căci după semnarea Tratatului de Aderare (aprilie 2005), efortul definitivării  criteriilor aderării s-a concentrat doar asupra bornelor deficitare, spre care s-a îndreptat monitorizarea Comisiei, părăsind aproape complet traseele politicilor europene, aflate în derulare, transformând relaţia de integrare europeană într-o incompletă expresie de politică externă.

Dar faptul că, în ultimii ani, elita politică şi cea decidentă nu s-au trezit la realitatea europeană, care şi-a sporit complexitatea prin adăugarea efectelor crizei economico-financiare internaţionale, nu înseamnă că România şi cetăţenii români nu au capacitatea şi abilitatea de a funcţiona sincer şi constructiv în sistemul instituţional şi societal din Uniunea Europeană.

Dacă mai sunt unii care se îndoiesc de calităţile contemporane ale românilor şi elitei lor actuale, le recomand cartea recentă a profesorului Keith Hitchins, „Ion I. C. Brătianu: Romania" (Haus Publishing LTD, London, 2011). Ni se demonstrează că, atunci când elita locală se poziţionează corect în raport cu naţiunea/societatea românească, reuşeşte să ducă ţara pe „calea europeană".

Şi nu numai atât, dar elita este cea care trebuie să facă cele mai mari sacrificii, atât interne, cât şi faţă de comunitatea internaţională. Contrar tuturor scepticilor din arealul românesc şi din cel european, Ionel I. C. Brătianu şi generaţia lui au probat factual că era posibil şi au dus  România în comunitatea europeană - aspiraţie care s-a identificat prin unirea politică deplină a românilor şi construirea unui stat român modern, în sincronizare cu mersul celorlalte state şi politici din Vestul Europei.

Parafrazând un document pregătitor al unirii Transilvaniei cu România, în toamna anului 1918, vom sublinia şi noi că mesajele adevărate ar trebui  transmise „din partea poporului cinstit şi a românilor de bine" şi nu a „oamenilor destrăbălaţi". Acum, în preajma zilei de 1 Decembrie, să ne dorim o deşteptare rapidă a tuturor cetăţenilor României la realitatea europeană!

Fost negociator-şef al României cu UE

Prof. dr. Vasile Puşcaş este profesor Jean Monnet Ad Personam la Universitatea „Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca, şi a publicat peste 25 de volume. A fost negociator-şef al României cu UE, finalizând toate capitolele de negociere şi Tratatul de Aderare, ministru pentru Afaceri Europene, membru al Parlamentului României.