De la o Uniune spre altă Uniune: lecţiile lui Putin

Premierul rus Vladimir Putin vrea să adapteze proiectul UE şi să îl aplice zonei eurasiatice

Premierul rus vrea să creeze o Uniune Eurasiatică urmând „standardele europene“ şi „adaptând experienţa Schengen“. Vladimir Putin nu se mai vede doar în fruntea Rusiei, ci şi liderul acestei Uniuni. Declaraţiile recente ale lui Putin demonstrează că experimentul integraţionist din Uniunea Europeană este destul de popular nu numai în zonele învecinate, dar chiar şi la Kremlin. Numai că premierul rus are atât programe pe t

Vladimir Putin a semnat, săptămâna trecută, un articol-manifest prin care intenţiona să demonstreze că are soluţii nu doar pentru Rusia şi spaţiul ex-sovietic, dar şi pentru restul ţărilor lumii, în contextul avansării globalizării după criza internaţională curentă. Anunţându-şi candidatura pentru viitoarele alegeri prezidenţiale din Rusia,  premierul rus a vrut să arate că are o viziune pe termen lung, are un plan pe termen scurt şi este racordat jocurilor prezente şi de perspectivă de pe scena mondială. Echipa sa de geopoliticieni l-a sfătuit să ia în considerare o dezvoltare a globalizării, să ia în seamă procesele integraţioniste regionale şi să adauge interacţiunilor  din sistemul internaţional viitor şi relaţiile inter-regionale. De unde a rezultat iniţiativa constituirii Uniunii Eurasiatice.

Continuitate şi noutate

Propunerea lui Putin are elemente de continuitate şi elemente de noutate. Din start, el respinge asocierea cu tentativele de reînviere a URSS. Continuitatea admisă porneşte însă tot din punctul destrămării URSS, anume de la Comunitatea Statelor Independente, formula stabilită pentru păstrarea "legăturilor miriapodice" între popoarele din spaţiul ex-sovietic. A urmat sugestia din 2000 privind realizarea unei Comunităţi Economice Eurasiatice (care îşi are originile în proiecţii geoeconomice anterioare, venite dinspre aria Asiei Centrale), iar apoi Uniunea Vamală Rusia - Belarus - Kazahstan, subliniindu-se că logica acestor evoluţii ar duce spre Spaţiul Comun Economic şi, fireşte, Uniunea Eurasiatică.

Noutatea constă în faptul că lecţiile crizei ar arăta insuficienţa coagulării în asociere regională prin cooperare, impunându-se nevoia unei mai strânse coordonări şi integrări. Manifestul lui Putin susţine că vrea să facă din integrare "un proiect comprehensibil, sustenabil şi de durată, atractiv atât pentru indivizi, cât şi pentru business, care operează independent de fluctuaţiile mediului politic actual ori ale oricăror altor circumstanţe."

Modelul Uniunii Europene

Şcoala geopolitică rusă a privit Uniunea Europeană ca o asociaţie de state, ca o alianţă de actori statali urmărind anumite scopuri. Integrarea era văzută mai degrabă ca o doctrină unificatoare în spaţiul vest-european şi mai puţin ca un proces complex economic, social, politic etc. De aceea, în ultimele două decenii se făceau frecvente trimiteri ironice şi răutăcioase la aşa-zise asemănări între Uniunea Europeană şi URSS.

Declaraţiile recente ale lui Putin ar demonstra însă că experimentul integraţionist din Uniunea Europeană este destul de popular nu numai în zonele învecinate, dar chiar şi la Kremlin. Căci articolul publicat în „Izvestia" spune limpede că prin Spaţiul Comun Economic se urmăreşte înfăptuirea unei coordonări a domeniilor macroeconomic, concurenţă, agricultură, transport, tarife, reglementări tehnice etc., urmând "standardele europene", iar în ceea ce priveşte politicile de vize şi migraţie "adaptând experienţa Schengen".

Manifestul electoral al lui Putin nu se mărgineşte la a aprecia doar mecanisme şi soluţii manageriale ale procesului integrării europene, ci se adresează mediului de afaceri şi "publicului general" cu adevărate oferte şi avantaje pe care le-ar aduce folosirea experienţei Uniunii Europene.

Iniţiativa liderului de la Kremlin merge până acolo încât concepe viitoarea Uniune Eurasiatică drept o „structură supranaţională", în care reprezentanţii statelor componente, exprimând voinţa suverană şi interesul naţional, ar lucra ca „oficiali internaţionali independenţi". Şi, desigur, îi anunţă pe cei care se simt atraşi de modelul Uniunii Europene că Uniunea Eurasiatică nu ar fi în antiteză cu prima, că nu doar îi urmează modelul, dar va dezvolta cu aceasta un parteneriat inter-regional care ar fi deja în edificare, prin relaţiile UE-Rusia.

Calea Puterii

Ceea ce pare a fi înţeles Krem­linul este că "noul regionalism" poate fi o cale mai certă de inserare a Rusiei în sistemul de putere a viitoarei arhitecturi internaţionale, în care integrarea şi globalizarea nu vor fi alternative contextuale, ci realităţi care vor reconfigura rolul şi poziţia actorilor sistemului. Într-o asemenea postură, şcoala geopolitică rusă nu se poate abţine să nu recunoască faptul că prin proiectul Uniunii Eurasiatice se urmăreşte realizarea unei „asociaţii supranaţionale puternice", unul dintre „polii lumii moderne", care să-i asigure avantaje competitive globale, dar şi o poziţie competitivă în relaţia cu celelalte „structuri regionale", precum UE, NAFTA, APEC, ASEAN, dar şi cu China şi celelalte puteri emergente.

Integrarea ca talisman 

Liderii de la Kremlin au impus o relaţie cu Uniunea Europeană care trecea prin formula bilateralismului cu Germania, Franţa etc. Pe când Sarkozy şi Merkel sunt tot mai des arătaţi drept responsabili pentru inadecvările procesului integraţionist european la pretenţiile secolului 21, se pare că ei au reuşit să convingă mai mult partenerii din Moscova decât pe cei din statele membre ale Uniunii Europene. Căci acestora trebuia să li se arate şi fapte concrete pentru implementarea integrării, şi nu doar promovare.

Sau poate integrarea a devenit, pentru liderii politici ai crizei de azi, doar un talisman prin care poftesc la altceva şi nu să însănătoşească viaţa economică şi socială de mâine. Iar Putin, pe măsură ce se apropie anul 2017, doreşte doar să ajungă la Uniunea spaţiului ex-sovietic utilizând integrarea, şi nu metodele lui 1917, dar menţinând spiritul lui Petru cel Mare. E de văzut ce lecţii au dat Sarkozy & Merkel lui Putin şi ce învăţături au preluat primii de la cel care se pregăteşte a deveni liderul Uniunii Eurasiatice. Nu de alta, dar enunţul intenţiilor frumoase poate duce şi la monstruozităţi, aşa cum arată Istoria.

Fost negociator-şef al României cu UE

Prof. dr. Vasile Puşcaş este profesor Jean Monnet Ad Personam la Universitatea „Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca, şi a publicat peste 25 de volume. A fost negociator-şef al României cu UE, finalizând toate capitolele de negociere şi Tratatul de Aderare, ministru pentru Afaceri Europene, membru al Parlamentului României.