EXCLUSIV Comisarul Dacian Cioloş: Problemele României, folosite de cei care vor reducerea finanţărilor europene

Comisarul Cioloş afirmă că România riscă să devină un contributor net la Uniunea Europeană şi că gradul redus de utilizare a fondurilor ar putea servi drept argument pentru ţările care doresc limitarea acestor finanţări.

Ovidiu Nahoi: Este sau devine România un caz special din cauza ratei scăzute de absorbţie? Care ar fi riscurile pentru România în cazul menţinerii unei rate scăzute?

Dacian Cioloş: Dacă luăm în considerare numai plăţile efectuate până la această dată, România are cea mai scăzută rată de absorbţie a fondurilor structurale din Uniunea Europeană. E adevărat că am intrat de curând în Uniunea Europeană. Dacă ne uităm însă la vecinii noştri, după al treilea an de la aderare, Cehia, Polonia şi Ungaria aveau o rată de absorbţie netă de aproximativ 20%. Noi suntem încă la 3-4%. România riscă să devină un contributor net la bugetul Uniunii Europene şi asta nu din cauza altora, ci pentru că nu este în măsură să ia ce i se oferă.

Pierdem o mare oportunitate

Într-o perioadă economică dificilă, riscăm să pierdem o oportunitate, cu efecte pe termen lung. România ar putea folosi aceste fonduri nerambursabile pentru dezvoltarea infrastructurii, pentru educaţie, pentru îmbunătăţirea serviciilor sociale.

COMISIA EUROPEANĂ lansează, prim comisarul român Dacian Cioloş, cel mai dur mesaj legat de incapacitatea de a cheltui fondurile europene

România este un stat membru mediu-mare, cu o alocare financiară importantă. Dincolo de ceea ce riscă să piardă economia şi infrastructura României, gradul scăzut de absorbţie îngrijorează şi Comisia Europeană. Aceasta încearcă să convingă statele membre - mai ales pe cele contribuitoare net la bugetul UE - că fondurile structurale trebuie să rămână o prioritate a bugetului comunitar după 2013. Există o valoare adăugată a investiţiilor comunitare în relansarea economiilor europene după criză. Gradul redus de utilizare a acestor fonduri ar putea fi însă un argument în favoarea celor care doresc să reducă acest tip de cheltuieli comunitare.

O.N.: Care este răspunderea României şi ce pot face autorităţile centrale şi locale din România?

D.C.: Aş zice mai întâi că ne-ar prinde bine o schimbare a atitudinii faţă de beneficiari, şi nu doar una de faţada sau de formă. Sigur, e nevoie de rigoare, e vorba de bani publici, dar beneficiarii au nevoie şi de sprijin şi de o atitudine real constructivă din partea funcţionarilor publici care se ocupă de gestiunea fondurilor. Au nevoie de claritate, de proceduri simple, fără documentaţie inutilă. De altfel, este în interesul tuturor, autorităţi publice şi beneficiari - cu cât o documentaţie este mai clară, cu atât e mai puţin loc de greşeli.

Limitaţi "vămile" birocratice!

Există soluţii mai simple pe care alte state membre reuşesc să le aplice, pornind de la exemple de proiecte de succes prezentate potenţialilor beneficiari de fonduri, până la liste de greşeli frecvente explicate clar, pe care aceştia să le poată consulta. Pregătirea şi desfăşurarea unui proiect nu ar trebui să fie o corvoadă şi nici un maraton birocratic.

Am observat de asemenea că alte state membre pun un accent mai mare pe monitorizare şi pe analiza de risc şi mai puţin pe controlul hârtiilor. Poate sunt lucruri pe care le putem adapta situaţiei din România. Limitarea numărului "vămilor" birocratice care, în practică, încetinesc sau chiar blochează procesul de absorbţie , ar putea fi una dintre soluţii.

Este esenţial să îmbunătăţim cadrul legislativ privind procedurile de achiziţii publice. Legislaţia în domeniu se schimbă des şi devine greu de înţeles, mai ales pentru autorităţile locale din comunităţile mici.

URMĂREŞTE pe Adevărul EUROPA interviul integral, acordat în EXCLUSIVITATE, de comisarul UE, Dacian Cioloş

Trebuie competenţă în administraţie

Faţă de alte ţări, documentaţia de licitaţie este excesiv de detaliată în privinţa criteriilor de selecţie dar mai puţin orientată pe obiective, impact, valoarea adăugată a proiectului. Numărul mare de controale nu este garanţia succesului unui proiect. Contracte cu obiective clare, cu criterii de performanţă limpezi, cu standarde de calitate şi termene limită ferme ar uşura mult munca celor care au responsabilitate cheltuirii acestor fonduri. Din câte am înţeles autorităţile române au demarat de curând un proces de definire a unei documentaţii standard pentru achiziţiile publice. Este un pas în direcţia bună.

Aş mai adăuga şi administraţia, care trebuie întărită cu competenţă. Unele proiecte sunt extrem de tehnice, e nevoie de ingineri, e nevoie de arhitecţi. E important ca funcţionarii care lucrează cu programe europene să aibă cunoştinţe economice, de politică europeană, să cunoască metode de implementare practice, deja folosite cu succes în alte state din Uniunea Europeană. Nu cred că trebuie să reinventăm noi totul.

Şi ar mai fi un element, mai rar pomenit în ţară în contextul discuţiilor despre fondurile europene, cu bătaie pe termen lung dar si cu un impact imediat: cadastrul - un cadru legislativ adecvat pentru reglarea problemelor de proprietate. Lipsa unei cartografieri corecte a teritoriului are repercusiuni directe asupra atragerii investitorilor, calităţii proiectelor de investiţii şi asupra duratei acestora.